Plea deal rejected for drunk driving upheld; case remanded for further investigation.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 83 din data de 17 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 485 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu inculpatul A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., obiect al cauzei penale nr. x/P/2022, întrucât soluţia cu privire la care s-a ajuns este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii.

A dispus trimiterea dosarului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea completării urmăririi penale.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut următoarele:

La data de 09.03.2022 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, sub nr. x/2022, acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu inculpatul A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., obiect la cauzei penale nr. x/P/2022.

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, în esenţă, că la data 29 octombrie 2021, în jurul orei 00:20, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe drumurile publice din apropierea pieţei x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0, 66 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar conform buletinului de analiză toxicologică primul rezultat al recoltării probei biologice de sânge a fost 1,43 g‰ (recoltat la ora 01:13), cel de-al doilea fiind 1, 29 g‰, recoltat la o oră diferenţă (la ora 02:13).

Totodată, s-a precizat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 din C. pen. pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepse, anume: pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de cel mult 5 ani, infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere modul şi împrejurările în care a fost comisă, gradul de alcoolemie, lipsa unor urmări grave şi atitudinea sinceră de recunoaştere şi regret a inculpatului, care nu are antecedente penale, precum şi întreaga a situaţiei de fapt atât sub aspectul pericolului, cât şi al persoanei, al modului în care s-a realizat consumul de alcool, stabilit ulterior ca fiind peste limita legală.

S-a considerat că aceste limite sunt în acord cu împrejurările comiterii faptei, circumstanţele personale, practica judiciară în materie şi realizarea cu celeritate a unui act de justiţie eficient.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat instanţei dosarul de urmărire penală nr. x/P/2022, iar la solicitarea instanţei s-a depus copia cazierului judiciar al inculpatului A. şi istoricul de sancţiuni contravenţionale nr. x/23.03.2022 emis de Direcţia generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră .

Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul penal cu nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că acordul de recunoaştere a vinovăţiei constituie actul de sesizare a instanţei încheiat între procuror şi inculpat în cazul în care inculpatul înţelege să recunoască faptele de care este acuzat şi încadrarea juridică a acestora şi agreează în cadrul discuţiilor cu procurorul o modalitate de individualizare a tratamentului sancţionator, titularii acestei proceduri speciale fiind procurorul de caz şi inculpatul, acordul de recunoaştere a vinovăţiei putând fi iniţiat fie de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, fie de inculpat.

În speţă, acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost iniţiat de inculpatul A., acesta recunoscând fapta de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului de care este acuzat şi încadrarea juridică a acesteia, respectiv cea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi a solicitat ca modalitatea de individualizare, în principal, renunţarea la aplicarea pedepsei şi, în subsidiar, amânarea aplicării pedepsei .

Curtea a constatat că procedura de judecată a acordului de vinovăţie în faţa instanţei permite verificarea, deopotrivă, atât a respectării condiţiilor încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, cât şi examinarea felului, cuantumului, precum şi a formei de executare a pedepsei.

Raportat la soluţiile prevăzute de art. 485 din C. proc. pen., instanţa sesizată cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei va putea pronunţa o hotărâre de admitere a acordului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului ori o hotărâre de respingere a acordului, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului ori dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procurorul şi inculpat este fie nelegală, fie nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului.

Curtea a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 478 - 482 din C. proc. pen. pentru a se admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei.

Referitor la condiţia ca în cauză să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunile pentru care inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat - art. 478 alin. (1) din C. proc. pen., s-a apreciat că această condiţie este îndeplinită. S-a reţinut că la data de 19 ianuarie 2022, s-a dispus începerea urmării penale pentru infracţiunea de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l, alcool pur în sânge prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. .

Ulterior, prin ordonanţa nr. x/P/2022, din data de 21 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l, alcool pur în sânge prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. .

La data de 01 februarie 2022, prin ordonanţa nr. x/P/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l, alcool pur în sânge prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. .

