Accreditation suspension upheld amid untimely intervention; two appeals rejected, executive funding appeal perempted.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea completatoare depusă la 16.06.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Unitatea Executivă Pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI), în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare:

- suspendarea executării deciziei nr. 3093/9.10.2020 de admitere a sesizării nr. x/7.10.2020, emisă de UEFISCDI;

- suspendarea executării deciziilor nr. 127/25.11.2020 şi 118/25.11.2020 emise de Consiliul General al CNATDCU de numire a membrilor comisiei de lucru pentru analiza sesizărilor nr. x/15.11.2019 şi nr. x/7.10.2020 şi, în consecinţă;

- suspendarea procedurii de verificare derulate de CNATDCU cu privire la sesizările nr. x/15.11.2019 şi nr. x/7.10.2020; până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 8 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de intervenţie principală la judecarea cererii de suspendare formulată de B., ca tardiv formulată; a fost respinsă cererea de amânare ca tardiv formulată; a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Unitatea Executivă Pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI); s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 3093/9.10.2020, deciziei nr. 127/25.11.2020 şi deciziei nr. 118/25.11.2020 până la soluţionarea definitivă a cauzei; a fost suspendată procedura de verificare derulată de CNATDCU cu privire la sesizările nr. x/15.11.2019 şi nr. x/7.10.2020 până la soluţionarea definitivă a cauzei şi au fost obligaţi pârâţi, în solidar, la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, către reclamant.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 8 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs recurenţii B., Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării şi C..

3.1 Recurenta B., prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului şi casarea încheierii recurate, apreciind că aceasta este lovită de nulitate, este nelegală şi netemeinică.

În esenţă, a susţinut că în mod eronat instanţa a reţinut că cererea sa de intervenţie principală este tardivă, întrucât potrivit probatoriului de la dosar, e-mail-ul cu aceasta a fost expediat la ora 8:52 iar nu la ora 11:50, aşa cum a reţinut instanţa, astfel că, în opinia sa, cererea a fost formulată şi depusă până la închiderea dezbaterilor.

Apreciază recurenta că prin respingerea ca tardivă a cererii de intervenţie i-au fost încălcate drepturile procesuale garantate de art. 5-7 şi art. 20 din C. proc. civ., respectiv de art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din CEDO.

Având calitatea de beneficiari ai actelor/procedurilor pe care reclamantul le contestă instanţa trebuia să aibă în vedere introducerea sa în cauză, în calitate de beneficiar al actului/procedurilor, în temeiul dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 78 C. proc. civ.

3.2 Recurenta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, prin memoriul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi rejudecarea cauzei în sensul respingerii, în totalitate a acţiunii reclamantului, iar în subsidiar să se dispună şi anularea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a arătat recurenta că instanţa de fond nu a luat în calcul data când a fost trimisă cererea de amânare şi nici cea de intervenţie, considerând că data înregistrării cererilor este data şi ora când instanţa de judecată a primit/constatat că cererile au fost trimise şi nu data şi ora când acestea au fost trimise/primite de Curtea de Apel Bucureşti, interpretând greşit prevederile art. 182 şi art. 184 din C. proc. civ.

Cu privire la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. consideră recurenta că motivarea instanţei de fond cuprinde argumentele pro şi contra expuse doar de reclamant, celelalte argumente depuse la dosar sau care izvorau din aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei nefiind nici prezentate nici analizate de instanţa de fond.

Deşi pare că ar ţine cont şi de argumentele depuse de pârâte, din parcurgerea argumentelor menţionate în motivarea sentinţei de fond se constată că argumentele pârâtelor sunt tot argumentele reclamantului.

A mai criticat recurenta faptul că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale din Ordinul MECS nr. 5229 din 17 august 2020, apreciind greşit că UEFISCDI avea obligaţia de a analiza fondul argumentaţiei depuse de către semnatarii sesizărilor.

Consideră că astfel, instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată s-a antepronunţat în locul CNATDCU, folosind în mod nejustificat şi nelegal argumentele recurentului-intimat.

