COVID-19 stock provision upheld as CNSU decision not directly binding; appeal admitted

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 07.10.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă-Guvernul României a solicitat: anularea hotărârii CNSU nr. 76 din 30.09.2021, suspendarea executării actului administrativ sus-menţionat până la pronunţarea instanţei de fond şi restituirea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 123 din 31 ianuarie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia rămânerii fără obiect a cererii de suspendare, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a hotărârii nr. 76/30.09.2021 a Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă-Guvernul României, a dispus anularea prevederilor art. 8 alin. (1)-(3) din Hotărârea nr. 76/30.09.2021 a Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, respingând cererea, în rest, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul MAI, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că aspectele reţinute de instanţă sunt străine de natura juridică a actului administrativ analizat, în sensul în care instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că, deşi art. 8 nu prevede în mod expres că produce efecte doar în măsura aprobării de către Guvern a măsurilor produse, totuşi este un act administrativ emis în temeiul Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, care prevede procedura adoptării hotărârilor de Guvern, pentru care este necesară publicarea în Monitorul Oficial, pe baza propunerilor C.N.S.U.

Faţă de aceste considerente, apreciază întemeiat primul motiv de recurs încadrat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6, în sensul în care hotărârea de admitere în parte a acţiunii şi anularea dispoziţiilor art. 8 din H.C.N.S.U.se sprijină pe "motive străine de natura cauzei", ci nu a avut în vedere controlul de legalitate al unui act administrativ cu caracter individual adresat Guvernului României, în vederea adoptării măsurilor pe durata stării de alertă.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, greşita aplicare a legii, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. civ., arată că, Judecătorul fondului nu a aplicat dispoziţiile legale incidente în cauză, stabilite prin Legea nr. 55/2020, ca temei juridic al procedurii de emitere a hotărârilor C.N.S.U. prin care se propun măsuri Guvernului, nesocotindu-le în considerentele sentinţei, prin care a considerat că au aplicabilitate directă dispoziţiile hotărârii în privinţa intimatului reclamant şi ca exista obligativitatea publicării hotărârii C.N.S.U. în Monitorul Oficial.

Hotărârile Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă prin care se propun modificări şi completări ale măsurilor adoptate de Guvern pentru prevenirea răspândirii şi controlul infecţiilor generate de virusul SARS-CoV-2, valabile pe perioada stării de alertă, nu se încadrează în categoria actelor normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, potrivit art. 11 din Legea nr. 24 din 2000, astfel încât nu sunt creatoare de drepturi şi obligaţii pentru subiectele de drept.

Ca natură juridică, aceste hotărâri emise de C.N.S.U. se încadrează în categoria actelor administrative cu caracter individual care se adresează altui subiect de drept, Guvernul României, având caracter premergător hotărârii de Guvern prin care se instituie măsuri pe durata stării de alertă.

Astfel, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, atunci când a stabilit, pe baza unei formulări din textul articolului analizat, faptul că dispoziţiile art. 8 din H.C.N.S.U. nr. 76/2021 sunt direct aplicabile intimatului reclamant.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a depus întâmpinare, solicitând în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte anularea dispoziţiilor art. 8 din HCNSU nr. 76/30.09.2021 privind stabilirea unor măsuri necesar a fi aplicate în contextul pandemiei de COVID-19 şi pentru aprobarea majorării cantităţilor stocurilor de urgenţă medicală cu produse, materiale şi echipamente sanitare necesare în procesul de vaccinare a populaţiei împotriva virusului SARS-CoV-2.

Instanţa a reţinut în mod greşit faptul că "în raport de modalitatea de redactare a art. 8 aceste dispoziţii produc efecte prin ele însele şi nu reprezintă exclusiv propuneri astfel cum este cazul celorlalte dispoziţii(s.n. art. A-7 din H.C.N.S.U. nr. 76/2021).

Aspectele reţinute de instanţă sunt străine de natura juridică a actului administrativ analizat, în sensul în care instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că, deşi art. 8 nu prevede în mod expres că produce efecte doar în măsura aprobării de către Guvern a măsurilor produse, totuşi este un act administrativ emis în temeiul Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, care prevede procedura adoptării hotărârilor de Guvern, pentru care este necesară publicarea în Monitorul Oficial, pe baza propunerilor C.N.S.U.