S-a mai reţinut că în ceea ce priveşte condiţia existenţei avizului prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior prin care acesta să fie de acord cu limitele acordului de recunoaştere a vinovăţiei - art. 478 alin. (4) din C. proc. pen., aceasta este îndeplinită, la dosar există referatul din 22 februarie 2022, cu propunere de încheiere a unui acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei şi a stabilirii limitelor acestuia. Referatul poartă avizul prealabil favorabil al Procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti .

De asemenea, s-a constatat îndeplinită şi condiţia ca legea să prevadă pentru infracţiunile pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală numai pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de până la 7 ani alternativ sau nu cu pedeapsa amenzii - art. 480 alin. (1) din C. proc. pen.

Din analiza textelor legale incidente în cauză, Curtea a reţinut că infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., este pedepsită cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă.

Referitor la condiţia ca din probele administrate în cursul urmăririi penale să rezulte suficiente date cu privire la existenţa faptelor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului - art. 480 alin. (2) din C. proc. pen. s-a reţinut că potrivit art. 487 lit. a) din C. proc. pen., sentinţa va cuprinde în mod obligatoriu menţiunile prevăzute la art. 370 alin. (4), art. 403 şi 404 C. proc. pen. Printre altele, potrivit art. 403 alin. (1) lit. b) şi d) din C. proc. pen., expunerea trebuie să cuprindă descrierea faptei ce face obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, precum şi încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare şi motivarea soluţiei cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate, şi motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză.

a. În fapt, la data de 29 octombrie 2021, în jurul orei 00:20, agenţii de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, au efectuat semnal regulamentar de oprire inculpatului A., care se afla la volanul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x şi circula în Piaţa Charles de Gaulle.

Întrucât inculpatul nu a oprit la semnalul agentului de poliţie rutieră, a fost necesară urmărirea lui în trafic până pe bulevardul x, unde s-a reuşit interceptarea şi oprirea [declaraţia de martor B. din data de 29 octombrie 2021:

"La data de 29.10.2021, în jurul orei 00:20, aflându-mă în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, am efectuat semnal regulamentar de oprire unui autoturism marca x, cu numărul de înmatriculare B.XX.XX, condus de către o persoană de sex masculin, care circulă în Piaţa Charles de Gaulle, sectorul 1 Bucureşti. În prima fază conducătorul auto nu a oprit la semnal, fiind necesară urmărirea lui în trafic, până pe bd-ul x, unde s-a reuşit interceptarea şi oprirea ..."].

Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 00:34, potrivit bonului nr. x [dosar urmărire].

Ulterior inculpatul a fost condus la Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" unde i-au fost recoltate două probe de sânge stabilindu-se că, la ora 01:13, inculpatul avea o alcoolemie de 1,43 gr‰ alcool pur în sânge, respectiv la ora 02:13, inculpatul avea o alcoolemie de 1,29 gr‰ alcool pur în sânge [proces-verbal de recoltare probe biologice şi buletin de analiză toxicologică nr. x emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici"]

Cu ocazia examenului clinic realizat, s-au constatat semne clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice, respectiv incoordonare motorie [tremor şi imprecizie în mişcări prezente] şi nistagmus prezent [dosar urmărire].

Deşi din rezultatele buletinului de analiză toxicologică nr. x emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" reiese că alcoolul se afla în faza de eliminare, iar oprirea în trafic a avut loc la ora 00:20 în timp ce prima probă de sânge a fost prelevată la ora 01:13, organele de urmărire penală nu au administrat niciun mijloc de probă prin care să se poată estima retroactiv alcoolemia pentru momentul cu relevanţă juridică - acela al opririi în trafic.