3.3 Recurenta C. prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În esenţă, a susţinut recurenta că în şedinţa din 8.07.2021 a formulat în temeiul art. 61 alin. (1) şi (2), art. 62 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., dar şi art. 161 din Legea 554/2004 o cerere de intervenţie principală, cererea sa de intervenţie privind întreaga cerere de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi ulterior completată de reclamant.

Cu toate că, iniţial, instanţa a pus în discuţia părţilor admisibilitatea acestei cereri, ulterior a revenit şi a stabilit că nu se consideră învestită cu o cerere de intervenţie principală cu privire la cererea completatoare formulată de reclamant.

În aceste condiţii, consideră că prin încheierea pronunţată, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 5-7, art. 20 şi art. 78 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 161 din Legea nr. 554/2004, săvârşind o denegare de justiţie, încălcându-i dreptul la un proces echitabil şi nesocotind principiul legalităţii procesului civil.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea celor trei recursuri ca nefondate, iar în ceea ce priveşte recursul declarat de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării împotriva soluţiei de respingere ca tardivă a cererii de intervenţie voluntară principală, respingerea acestuia ca lipsit de interes.

4.2 Recurenta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării a transmis întâmpinare la recursul formulat de B., învederând că prin hotărârea nr. 1537/2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant şi a dispus anularea deciziei UEFISCDI nr. 3093/09.10.2020 şi a deciziilor CNATDCU nr. 118/25.11.2020 şi nr. 127/25.11.2020.

4.3 Recurenta B. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat admiterea recursurilor declarate de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării şi de C..

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 decembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 11 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind ulterior amânată pentru 22 iunie 2022 şi ulterior pentru 21 septembrie 2022.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării este nul pentru lipsa timbrajului iar recursurile recurentelor B. şi C. sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Analizând cu prioritate excepţia netimbrării recursului declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii dispusă la alin. (3) al aceluiaşi articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă cererii de recurs, deşi obligaţia a fost adusă la cunoştinţă, de către instanţă, consilierului juridic al acestei părţi, prezent în şedinţa publică din data de 11 mai 2022.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 21 septembrie 2022, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanţă.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiaşi text de lege, sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat de recurenta-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării împotriva încheierii din 8 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere completatoare prin care reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Unitatea Executivă Pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI), a solicitat suspendarea executării deciziilor nr. 3093/9.10.2020 a UEFISCDI, nr. 127/25.11.2020 şi 118/25.11.2020 emise de Consiliul General al CNATDCU, precum şi a procedurilor de verificare derulate de CNATDCU cu privire la sesizările nr. x/15.11.2019 şi nr. x/7.10.2020 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din 8 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de intervenţie principală la judecarea cererii de suspendare formulată de B., ca tardiv formulată; a fost respinsă cererea de amânare ca tardiv formulată, a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamant şi s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 3093/9.10.2020, deciziei nr. 127/25.11.2020 şi deciziei nr. 118/25.11.2020 până la soluţionarea definitivă a cauzei; a fost suspendată procedura de verificare derulată de CNATDCU cu privire la sesizările nr. x/15.11.2019 şi nr. x/7.10.2020 până la soluţionarea definitivă a cauzei şi au fost obligaţi pârâţi, în solidar, la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, către reclamant.

La acelaşi termen de judecată din 8.07.2021, în faţa instanţei de fond, a formulat cerere de intervenţie principală şi C..

Referitor la această cerere, curtea de apel a considerat că nu este învestită cu o cerere de intervenţie cu privire la cererea completatoare referitoare la suspendarea executării deciziilor menţionate şi a procedurii de verificare, având în vedere că petenta a precizat că cererea de intervenţie este făcută în raport de cele trei capete de cerere ce vizează anularea şi dat fiind faptul că o eventuală cerere de intervenţie principală trebuia formulată în scris şi trebuie să conţină toate elementele cererii de chemare în judecată conform art. 62 din C. proc. civ.

