Competence conflict over suspension of foreign sentence execution: application of domestic court hierarchy based on place of detention

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 septembrie 2022 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 591 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

S-a dispus trimiterea, de îndată, a dosarului instanţei de judecată desemnate ca fiind competentă.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a constatat că prin cererea înregistrată la data de 12 septembrie 2022, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii, invocând motive medicale.

La dosarul cauzei au fost ataşate fişa de evidenţă a deţinutului cu privire la situaţia juridică şi locul încarcerării din aplicaţia Evidenţa Deţinuţilor gestionată de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei materiale la data de 15 septembrie 2022.

Analizând pricina prin prisma excepţiei invocate, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 591 alin. (2) din C. proc. pen. în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), cererea de amânare a executării pedepsei se depune la judecătorul delegat cu executarea, însoţită de înscrisuri medicale. Judecătorul delegat cu executarea verifică competenţa instanţei şi dispune, după caz, prin încheiere, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale. După primirea raportului de expertiză medico-legală cauza se soluţionează de instanţa de executare, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol.

Totodată, astfel cum rezultă din prevederile art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare, în timp ce potrivit dispoziţiilor art. 553 alin. (1) din C. proc. pen. hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.

În raport de aceste aspecte, judecătorul din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a constatat faptul că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 1570 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 8 din 20 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, astfel cum rezultă din extrasul privitor la situaţia juridică a persoanei condamnate, din aplicaţia A.N.P. La data formulării cererii (aceasta fiind expediată prin poştă la 08 septembrie 2022 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 12 septembrie 2022) petentul se afla în executarea pedepsei în Penitenciarul Bucureşti - Jilava.

Judecătorul din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a constatat că, în speţă, instanţa de executare este Curtea de apel, iar instanţa locului de deţinere (egală în grad primei instanţei), la data de formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei, este Curtea de Apel Bucureşti în circumscripţia căreia se află Penitenciarul Bucureşti - Jilava.

Prin încheierea din 22 septembrie 2022 a Curţii de Bucureşti, în baza art. 593 alin. (1) C. proc. pen. cu reţinerea art. 592 alin. (2) raportat la art. 591 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de petentul - condamnat A. în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, secţia Penală.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, instanţa superioară comună în drept să hotărască asupra conflictului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curţii de Bucureşti, analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva excepţiei invocate din oficiu, a constatat că, în fapt, prin sentinţa penală nr. 8/F/20 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin neapelare la data de 02 februarie 2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 şi art. 226 C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. (2) C. proc. pen., a fost dispusă arestarea preventivă a numitului A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 20 ianuarie 2021 şi până la 18 februarie 2021, inclusiv.

Totodată, în temeiul art. 172 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 14070/2019 (nr. 4201/2013 din Reg. Gen.) emisă de Curtea de Apel din Roma, secţia I Penală la data de 28 noiembrie 2019, care a reformat sentinţa nr. 2647/2012 din data de 21 decembrie 2012 a Tribunalului din Roma, secţia 22, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni şi 20 zile).

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus executarea pedepsei de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni şi 20 zile) de către condamnatul A. într-un penitenciar din România, fiind dedusă din această pedeapsă durata reţinerii de 24 ore, de la data de 05 ianuarie 2021, ora 14:50, până la data de 06 ianuarie 2021 ora 14:50, precum şi durata arestării provizorii de la data de 06 ianuarie 2021 la zi.

S-a reţinut că în drept, potrivit art. 592 alin. (2) raportat la art. 591 alin. (2) C. proc. pen. în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (întreruperea executării pedepsei închisorii pe motiv de boală), judecătorul delegat cu executarea verifică competenţa instanţei şi dispune, după caz, prin încheiere, declinarea competenţei de soluţionarea a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale.

Judecătorul delegat cu executarea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române. Cu toate acestea, hotărârea penală străină îşi păstrează şi după recunoaşterea sa de către autoritatea judiciară competentă caracterul de extraneitate, astfel cum rezultă nu numai din dispoziţiile înscrise în art. 156 alin. (4) raportat la art. 139 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat, ci şi din prevederea de la alin. (2) al art. 156 din Legea nr. 302/2004, prin care este afirmată menţinerea prerogativei statului străin de a acorda amnistia şi graţierea, statul român preluând şi el acest atribut după recunoaşterea hotărârii instanţei străine.

Astfel, potrivit art. 166 alin. (13), dacă după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare, care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător; în acest caz, instanţa de executare este curtea de apel care a pronunţat sentinţa prevăzută la alin. (6) (cea prin care s-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent).