... în calitate de suspect, inculpatul a indicat că înainte de a se urca la volanul autoturismului a consumat aproximativ 200 ml de băutură, mai multe cocktailuri cu alcool şi fructe, în intervalul ora 18:00 - 23.00. De asemenea, a indicat că s-a odihnit la birou aproximativ o oră, iar în jurul orei 24:00 a încercat să plece acasă chemând un autoturism prin aplicaţia C., iar pentru că nici un utilizator nu a răspuns, a hotărât să plece cu maşina personală [declaraţia de suspect A. din data de 25 ianuarie 2022:

"La data de 28.10.2021, în cursul după-amiezii în cadrul Biroului în care activez, situat pe str. x, am sărbătorit ziua unui coleg astfel că în intervalul cuprins între 18:00 - 23:00 am consumat mai multe cocktailuri cu alcool şi fructe, aproximativ 200 ml de băutură, în acelaşi timp consumând în egală măsură şi diferite aperitive şi gustări. În jurul orelor 23:00 am hotărât să rămân în birou şi să mă odihnesc, lucru pe care l-am făcut aproximativ o oră. Iniţial am dorit să rămân acolo până dimineaţă, petrecerea se terminase şi deşi eu nu mă simţeam beat, am gândit că e mai confortabil să dorm la birou şi să plec dimineaţă spre casă. În jurul orelor 24:00 m-am trezit, m-am simţit odihnit şi deloc ameţit, moment în care am hotărât să plec acasă. Am accesat C. de câteva ori, însă fără eficienţă. Datorită faptului că stau destul de aproape de birou, 1 - 2 km, locuiesc lângă parcul Herăstrău, iar biroul îl am în Piaţa Victoriei, era târziu şi traficul era extrem de relaxat, am hotărât să plec cu maşina personală până acasă, un autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x ..."].

b. În drept, acţiunea inculpatului A. constând în aceea că, la data de 29 octombrie 2021, în jurul orei 00:20, a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, din strada x până pe bulevardul x, prin Piaţa Charles de Gaulle din municipiul Bucureşti, unde a fost interceptat şi oprit în trafic de agenţii de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, având în sânge o alcoolemie de peste 0,80 gr‰ alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Elementul material al laturii obiective constă în acţiunea de conducere a unui autovehicul - autoturismul x cu numărul de înmatriculare x, pe un drum public - din strada x până pe bulevardul x momentul conducerii, inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, apreciată pe baza probelor biologice prelevate.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice şi psihice, au o viteză de reacţie scăzută şi simţuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situaţiile periculoase din trafic.

Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă şi urmarea produsă rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re), starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârşirea elementului material al infracţiunii.

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie în modalitate prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. pen., întrucât a avut reprezentarea consecinţelor acţiunii sale şi a acceptat că astfel pune în pericol siguranţa circulaţiei, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenţie indirectă).

Cu ocazia încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei inculpatul a fost asistat de avocat ales D. cu împuternicire avocaţială seria x nr. x/25.01.2022 depusă la dosarul de urmărire penală .

În ceea ce priveşte condiţia ca procurorul şi inculpatul să agreeze obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, iar conţinutul acestuia să întrunească elementele obligatorii prevăzute de lege, art. 479 din C. proc. pen. coroborat cu art. 482 din C. proc. pen., s-au reţinut următoarele:

Curtea a apreciat că modalitatea de individualizarea a pedepsei nu este oportună faţă de circumstanţele concrete de săvârşire a faptei. Politica penală concepe acţiunea de combatere a criminalităţii ca o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea.

Din perspectiva dreptului material, în acord cu prevederile art. 80 alin. (1) lit. a) din C. pen., Curtea a reţinut că se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit.

Ca atare, Curtea a reţinut că renunţarea la aplicarea pedepsei este un mod de individualizare judiciară a soluţiei în cazul săvârşirii unei infracţiuni concrete, de o gravitate mai redusă, ţinând cont de locul reglementării acesteia - Capitolul V referitor la individualizarea pedepselor.

Corelativ, din perspectiva dreptului procesual, instanţa de judecată poate să respingă acordul de recunoaştere a vinovăţiei, potrivit dispoziţiilor art. 485 afin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., dacă apreciază că soluţia la care s-a ajuns în acordul încheiat între inculpat şi procuror, este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii ori cu periculozitatea inculpatului, chiar dacă ar fi îndeplinite condiţiile specificate la art. 480-482 din C. proc. pen. referitoare la faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului.

