Suspension of administrative complaint in EU fund fraud investigation: conflict between O.U.G. 66/2011 Arts. 23 and 45 on budgetary claim execution and civil surety exemptions for insolvency

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 14.09.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 306351/15.03.2016 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, obligarea pârâtului la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 14.01.2016, întocmit de Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, cu privire la proiectul "Cererea de finanţare x - contract de finanţare nerambursabila nr. 34/27.05.2013", şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. La data de 06.03.2017, reclamanta a formulat cererea prin care a solicitat şi suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 14.01.2016, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.

3. Prin încheierea din data de 23.06.2017, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii precizatoare, invocată de pârât.

4. Prin încheierea din data de 06.10.2017, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii principale, invocată de pârât, a fost admisă cererea de suspendare a judecăţii şi s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti.

5. Ulterior repunerii pe rol, prin încheierea din data de 29.05.2019, instanţa de fond a stabilit cauţiune în sumă de 236.257,22 RON, reprezentând 10% din valoarea creanţei stabilite prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.06.2016 şi a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a consemna la dispoziţia instanţei cauţiunea, sub sancţiunea respingerii ca inadmisibilă a cererii de suspendare.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

6. Prin sentinţa civilă nr. 2114/2019 din 28 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat că reclamantul nu este scutit de obligaţia de consemnare a cauţiunii, s-a respins cererea de suspendare ca inadmisibilă, s-a respins excepţia lipsei de interes a cererii de suspendare ca rămasă fără obiect şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de reclamantă

7. Împotriva aceste sentinţe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 7) şi 8) din C. proc. civ.

8. În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.01.2016 s-au constatat pretinse nereguli: "cererea de finanţare împreuna cu documentaţia anexata, depusa de S.C. A. S.R.L. nu a îndeplinit condiţia de eligibilitate de la poziţia 7 din lista de verificare a criteriilor de eligibilitate: proiectul se încadrează in perioada de timp permisa pentru implementare", "autoritatea de audit a pus sub semnul 'întrebării autenticitatea certificatului de atestare fiscala depus de S.C. A. S.R.L. prin care se certifica lipsa datoriilor la bugetul de stat", "existenta unui eventual conflict de interese" şi s-a dispus recuperarea sprijinului financiar nerambursabil de 2.362.572,35 RON compus din 1.771.929,26 RON aferent fondului FEP si 590.643,09 RON aferent bugetului naţional. A formulat contestaţie, Comisia de Soluţionare a Contestaţiei dispunând: "Soluţionarea contestaţiei formulata de S.C. A. S.R.L. ... se suspenda pana la încetarea motivului care a determinat suspendarea".

9. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011.

10. A arătat că a formulat cerere de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei şi obligare a pârâtului la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, deoarece soluţionarea contestaţiei a fost suspendată şi titlul de creanţă a devenit titlu executoriu, începând executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. x de către MFP-ANAF-AJFP Constanta, fiind comunicate somaţie, titlu executoriu, notificări de instituire a popririi, procese-verbale de sechestru asiguratoriu.

11. Prima instanţă a reţinut în mod greşit aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 23 şi nu ale art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, aceasta conducând la respingerea cererii de chemare în judecata. Premisa reţinerii de către instanţă a aplicării dispoziţiilor art. 23 a fost aceea că, potrivit aspectelor reţinute prin procesul-verbal, existenţa creanţei nu depindea de existenţa faptei penale, astfel că erau incidente prevederile art. 23 şi nu cele ale art. 45. A fost reţinut acest aspect, deşi în continuarea motivării chiar instanţa a reţinut faptul că organele de control au sesizat organele de urmărire penală cu privire la existenta indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, existând în acest sens şi o adresă a DNA la dosarul cauzei din care reiese faptul că dosarul penal a fost finalizat şi a fost sesizată instanţa referitor la faptele pretins săvârşite de către societate şi de către administratorul acesteia.

12. Art. 23, reţinut în mod greşit de către instanţă, reglementează ipoteza "constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude", cu obligaţia structurilor de control de a sesiza DLAF şi a continua activitatea de verificare şi de întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare precum şi de recuperare a creanţelor bugetare, independent de desfăşurarea cercetării penale. Astfel, în această ipoteză, structura de control constată nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, sesizează DLAF, continuă activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare precum şi de recuperare a creanţelor bugetare.

13. Potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, în cazul în care existenţa creanţei bugetare depinde de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, şi a fost sesizat/sesizată DLAF/Agenţia Naţională de Integritate, autorităţile competente prevăzute la art. 20 suspendă de drept emiterea titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate şi dispun aplicarea măsurilor asigurătorii prevăzute la ari. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. alin. (2).

14. Astfel, o parte din constatările pe care se întemeiază procesul-verbal de control (3 din 4 constatări), sunt susceptibile a constitui infracţiuni, fiind supuse analizei organelor de urmărire penală (DNA), respectiv organelor de constatare care ar putea sesiza la rândul lor organele de urmărire penală (DLAF).