Aşadar, pe baza propunerilor C.N.S.U. din cuprinsul Hotărârii nr. 76/2021, a fost adoptată H.G. nr. 1.050 din 2 octombrie 2021 pentru modificarea anexelor nr. 2 şi 3 la Hotărârea Guvernului nr. 932/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 septembrie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 943 din 2 octombrie 2021, aşa cum este stipulat în preambulul hotărârii de Guvern:" Ţinând seama de măsurile adoptate prin Hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă nr. 76/2021 privind stabilirea unor măsuri necesar a fi aplicate în contextul pandemiei de COVID-19 şi pentru aprobarea majorării cantităţilor stocurilor de urgenţă medicală cu produse, materiale şi echipamente sanitare necesare în procesul de vaccinare a populaţiei împotriva virusului SARS-CoV-2"t cât şi "Analiza factorilor de risc privind managementul situaţiei de urgenţă generată de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României ia data de 30.09.2021", document întocmit la nivelul Centrului Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (4) din combaterea efectelor pandemiei de COVID-19", acte ce au stat la baza adoptării măsurilor prin hotărârea de Guvern şi care sunt în fapt producătoare de efecte juridice în ceea ce priveşte subiectele de drept, în conformitate cu procedura reglementată prin cadrul legal special reprezentat de Legea nr. 55/2020.

Judecătorul fondului nu a aplicat dispoziţiile legale incidente în cauză, stabilite prin Legea nr. 55/2020, ca temei juridic al procedurii de emitere a hotărârilor C.N.S.U. prin care se propun măsuri Guvernului, nesocotindu-le în considerentele sentinţei, prin care a considerat că au aplicabilitate directă dispoziţiile hotărârii în privinţa intimatului reclamant şi ca exista obligativitatea publicării hotărârii C.N.S.U. în Monitorul Oficial.

Procedura specială stabilită de Legea nr. 55/2020, conform dispoziţiilor art. 72 prevede, spre deosebire de cadrul de drept comun din O.U.G. nr. 21/2004, faptul că: "pentru starea de alertă instituită pentru prevenirea şi combaterea unei pandemii COVID-19 nu sunt aplicabile, printre altele, dispoziţiile art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 21/2004", rezultând, în mod neîndoielnic, că aceste prevederi au semnificaţia unor norme de excepţie şi că la data emiterii hotărârii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă nr. 76/2021 nu era obligatorie publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Raţiunea constă în faptul că starea de alerta şi măsurile instituite pe durata pandemiei de Covid 19 nu mai sunt reglementate prin hotărâre a C.N.S.U., aşa cum prevedea O.U.G. nr. 21/2004, ci prin hotărâre de Guvern, care se publică în Monitorul Oficial.

Hotărârile Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă prin care se propun modificări şi completări ale măsurilor adoptate de Guvern pentru prevenirea răspândirii şi controlul infecţiilor generate de virusul SARS-CoV-2, valabile pe perioada stării de alertă, nu se încadrează în categoria actelor normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, potrivit art. 11 din Legea nr. 24 din 2000, astfel încât nu sunt creatoare de drepturi şi obligaţii pentru subiectele de drept.

Ca natură juridică, aceste hotărâri emise de C.N.S.U. se încadrează în categoria actelor administrative cu caracter individual care se adresează altui subiect de drept, Guvernul României, având caracter premergător hotărârii de Guvern prin care se instituie măsuri pe durata stării de alertă.

Astfel, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, atunci când a stabilit, pe baza unei formulări din textul articolului analizat, faptul că dispoziţiile art. 8 din H.C.N.S.U. nr. 76/2021 sunt direct aplicabile intimatului reclamant.

În concluzie, Hotărârile adoptate de C.N.S.U. nu pot fi considerate acte administrative normative, în sensul art. 11 din Legea nr. 24/2000, ele reprezentând în fapt propuneri ce nu pot avea, în sine, niciun efect în privinţa intimatului-reclamant.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul MAI împotriva sentinţei nr. 123 din 31 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul MAI, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2022.