Conform art. 166 alin. (16), în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

O astfel de competenţă specială a curţilor de apel, derogatorie de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera însă în lipsa unei prevederi legale exprese în alte segmente ale executării, precum instituţia întreruperii executării pedepsei închisorii, care se regăseşte în Secţiunea 11 (Schimbări în executarea unor hotărâri), Capitolul III (Alte dispoziţii privind executarea), Titlul V (Executarea hotărârilor penale) din C. proc. pen. S-a apreciat că într-o ipoteză precum cea din speţă devin aplicabile dispoziţiile generale referitoare la competenţă, respectiv art. 593 alin. (1) C. proc. pen.

În acelaşi sens s-a menţionat că este şi decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, pronunţate într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat în materia modificărilor de pedeapsă că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi trebuit să judece cauza în primă instanţă şi este îndeplinită şi condiţia ca locul de deţinere a persoanei condamnate să se afle în circumscripţia sa. În considerentele deciziei menţionate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se referă însă inclusiv la instituţia întreruperii executării pedepsei, raţionamentul fiind identic.

Aplicând aşadar regulile de competenţă în materia întreruperii executării pedepsei prevăzute de C. proc. pen., constatând că potrivit legii române (art. 35 alin. (1) C. proc. pen.) judecătoria ar fi trebuit să judece în primă instanţă infracţiunile de proxenetism în formă continuată şi tâlhărie calificată pentru care petentul a fost condamnat de autorităţile judiciare italiene, că locul de deţinere la momentul formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei era Penitenciarul Bucureşti - Jilava, aflat în circumscripţia Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, s-a apreciat că această din urmă instanţă era competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 22 septembrie 2022, formând obiectul dosarului nr. x/2022

Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze, solicitând unei a treia instanţe stabilirea competenţei de soluţionare a respectivului dosar.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat A. la 12 septembrie 2022.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată prin sentinţa penală nr. 8 din 20 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 14070/2019 (nr. 4201/2013 din Reg. Gen.) emisă de Curtea de Apel din Roma, secţia I Penală la data de 28 noiembrie 2019, care a reformat sentinţa nr. 2647/2012 din data de 21 decembrie 2012 a Tribunalului din Roma, secţia 22, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni şi 20 zile).

S-a dispus executarea pedepsei de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni şi 20 zile) de către condamnatul A. într-un penitenciar din România, a fost dedusă din această pedeapsă durata reţinerii de 24 ore, de la data de 05.01.2021, ora 14:50, până la data de 06.01.2021, ora 14:50, precum şi durata arestării provizorii de la data de 06.01.2021 la zi şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

În cazul în care Curtea de Apel dispune recunoaşterea unor hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi emite mandatul de executare a pedepsei (cum este cazul în speţa de faţă), în sensul în sensul art. 553 din C. proc. pen., aceasta nu constituie instanţă de executare, ci o instanţă specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

În speţă, deşi Curtea de Apel Bucureşti a dispus recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva petentului A. de către autorităţile judiciare din Italia, aceasta nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen. Odată recunoscută sentinţa penală de condamnare de către autorităţile judiciare din România, instanţa competentă să judece cererea de întrerupere a executării pedepsei este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Incidentele ivite în cursul executării, implicit cererile de întrerupere a executării, sunt soluţionate de către instanţele determinate potrivit art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., prin instanţă de executare înţelegându-se instanţa ce ar fi judecat infracţiunea în primă instanţă (în acest sens fiind şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - încheierea 2912 din 8 mai 2006; încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

Cum în cazul de faţă petentul a fost condamnat de autorităţile judiciare străine pentru săvârşirea infracţiunii de exploatare, încurajare şi facilitarea prostituării, prevăzută de art. 81, art. 628 din C. pen. italian şi art. 2, 4 din Legea 75/1958, fapte ce au corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate de dispoziţiile art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (proxenetism în formă continuată) şi art. 234 alin. (1) lit. a), d) şi f) C. pen. (tâlhărie calificată), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., instanţa competentă material să judece cauza în primă instanţă, dacă faptele ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, este judecătoria.

De asemenea, reglementând competenţa de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, art. 593 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare. În speţă, se constată că la momentul formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei, respectiv la 12 septembrie 2022, petentul A. se afla în Penitenciarul Bucureşti Jilava, aflat în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Drept urmare, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, competenţa de a soluţiona cererea formulată de petentul A. aparţine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, întrucât aceasta este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate la momentul formulării cererii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul A., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul A., în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2022.

Procesat de GGC - LM