15. Important de menţionat este faptul că sesizările organelor de urmărire penală sunt anterioare datei de întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor. sesizările fiind formulate încă din data de 15.12.2015, în timp ce procesul-verbal este întocmit în data de 14.01.2016. Cum organele de control au apreciat că existenta creanţei bugetare depinde de existenta unei fapte penale (3 din 4 constatări), respectiv a unei fraude, şi a fost sesizat DLAF si DNA, acestea trebuiau să suspende de drept emiterea titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate şi să dispună aplicarea măsurilor asigurătorii.

16. Această conduită vine în contradicţie cu propriile observaţii ale organelor de control asupra neregulilor reţinute. Astfel, în ceea ce priveşte certificatul de atestare fiscală, chiar organele de control au precizat că nu pot face aprecieri cu privire la legalitatea acestuia (dacă semnătura si stampila aplicate pe el sunt false sau nu), deoarece nu sunt abilitate în acest sens, acesta fiind şi motivul pentru care au cerut verificări către ANAF. De asemenea, nici în privinţa conflictului de interese organele de control nu s-au exprimat în sensul existenţei sau inexistenţei acestuia, deci în sensul existenţei sau inexistenţei unei încălcări a legii, rezumându-se doar la a descrie legăturile existente între anumite persoane fizice şi juridice. Mai mult decât atât, existenţa unei strânse legături între faptele imputate societăţii si constatările organelor de control este confirmată şi de către organul de soluţionare a contestaţiei administrative, organ care menţionează că nu poate da o soluţie până la stabilirea caracterului penal sau nepenal al faptelor respective.

17. Recurenta a invocat în continuare aplicarea greşita a dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din legea nr. 85/2014. A solicitat suspendarea titlului executoriu invocând doua aspecte: acţiunea a fost introdusa de către o societate în insolvenţă, prin administratorul judiciar (a fost însuşită de către acesta), aceste acţiuni fiind scutite de la plata taxei de timbru şi de asemenea de la plata cauţiunilor, neavând importanţă momentul intrării în insolvenţă faţă de data cererii de chemare în judecata şi tipul obligaţiei financiare (taxa de timbru sau cauţiune), raţiunea fiind că societatea in insolventa are dificultăţi financiare şi nu dispune de fonduri. A fost plătită cauţiune în cererea de suspendare provizorie formulata separat in dosarul nr. x/2016, or, nu exista nici o raţiune sau temei legal pentru achitarea unei sume de doua ori pentru aceeaşi operaţiune, cauţiune pentru suspendarea titlului executoriu.

18. Hotărârea a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, a mai arătat recurenta. Deşi a invocat puterea/autoritatea de lucru judecat în faţa instanţei de fond, aceasta nu s-a pronunţat asupra acestei apărări şi mai mult decât atât a pronunţat o hotărâre cu încălcarea autorităţii de lucru judecat. Chestiunea de fond a speţei, respectiv nelegalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prin nerespectarea dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, a intrat in puterea lucrului judecat prin sentinţa civilă nr. 2445/03.08.2016, definitivă prin Decizia ICCJ în dosarul nr. x/2016. Nu prezintă nicio importanţă în ceea ce priveşte lămurirea acestei chestiuni în mod definitiv faptul că a fost pronunţată în cadrul unui dosar având ca obiect suspendarea titlului executoriu, aspectul soluţionat de către CAB si ICCJ rămas definitiv fiind nelegalitatea deciziei de suspendare prin nereţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011. Or. atât timp cât o instanţă a soluţionat in mod definitiv şi a stabilit că autoritatea a procedat în mod nelegal prin neaplicarea dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, o altă instanţă nu poate reţine o altă situaţie.

19. Referitor la circumstanţele speţei, recurenta a arătat că suspendarea soluţionării contestaţiei de către autoritate şi în paralel demararea executării silite prin poprirea conturilor, executarea bunurilor mobile si imobile, este de natură şi va produce o paguba iminentă, în sensul determinării imposibilităţii desfăşurării activităţii de către societate, fără posibilitatea ca ulterior soluţionării contestaţiei şi desfiinţării titlului de creanţă să se revină la situaţia anterioară.

20. Or, în condiţiile in care soluţionarea contestaţiei prealabile a fost suspendată până la încetarea motivului care a determinat suspendarea, această măsură putând dura 1 lună, 6 luni, 2 ani, etc., în funcţie de voinţa proprie a autorităţii, este evident că soluţia adoptată este prejudiciabilă iremediabil pentru societate.

21. Foarte important este faptul că titlul de creanţă devenit titlu executoriu a fost înaintat către ANAF, care a demarat procedura executării silite. Astfel, pe de o parte, autoritatea învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţa suspendă soluţionarea acesteia până la finalizarea verificărilor pe care tot autoritatea printr-o altă structură le realizează, iar pe de altă parte înaintează titlul executoriu pentru a fi pus în executare silită a unei alte autorităţi a statului.