Reglementarea intervenţiei instanţei, prin respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, în situaţia în care aceasta constată că, prin acordul încheiat între procuror şi inculpat, s-a ajuns la o soluţie nejustificat de blândă, este expresia încercării legiuitorului de a realiza un just echilibru între aplicarea principiului legalităţii şi cea a principiului oportunităţii. Astfel, textul are ca scop atenuarea caracterului convenţional al acordului de recunoaştere a vinovăţiei, prin sporirea rolului judecătorului în procesul de individualizare a pedepsei, acesta având dreptul de a interveni atunci când pedeapsa stabilită de părţile acordului este disproporţionat de uşoară, prin raportare la gravitatea infracţiunii şi la periculozitatea infractorului [Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 690/2016 publicată în M.Of. 135 din 22.02.2017, paragraf 28].

Curtea a reţinut că atât la stabilirea gravităţii reduse a infracţiunii săvârşite, cât şi la aprecierea caracterului justificat al modalităţii de individualizare al pedepsei asupra căruia s-a convenit prin acordul de recunoaştere al vinovăţiei instanţa ţine seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, întrucât elementele în raport de care se apreciază gravitatea redusă a unei infracţiuni sunt prevăzute şi în art. 74 alin. (1) lit. a) - d) din C. pen.

Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. e) - g) din C. pen., cu privire la persoana inculpatului, s-a arătat că inculpatul are o atitudine normală, un comportament în concordanţă cu conduita socială promovată de societate, este o persoană cu studii superioare. Nu poate fi contestat că inculpatul s-a aflat până la data de 29 octombrie 2021, cât şi după incidentul din această zi, în centrul unui ansamblu de preocupări care îi influenţează în mod pozitiv conştiinţa, caracterul şi deprinderile. Un indiciu deosebit de relevant al periculozităţii persoanei infractorului îl constituie atitudinea sa din trecut faţă de exigenţele legii penale, iar din fişa de cazier reiese faptul că este la prima nerespectare a legii penale.

Cu toate acestea, chiar dacă anterior săvârşirii faptei comportarea inculpatului, la locul de muncă şi în societate, a fost bună, Curtea a reţinut că în cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei s-a făcut trimitere doar la circumstanţele personale care în opinia procurorului şi a inculpatului sunt favorabile (cum ar fi vârsta, lipsa antecedentelor penale, studiile şi situaţia familială etc.).

Curtea a apreciat că respectiva calitate a inculpatului de absolvent de studii superioare, membru în cadrul Baroului Bucureşti, respectiv în cadrul mai multor barouri din Statele Unite ale Americii şi avocat coordonator în cadrul unei societăţi civile profesionale de avocaţi reprezintă un criteriu de individualizare în defavoarea acestuia. În virtutea acestor calităţi, inculpatul avea cunoştinţă de prevederile legale referitoare la interdicţia consumului de băuturi alcoolice, la obligaţiile care incumbă conducătorului auto şi la comportamentul care trebuie adoptat în momentul consumului de băuturi alcoolice, dar şi toate consecinţele juridice, fireşti ce derivă din nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 195/2002, fiind nevoit să adopte un comportament exemplar.

Din textele de lege incidente se desprinde concluzia că, pentru a se putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, pericolul social al infracţiunii reţinute trebuie să fie unul scăzut, iar reintegrarea socială a infractorului este condiţionată de evaluarea conduitei acestuia pe parcursul procesului penal şi de atitudinea faţă de actul de justiţie.

În ceea ce priveşte conduita inculpatului ulterior săvârşirii faptei, deşi aceasta pare a fi îndreptată către recunoaştere, în realitate, Curtea a considerat că este vorba de o recunoaştere calificată, care conduce instanţa la concluzia că inculpatul minimalizează gravitatea faptei săvârşite, circumstanţele în care aceasta a fost comisă şi urmările pe care le-ar fi putut avea infracţiunea, aspecte ce nu constituie premise ale reformării atitudinii sale faţă de normele penale prin renunţarea la aplicarea pedepsei.