Totodată, instanţa a adus la cunoştinţa părţilor că, în ceea ce priveşte cererea de intervenţie principală care vizează capetele de cerere privind anularea, o va fi luată în considerare în procedura de regularizare, care urmează să se desfăşoare în continuare.

Cu privire la cererea de intervenţie principală la judecarea cererii de suspendare formulată de B., instanţa, având în vedere că aceasta a fost expediată prin e-mail pe data de 08.07.2021, ora 11:50, după închiderea dezbaterilor în fond (dezbateri ce au privit cererea de suspendare), a respins-o ca tardiv formulată.

Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat recurs recurentele B. şi C..

Recurenta B., a criticat soluţia din perspectiva faptului că instanţa ar fi reţinut în mod eronat că cererea sa de intervenţie principală este tardivă, întrucât cererea a fost expediat la ora 8:52 iar nu la ora 11:50, aşa cum a reţinut instanţa, apreciind că i-au fost încălcate drepturile procesuale garantate de art. 5-7, art. 20 C. proc. civ., art. 21 din Constituţia României şi art. 6 CEDO.

Critica recurentei C. întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează faptul că instanţa de fond ar fi încălcat dispoziţiile art. 5-7, art. 20 şi art. 78 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 161 din Legea nr. 554/2004, atunci când a stabilit că nu se consideră învestită cu o cerere de intervenţie principală cu privire la cererea completatoare formulată de reclamant.

Aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit art. 62 alin. (1) C. proc. civ. cererea de intervenţie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol "Cererea poate fi făcută numai în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond. (…).

Totodată, potrivit principiilor contradictorialităţii şi oralităţii prevăzute de art. 14 şi art. 15 C. proc. civ., procesele se dezbat oral iar instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel iar părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.

Alin. (3) al art. 14 stabileşte că părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, instanţa nu se poate pronunţa în mod legal decât asupra cererilor şi înscrisurilor depuse la dosar înainte de închiderea dezbaterilor şi rămânerea în pronunţare, cereri discutate cu respectarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii.

În speţă, în ceea ce priveşte cererea de intervenţie principală formulată de B., în mod corect a fost respinsă ca tardiv formulată, susţinerile recurentei privitoare la ora transmiterii acesteia fiind nerelevante, cât timp cererea de intervenţie nu a fost prezentată completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de suspendare până la închiderea dezbaterilor şi rămânerea în pronunţare.

De altfel, aprecierea cererii de intervenţie ca tardivă, în procedura suspendării executării actului administrativ, nu a produs părţii nicio vătămare din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., această cerere fiind analizată de instanţă odată cu soluţionarea fondului cauzei şi respinsă ca neîntemeiată.

Nici critica formulată de recurenta C. nu poate fi avută în vedere de instanţa de control judiciar, cât timp, astfel cum s-a arătat anterior, cererea de intervenţie principală trebuie făcută în forma prevăzută de lege pentru cererea de chemare în judecată.

Or, aşa cum rezultă din practicaua încheierii de şedinţă din 8 iulie 2021, C. a dorit să formuleze oral cererea de intervenţie în privinţa cererilor de suspendare, precizând, la interpelarea curţii, că cererea de intervenţie principală este făcută în raport de cele trei capete de cerere ce vizează anularea actului.

În atare situaţie, în mod corect s-a apreciat că instanţa nu este învestită cu o cerere de intervenţie principală cu privire la cererea completatoare referitoare la suspendarea executării deciziilor menţionate şi a procedurii de verificare, dat fiind faptul că aceasta nu respectă exigenţele art. 62 C. proc. civ., cererea de intervenţie principală fiind analizată de instanţa de fond odată cu solicitarea de anularea a deciziilor a căror suspendare a fost solicitată, fiind de altfel respinsă prin sentinţa nr. 1537/2021 a Curţii de Apel Bucureşti.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării şi va respinge recursurile declarate de recurentele B. şi C. împotriva aceleiaşi încheieri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării împotriva încheierii din 8 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursurile declarate de recurentele B. şi C. împotriva aceleiaşi încheieri, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.