22. Mai mult decât atât, autoritatea de audit din cadrul Ministerului Agriculturii nu a fost de acord cu concluziile procesului-verbal întocmit de echipa de control, existând în acest moment puncte de vedere contradictorii. De asemenea, la punctul 2 al procesului-verbal, "Baza legală a verificării", se reţin dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, act normativ abrogat la momentul emiterii procesului-verbal. Aceasta a fost in vigoare de la 01.01.2004 până la 01.01.2016, fiind abrogată prin Codul de procedură fiscală din 2015 şi înlocuită de Legea nr. 207/2015. De asemenea, la punctul 2, "Baza legala a verificării" se face referire la Norme constitutive ale bazei legale de verificare cum ar fi: Ordin MADR 706/2015, Ordin MADR 2707/2015, Ordin 2515/2015, care nu produc si nu pot produce efecte juridice, deoarece nu au fost publicate in Monitorul Oficial, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

23. Prejudiciul ce va fi suportat de societate este iminent, fiind reprezentat de faptul că, prin demararea executării silite şi executarea silita a bunurilor mobile şi imobile ale societăţii, activitatea acesteia va fi desfiinţată, având în vedere specificitatea acesteia "creşterea intensiva a sturionilor". Astfel, executarea imediată şi integrală a actului administrativ contestat la autoritate şi suspendată soluţionarea contestaţiei de către aceeaşi autoritate pe termen nedefinit cauzează reclamantei un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îi impune să fie evitat. Este imposibil faptic ca după executarea silita asupra bunurilor fermei de creştere intensiva a sturionilor sa se realizeze o întoarcere a executării efective, o repunere in situaţia anterioara (aceste proiecte pentru a obţine rezultate presupun durate mari de timp, cel puţin 5 ani pentru obţinerea pentru prima oara a icrelor.

24. A. desfăşoară activităţi de acvacultură prin implementarea proiectului de creştere intensivă a sturionilor autohtoni, în sistem recirculant. In prezent societatea este implicată în realizarea reproducerii sturionilor crescuţi în regim intensiv, întrucât exista cerere de puiet de sturioni în România de la societăţi care au implementat cu ajutorul fondurilor europene nerambursabile ferme de creştere a acestor specii de sturioni. Executarea silită a sumelor de bani si a bunurilor ce vor rula in conturile bancare va prejudicia grav şi iremediabil activitatea societăţii, deoarece ferma de sturioni nu poate funcţiona fără susţinerea cheltuielilor.

25. În concluzie, a arătat recurenta, societatea desfăşoară o activitate specifică şi complexă, "creşterea intensiva a sturionilor", societatea are de onorat numeroase obligaţii financiare în scopul desfăşurării activităţii: furaje, energie electrică, salariaţi, credite bancare, etc., durata de implementare a unor asemenea proiecte este de cel puţin 5 ani de zile până la obţinerea unor prime rezultate, executarea silita a bunurilor mobile si imobile (bazine, staţii de filtrare, etc) va conduce la moartea sturionilor (unele exemplare, singurele din România, nisetru cu vârsta de 12 ani), întoarcerea executării silite si repunerea in situaţia anterioara este o soluţie exclusiv teoretica, practic după executarea silita a bunurilor mobile si imobile ale societăţii va fi imposibila refacerea proiectului, menţinerea deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei va conduce la afectarea activităţii societăţii in mod iremediabil, soluţionarea contestaţiei conducând la constatarea nelegalităţii procesul ui-verbal atacat

26. Or, prin nesoluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal, suspendarea acesteia şi punerea in executare a procesului-verbal contestat, societatea nu-şi mai poate desfăşura activitatea, fiind cert şi iremediabil distrusă şi proiectul imposibil de refăcut, astfel încât obligarea autorităţii la soluţionarea contestaţiei administrative este mai mult decât necesară, rezultând din motivarea contestaţiei nelegalitatea procesului-verbal contestat.

IV Apărările intimatului pârât

27. Intimatul pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru Direcţia Generală Control Antifraudă şi Inspecţii, a depus întâmpinare prin care a arătat că reclamanta se afla în procedura insolvenţei din data de 08.09.2017, conform celor dispuse în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, astfel că se impune ca, în situaţia în care administratorul judiciar nu şi-a asumat cererea ce face obiectul cauzei, să se dispună anularea cererii, a invocat lipsa mandatului dat avocatului de către administratorul judiciar şi a solicitat să se depună contractul de asistenţă juridică încheiat între mandatarul cererii de chemare în judecată şi administratorul judiciar.

28. A mai invocat tardivitatea formulării cererii de recurs, în raport de dispoziţiile art. 485 C. proc. civ., şi nulitatea recursului, întrucât nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în sensul că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.,.

29. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 7, a arătat că este indicat eronat, întrucât in dosarul x/2016 instanţa a fost investită cu o cerere de suspendare provizorie a executării unui act administrativ, cerere complet diferită ca temei şi analiză judiciară de cea de anulare a unui act administrativ.

