Invalidation of cassation appeal for failure to articulate statutory grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în data de 12.07.2017, completată în data de 02.05.2018 şi precizată în data de 19.09.2018 reclamanta Asociaţia "Ordinul Diriginţilor de Şantier din Romania" a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii, Justiţiei Sociale, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- obligarea tuturor pârâţilor la elaborarea unei grile naţionale de salarizare a diriginţilor de şantier, pe nivele de autorizare (A,B,C,D), care să conţină salarii nete cuprinse orientativ între 5.000 RON şi 17.000 RON, să conţină o indemnizaţie de conducere de 30%, precum şi spor pentru condiţii grele/deosebite de muncă;

- obligarea pârâţilor MMJS, MDRAP şi ISC la Modificarea C.O.R. prin mutarea funcţiei de diriginte de şantier în cadrul funcţiilor de şef-conducător, cu cifra 1, în cele 6 caractere;

- obligarea pârâtului MDRAP la modificarea Ordinului MDRAP nr. 277/2012, prin introducerea tehnicienilor în categoria persoanelor care au dobândit calitatea de diriginţi de şantier de nivelurile C şi D;

- obligarea MMJS să permită recalcularea pensiilor aflate în plată, precum şi a celor viitoare, pe baza noilor salarii ce se vor stabili;

- obligarea MMJS să considere ca vechime în munca perioada de urmare a Şcolilor tehnice postliceale de construcţii şi arhitectură;

- obligarea MMJS la considerarea perioadelor lucrate ca diriginte de şantier drept perioade lucrate în grupa a II-a de muncă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2807 din 04 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa unei cereri administrative, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcţii, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Justiţiei Sociale, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâţilor Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

A respins acţiunea formulată de reclamanta A., împotriva pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcţii, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A respins acţiunea introdus de reclamanta A., împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice ca inadmisibilă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2807 din 04 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, fără a invoca în drept vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Inspectoratul de Stat în Construcţii, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegaţiile prezentate nu au corespondent în vreuna dintre ipotezele motivelor de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., în cererea de recurs nefiind indicat, nici măcar formal, temeiul de drept al căii de atac exercitate.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 2807 din 04 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2021.