30. Recurenta - reclamantă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., deşi nu există vreun indiciu că, analizând în fapt şi în drept situaţia, instanţa a încălcat sau a aplicat greşit normele de drept material.

31. Cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a executării actului administrativ, a arătat că instanţa de fond argumentează în mod neechivoc faptul că reclamanta nu a consemnat cauţiunea stabilită de către aceasta şi nici nu era scutită de această obligaţie.

32. Pe fondul recursului, cu privire la critica recurentei referitoare la interpretarea greşita a instanţei de fond a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 45 din O.U.G. nr. 66/20111, a arătat că, în conformitate cu aspectele reţinute prin procesul-verbal, existenta creanţei nu depindea de existenta faptei penale, astfel că erau incidente prevederile art. 23 şi nu cele ale art. 45. În cazul articolului 23 sunt constatate nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, fără însă ca existenţa acestora să afecteze existenţa unei creanţe, în timp ce în cazul art. 45 alin. (4) acestea sunt de natură a produce efecte în ceea ce priveşte chiar existenta creanţei, ipoteză în care este obligatorie măsura suspendării. Intimatul a dispus în mod legal suspendarea contestaţiei reclamantei până la pronunţarea organelor competente pe latura penală. Apreciază că nu pot fi primite criticile reclamantei privind temeinicia Procesului-verbal nr. x/14.01.2016, întrucât obiectul acestei cauze nu îl reprezintă o cerere de analiză judiciară a legislaţiei acestui act administrativ. Acest aspect se analizează în dosarul nr. x/2016. Mai mult, societatea reclamantă nu a putut arăta vreo îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal ce reprezintă titlu executoriu şi nu a fost dovedită o astfel de împrejurare.

33. Autoritatea publică competentă cu soluţionarea contestaţiei reclamantei a suspendat soluţionarea acesteia în temeiul art. 50 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, nu în temeiul art. 45 din acelaşi act normativ, cum eronat indică societatea reclamantă, cele două articole dispunând asupra a două situaţii de suspendare diferite. Referitor la obligarea MADR la soluţionarea contestaţiei, a arătat că reclamanta nu poate invoca crearea unui prejudiciu prin executarea titlului de creanţă şi, deci, nici nu poate justifica cererea privind obligarea la soluţionarea contestaţiei. Este evident faptul că emiterea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat este doar consecinţa nerespectării de către reclamantă a dispoziţiilor legale şi contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru modul de implementare al proiectului.

34. Pârâtul a depus la dosar, în recurs, sentinţa penală nr. 487/26.11.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2017, prin care, în baza art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, şi s-a aplicat inculpatei S.C. A. S.R.L.. pedeapsa amenzii în cuantum de 20.000 RON, în baza art. 712 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatei S.C. A. S.R.L.. pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice. Prin aceeaşi sentinţă penală s-a dispus obligarea inculpaţilor C. şi S.C. A. S.R.L., în solidar, către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la plata sumei de 2.362.572,35 RON, reprezentând despăgubiri civile - daune materiale, precum şi la plata accesoriilor (majorări şi penalităţi de întârziere calculate potrivit legii fiscale) până la achitarea integrală a debitului. Sentinţa penală nu este definitivă, cauza se află în apel pe rolul Curţii de Apel Constanţa.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiilor invocate de intimatul pârât şi asupra recursurilor

35. Excepţia tardivităţii recursului este neîntemeiată şi va fi respinsă, cererea de recurs fiind formulată în termen de 15 zile de la comunicarea sentinţei, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Sentinţa recurată a fost comunicată la data de 22.08.2019 (conform dovezii aflate la dosarul de fond), ultima zi de depunere a recursului a fost sâmbătă, 7.09.2019, zi nelucrătoare, astfel că termenul s-a prelungit până luni, 9.09.2019, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., iar cererea de recurs a fost depusă la poştă la data de 09.09.2019, în conformitate cu dispoziţiile art. 183 alin. (1) din C. proc. civ.

36. În ceea ce priveşte susţinerile intimatului pârât referitoare la lipsa mandatului dat avocatului de către administratorul judiciar şi asumarea cererii de către acesta, în măsura în care aceste susţineri se referă la recursul formulat şi nu la sentinţa recurată, împotriva căreia pârâtul nu a formulat recurs, se observă faptul că cererea de recurs a fost formulată de avocat D., în conformitate cu dispoziţiile art. 87 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate". La fila x din vol. V al dosarului de fond este depusă cererea B., administrator judiciar al reclamantei, potrivit sentinţei nr. 1311/8.09.2017, pronunţată în dosar nr. x/2016 al Tribunalului Constanţa, prin care acesta îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată şi confirmă continuarea activităţilor de asistare şi reprezentatre de către avocat D. în dosarul nr. x/2016.

37. Asupra excepţiei nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", Înalta Curte constată că sunt invocate în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 7) şi 8) din C. proc. civ., fiind invocate critici care în opinia recurentei sunt circumscrise acestora, respectiv încălcarea autorităţii de lucru judecat, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 23 şi nu a dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a căror temeinicia va fi examinată pe fondul recursului, considerente pentru care va fi respinsă excepţia nulităţii recursului.

38. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 7) şi 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

39. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 14.01.2016, întocmit de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, cu privire la Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 34/27.05.2013 privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată din Fondul European pentru Pescuit, pentru proiectul cu titlul "Microfermă de creştere intensive a sturionilor", încheiat între DGP - AMPOP şi S.C. A. S.R.L., s-a stabilit neeligibilitatea Cererii de finanţare x, plata necuvenită a sumelor achitate şi valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli, în sumă de 2.362.572.,35 RON, în sarcina de plată a reclamantei.

40. Potrivit concluziilor activităţii de verificare, s-a confirmat neregula menţionată în proiectul Raportului de audit nr. x/21.09.2015 şi Raportul de audit pe operaţiuni nr. x/28.10.2015 al Autorităţii de Audit a Curţii de Conturi a României, şi anume:

- din verificări a rezultat că Cererea de finanţare nu a îndeplinit condiţia de eligibilitate de la poziţia 7 din Lista de verificare a criteriilor de eligibilitate - Proiectul se încadrează în perioada de timp permisă pentru implementare; potrivit prevederilor Ghidului solicitantului - Măsura 3.5, pct. 3.4 - Verificarea conformităţii administrative şi a eligibilităţii, dacă cel puţin o condiţie de eligibilitate nu este îndeplinită, Cererea de finanţare este declarata neeligibilă.

- autoritatea de audit consemnează în raport faptul că a constatat că certificatul de atestare fiscală nr. 228.715/18.11.2011, prin care se certifică faptul că S.C. A. S.R.L. nu figurează cu obligaţii de plată către buget, nu respectă modelul standard şi au solicitat A.N.A.F. informaţiile necesare; autoritatea de audit a pus sub semnul întrebării autenticitatea certificatului de atestare fiscală depus de S.C. A. S.R.L. prin care se certifică lipsa datoriilor la bugetul de stat, ca urmare a răspunsului Serviciului Evidenţa Persoanelor Juridice Constanţa al ANAF, ţinând seama că nu s-a primit răspuns, organismele specializate se vor pronunţa asupra acestui fapt, DGCAl neavând atribuţii în acest sens;

- referitor la documentaţia supusă verificării de comisia de contestaţie, aceasta a luat în considerare bugetul indicativ de 8.122.989,43 (valoarea totală a proiectului), transmis de S.C. A. S.R.L. în data de 02.11.2012, şi nu bugetul indicativ care a stat la baza Notificării privind neeligibilitatea cererii de finanţare întocmită ca urmare a răspunsului S.C. A. S.R.L. din data de 09.08.2012, răspuns la care era ataşat bugetul indicativ cu valoarea totală a proiectului de 5.957.962,41; soluţionarea contestaţiei se realizează pe baza documentaţiei existente în dosarul cererii de finanţare şi în dosarul administrativ ataşat. Este interzisă completarea şi/sau înlocuirea documentelor din dosarul cererii de finanţare, fiind permisă doar furnizarea de informaţii suplimentare în scopul clarificării elementelor aferente cererii de finanţare;

- în ceea ce priveşte existenţa unui eventual conflict de interese potrivit prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 66/2011, s-a constatat că cererea de finanţare a fost verificată de prestatorul de servicii de evaluare externă independentă S.C. E. S.R.L; cu privire la S.C. E. S.R.L., în aceeaşi locaţie cu sediul acestuia, a avut sediul social S.C. F. S.R.L., firmă la care administrator şi asociat este domnul G., manager de proiect în proiectul depus de S.C. A. S.R.L. şi administrator al firmei S.C. H. S.R.L. care a elaborat acest proiect;

- art. 14 alin. (4) din Contractul de finanţare nr. x/27.05.2013 stabileşte: Beneficiarul nu are dreptul sa solicite rambursarea din fondurile nerambursabile aferente POP 2007-2013 a cheltuielilor realizate după 1 ianuarie 2007 şi înainte de data semnării prezentului Contract de finanţare nerambursabilă pentru investiţiile pentru care au fost constituite garanţii sau ipoteci; potrivit contractului de vânzare - cumpărare cu garanţie ipotecară nr. 1123/14.07.2008, vânzarea - cumpărarea imobilului din Constanta, strada x nr. 1, lot x, judeţul Constanţa are loc între S.C. I. S.A., în calitate de vânzător, S.C. COMPANIA DE MANAGEMENT S.R.L. (devenită S.C. A. SRL), în calitate de cumpărător şi debitor garant ipotecar, şi J. S.A., în calitate de creditor ipotecar; nu există înscrisuri cu privire la plata creditului contractat de la J. S.A.; referitor la eligibilitatea amortizării cheltuielilor privind achiziţionarea imobilului din 14.07.2008, în bugetul indicativ amortizarea este înserată ca şi cheltuială specială, în H.G. nr. 442/2009 amortizarea este tratată şi identificată ca şi cheltuială eligibilă în partea privind tratarea cheltuielilor generale şi nu apare identificată în cheltuielile specifice, cheltuielile cu amortizarea sunt cheltuieli generale şi nu speciale.

41. Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.01.2016 reclamanta a formulat contestaţie, a solicitat anularea Procesului-verbal ca nelegal si neîntemeiat şi anularea sumei de 2.362.572,26 RON considerată debit.

42. Prin Decizia nr. 306351/15.03.2016, Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii a dispus, în temeiul art. 50 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, suspendarea soluţionării contestaţiei ca urmare a sesizărilor adresate Departamentului de Luptă Antifraudă şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la aspectele constatate în Raportul de verificare nr. x/11.12.2015, document ce a stat la baza întocmirii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a. creanţelor bugetare nr. x/14.01.2016, până la încetarea motivului care a determinat suspendarea.

43. Împotriva acestei decizii a formulat reclamanta cererea de chemare în judecată precizată, soluţionată prin sentinţa recurată, a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei şi obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei, cerere respinsă ca neîntemeiată, şi suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.01.2016, cerere respinsă ca inadmisibilă pentru neplata cauţiunii stabilite.

44. Cu privire la motivul de casare privind încălcarea autorităţii de lucru judecat, prevăzut de art. 488 pct. 7) din C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că nelegalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 a intrat in puterea lucrului judecat, prin sentinţa nr. 2445/03.08.2016 definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016.

45. Înalta Curte reţine că art. 430 din C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat, în sensul că "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă", iar potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ., privind efectele lucrului judecat, "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

46. Având în vedere prezenta cerere de chemare în judecată, soluţionată prin sentinţa recurată, şi sentinţa nr. 2445/03.08.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti in dosarul nr. x/2016, definitivă, motivul de casare este nefondat.

47. Prin sentinţa civilă nr. 2445/03.08.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost dispusă o măsură provizorie, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.01.2016 emis de pârât, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea acestuia, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora"(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".

48. Având în vedere caracterul provizoriu al măsurii dispuse prin sentinţă definitivă şi faptul că dispoziţiile art. 430 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd imperativ că "(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului", motivul de casare este nefondat.

49. Motivul de recurs privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, referitor la cererea de suspendare a executării, respinsă ca inadmisibilă pentru neplata cauţiunii prin sentinţa recurată, invocat în cadrul motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., este nefondat.

50. Aceste dispoziţii nu sunt incidente cu privire la cauţiunea stabilită în sarcina reclamantei prin încheierea din data de 29.05.2019, în sumă de 236.257,22 RON, reprezentând 10% din valoarea creanţei stabilite prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.06.2016, a cărui suspendare a executării s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.

51. Potrivit dispoziţiilor art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, act normativ în temeiul căruia a fost emis Procesul-verbal nr. x/10.06.2016, "(7) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă nu suspendă executarea titlului de creanţă. (8) Prevederile alin. (7) nu aduc atingere dreptului contestatarului sau al împuternicitului acestuia de a cere suspendarea executării titlului de creanţă, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. (9) Instanţa competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate".

52. Conform acestor dispoziţii, instanţa competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, fără a fi prevăzute excepţii referitoare la plata cauţiunii

53. Dispoziţiile art. 115 alin. (1), invocate de recurentă, potrivit cărora "Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbre", sunt de strictă interpretare şi se referă exclusiv la plata taxelor de timbru pentru acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor respectivului capitol din Legea insolvenţei nr. 85/2014.

54. Aceste dispoziţii nu sunt incidente, aşadar, în cauză, întrucât nu se referă la plata cauţiunilor.

55. În ceea ce priveşte faptul că a fost plătită cauţiune în cererea de suspendare provizorie formulată separat în dosarul nr. x/2016, nu atrage, de asemenea, incidenţa motivului de casare, în condiţiile în care, pe de o parte, dispoziţiile legale nu prevăd că în această situaţie nu se mai achită cauţiune, iar pe de altă parte, pentru cererea de suspendare a executării ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 s-a stabilit şi s-a consemnat cauţiune în cuantum de 23.650 RON, iar în cauza prezentă, prin încheierea din data de 29.05.2019, instanţa de fond a stabilit cauţiune în sumă de 236.257,22 RON, reprezentând 10% din valoarea creanţei stabilite prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.06.2016, a cărui suspendare s-a solicitat, în limitele permise prevăzute de art. 50 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011.

56. În mod corect, în raport de împrejurările reţinute, instanţa de fond, faţă de faptul că reclamantul nu a consemnat cauţiunea stabilită de instanţă şi nici nu era scutit de această obligaţie, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii şi a respins cererea de suspendare a executării ca inadmisibilă.

57. Motivul de recurs privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011, neaplicarea dispoziţiilor art. 45 din acelaşi act normativ, invocat cu privire la cererea de anulare a Deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei, invocat în cadrul motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., este, de asemenea, nefondat.

58. Instanţa de fond a reţinut în mod corect, în primul rând, în ceea ce priveşte criticile formulate în legătură cu legalitatea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 reglementează o procedură administrativă de contestare a actelor administrative fiscale, prin care se lasă posibilitatea autorităţilor emitente ale actelor atacate sau autorităţilor ierarhic superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege, obligatorie, şi care se finalizează prin decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei, ce poate fi atacată în contencios administrativ în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

59. În cauză, însă, a fost emisă o decizie de suspendare a soluţionării contestaţiei, împrejurare faţă de care puteau fi analizate exclusiv motivele referitoare la suspendarea soluţionării contestaţiei, nu şi cele referitoare la legalitatea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.06.2016, în aceste limite fiind analizate şi motivele de recurs, legalitatea acestuia urmând a fi analizată în cadrul acţiunii îndreptate împotriva deciziei emise în soluţionarea contestaţiei.

60. Prin Decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei s-a avut în vedere că toate aspectele contestate de către beneficiar, şi anume modul de evaluare şi aprobare a finanţării la nivelul DGP AMPOP a proiectului propus de către S.C. A. S.R.L., veridicitatea documentelor depuse la finanţare de către beneficiar (certificatul de atestare fiscală nr. 228.715/18.11.2011), existenţa eventualului conflict de interese, aşa cum este prevăzut la art. 11 din O.U.G. nr. 66/2011, în cazul prestatorului de servicii de evaluare externă independent S.C. E. S.R.L. şi a domnului G., manager în cazul proiectului depus (asociat la S.C. F. S.R.L., societate având aceeaşi adresă cu cea a evaluatorului extern S.C. E. S.R.L.), au făcut obiectul transmiterii Raportului de verificare nr. x/11.12.2015, implicit constatările şi concluziile din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.01.2016, la Departamentul pentru Lupta Antifraudă şi Direcţia Naţională Anticorupţie, spre verificare, ca urmare a unor indicii de posibile fraude stabilite în cazul Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 34/27.05.2013.

61. S-a mai arătat că DGCAI, în vederea demarării procedurii specifice de investigare, având în vedere indiciile de posibilă fraudă privind eligibilitatea cheltuielilor solicitate de beneficiarul S.C. A. S.R.L., a sesizat prin adresa nr. x/15.12.2015, conform art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011, Departamentul pentru Lupta Antifraudă, iar prin adresa nr. x/15.12.2015 a sesizat, conform art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011, Direcţia Naţională Anticorupţie, cu privire la cele constatate în Raportul de verificare nr. x/11.12.2015, document ce a stat la baza întocmirii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/14.01.2016, în cazul Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 34/27.05.2013.

62. Dispoziţiile invocate de pârât referitoare la sesizarea Departamentului pentru Lupta Antifraudă, respectiv Direcţia Naţională Anticorupţie, se referă la indicii de fraudă/posibile fraude, potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că "(1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să sesizeze de îndată DLAF şi organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă", şi art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că "În cazul constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, structurile de control prevăzute la art. 20 au obligaţia să sesizeze de îndată DLAF şi să continue activitatea de verificare şi întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi de recuperare a creanţelor bugetare conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, independent de desfăşurarea cercetării penale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2)".

63. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, invocate de recurentă, prevăd că "(4) În cazul în care existenţa creanţei bugetare depinde de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, şi a fost sesizat/sesizată DLAF/Agenţia Naţională de Integritate - ANI, autorităţile competente prevăzute la art. 20 suspendă de drept emiterea titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate şi dispun aplicarea măsurilor asiguratorii prevăzute la art. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2)".

64. Acestea, spre deosebire de art. 23, se referă la faptul că existenţa creanţei bugetare depinde de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude (definită de O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, încriminată de C. pen. ori de alte legi speciale), situaţie în care se prevede că se suspendă de drept emiterea titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate şi se dispune aplicarea măsurilor asiguratorii prevăzute la art. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2).

65. Instanţa a reţinut corect că sfera de aplicare a celor două texte este diferită. În cazul dispoziţiilor art. 23 sunt constatate nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, pentru care structurile de control prevăzute la art. 20 au obligaţia să sesizeze de îndată DLAF şi să continue activitatea de verificare şi întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi de recuperare a creanţelor bugetare, independent de desfăşurarea cercetării penale, cu aplicarea corespunzătoare, însă, a prevederilor art. 8 alin. (2), care prevăd că "În cazul în care, ca urmare a sesizării menţionate la alin. (1), organul de urmărire penală transmite cazul spre soluţionare instanţelor de judecată, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene are obligaţia luării următoarelor măsuri până la pronunţarea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei încriminate: a) pentru beneficiarii privaţi suspendă aplicarea prevederilor contractului/deciziei/ordinului/acordului de finanţare şi în mod subsecvent suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar (...)".

66. Aceste indicii privind posibile fraude nu afectează, însă, existenţa creanţei, în timp ce, în cazul dispoziţiilor art. 45 alin. (4), de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, depinde chiar existenţa creanţei bugetare, astfel că se suspendă de drept emiterea titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate şi se dispune aplicarea măsurilor asiguratorii prevăzute la art. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare şi a prevederilor art. 8 alin. (2).

67. Instanţa de fond a apreciat în mod corect că, potrivit aspectelor reţinute prin procesul-verbal, astfel cum au fost constatate şi apreciate, existenţa creanţei nu depindea de existenţa faptei penale, astfel că erau incidente prevederile art. 23 şi nu cele ale art. 45, întrucât organele de control au reţinut, pe lângă faptul că în ceea ce priveşte certificatul de atestare fiscală nu pot face aprecieri cu privire la legalitatea acestuia (dacă semnătura şi stampila aplicate pe el sunt false sau nu), deoarece nu sunt abilitate in acest sens, acesta fiind şi motivul pentru care au cerut verificări către ANAF, iar în privinţa conflictului de interese nu se exprimă în sensul existenţei sau inexistenţei acestuia, deci în sensul existenţei sau inexistenţei unei încălcări a legii, rezumându-se doar la a descrie legăturile existente între anumite persoane fizice şi juridice, inclusiv faptul că proiectul nu se încadrează în perioada de timp permisă pentru implementare întrucât, potrivit Ghidului solicitantului, durata de implementare nu poate depăşi data de 31.12.2015, iar potrivit prevederilor Ghidului solicitantului - măsura 3.5, pct. 3.4 - Verificarea conformităţii administrative şi a eligibilităţii, dacă cel puţin o condiţie de eligibilitate nu este îndeplinită, cererea de finanţare este declarată neeligibilă.

68. În consecinţă, cele invocat de recurentă, că o parte din constatările pe care se întemeiază procesul-verbal de control sunt susceptibile a constitui infracţiuni, că sesizările organelor de urmărire penală sunt anterioare datei de întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor, nu conduc la concluzia că de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, depinde chiar existenţa creanţei bugetare, astfel cum susţine recurenta. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, ca existenţa creanţei bugetare să depindă de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, astfel că în mod corect organele de control nu au procedat la suspendarea emiterii titlului de creanţă, ci cu făcut aplicarea dispoziţiilor art. 23.

69. În ceea ce priveşte suspendarea soluţionării contestaţiei, dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în temeiul cărora a fost suspendată soluţionarea contestaţiei, prevăd că "(2) Autoritatea publică competentă cu soluţionarea contestaţiei poate suspenda, prin decizie motivată, procedura de soluţionare atunci când: a) structura de control care a efectuat activitatea de verificare prevăzută la art. 21 a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, a cărei constatare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă", iar potrivit alin. (3) din acelaşi articol, procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.

70. Este de observat că, potrivit art. 50 alin. (1), "Autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunţa prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestaţiei sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz", astfel că situaţia de suspendare este o situaţie de excepţie care intervine în cadrul procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei. Suspendarea nu este obligatorie, Autoritatea are doar posibilitatea de a suspenda, atunci când structura de control care a efectuat activitatea de verificare prevăzută la art. 21 a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, a cărei constatare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă, situaţie invocată în cauză de Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, care a dispus suspendarea soluţionării acesteia până la lămurirea aspectelor care au format obiectul sesizării Departamentului de Luptă Antifraudă şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie

71. Faptul că o parte din constatările pe care se întemeiază procesul-verbal de control sunt susceptibile a constitui infracţiuni, existenţa unei strânse legături între faptele imputate societăţii şi constatările organelor de control, nu sunt contestate de reclamantă, care nu invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. a) prin prisma îndeplinirii acestor condiţii.

72. În ceea ce priveşte faptul că s-a demarat procedura de executare silită a titlului de creanţă devenit titlu executoriu şi paguba produsă recurentei reclamante prin nesoluţionarea contestaţiei, ca urmare a suspendării, nu constituie motive de nelegalitate a deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei.

73. Executarea silită este determinată de faptul că, potrivit dispoziţiilor legale, Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 14.01.2016 constituie titlu executoriu, de la data la care creanţă bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal (art. 43, art. 42 din O.U.G. nr. 66/2011), iar introducerea contestaţiei pe cale administrativă nu suspendă executarea titlului de creanţă (art. 50 alin. (7) din O.U.G. nr. 66/2011).

74. Dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 prevăd, de asemenea, şi posibilitatea de suspendare a executării. Potrivit art. 50 alin. (8), "Prevederile alin. (7) nu aduc atingere dreptului contestatarului sau al împuternicitului acestuia de a cere suspendarea executării titlului de creanţă, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare", iar "(9) Instanţa competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate", context în care cererea de suspendare a executării Procesului-verbal în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost admisă prin sentinţa nr. 2445/03.08.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă, iar cererea de suspendare a executării în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa recurată, astfel cum s-a analizat anterior.

75. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, este legală, nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 7) şi 8) din C. proc. civ., recursul este nefondat şi va fi respins.

VI Soluţia instanţei de recurs

76. Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, invocate de intimatul-pârât, şi va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, invocate de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 2114/2019 din 28 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.