În privinţa legalităţii acordului de recunoaştere, Curtea a observat că din probele administrate nu rezultă date cu privire la alcoolemia inculpatului la momentul opririi sale în trafic - momentul cu relevanţă juridică, nefiind administrată în cursul urmăririi penale o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

Astfel, în speţa de faţă alcoolul se afla în faza de eliminare constantă din organism la momentul cu relevanţă juridică, ceea ce ar fi permis estimarea retroactivă a alcoolemiei. În acest sens, potrivit declaraţiei inculpatului, consumul de băuturi alcoolice a încetat cu aproximativ 90 de minute înaintea evenimentului de trafic rutier care a impus prelevarea mostrelor biologice de sânge, iar valorile alcoolemiilor, stabilite prin analiză toxicologică, sunt descrescătoare (valoarea alcoolemiei celei de a doua mostră de sânge este mai mică decât a primei mostre de sânge), diferenţa dintre acestea, adică rata de eliminare individuală, fiind mai mare de 0,10 g‰.

Curtea a reţinut că o alcoolemie de 1,43 gr‰ alcool pur în sânge nu poate proveni din consumul în intervalul orar 18:00 - 23.00 a doar 200 ml de "cocktailuri cu alcool şi fructe". În mod evident o asemenea alcoolemie provine dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel indicat de către inculpat.

Trecând peste aceste aspecte, Curtea a observat că infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. este o infracţiune de pericol, iar în sarcina inculpatului se reţine că a condus pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică ridicată, de peste 1,40 g/l, iar nu una nesemnificativă sau apropiată de limita minimă.

Deşi inculpatul a susţinut că "m-am simţit odihnit şi deloc ameţit", cu ocazia examenului clinic realizat, s-au constatat semne clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice, respectiv incoordonare motorie [tremor şi imprecizie în mişcări prezente] şi nistagmus prezent.

S-a arătat că, în această stare fizică şi psihică alterată, inculpatul a ales să conducă autoturismul pe timp de noapte, într-o zonă pietonală cu circulaţie intensă indiferent de momentul zilei. Contrar celor susţinute de inculpat, distanţa parcursă efectiv de către inculpat pe unele dintre cele mai circulate artere din municipiul Bucureşti, care fac legătura dintre Piaţa Victoriei şi Piaţa Charles de Gaulle, pornind de la locul de muncă din strada x nr. 15 - 17 de unde inculpatul a consumat băuturile alcoolice, a fost de aproximativ 3 km. Întrucât inculpatul nu a oprit la semnalul agentului de poliţie rutieră, a fost necesară urmărirea lui în trafic din Piaţa Charles de Gaulle până pe bulevardul x, unde s-a reuşit interceptarea, distanţa astfel parcursă fiind de aproximativ 1 km.

S-a apreciat că aceste elemente conferă faptei săvârşite o gravitate sporită, care nu se reflectă în modalitatea de executare a pedepsei asupra căreia s-a convenit în cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Curtea a apreciat că în raport de modul şi împrejurările în care fapta a fost comisă, dar şi de motivul şi scopul urmărit declarat pentru care fapta ar fi fost săvârşită, inculpatul nu ar fi găsit un taxi pentru a ajunge acasă, fapta inculpatului prezintă o gravitate care îl exclude pe acesta de la posibilitatea de a beneficia de renunţarea la aplicarea pedepsei, chiar dacă conduita sa anterioară l-ar fi putut recomanda ca o persoană cu posibilităţi reale de îndreptare, chiar şi în lipsa aplicării unei pedepse.

Curtea a subliniat că pentru a aprecia în mod corect gravitatea concretă a faptei şi pentru a realiza o bună individualizare a modalităţii de executare, pe lângă aspectele mai sus analizate, procurorul ar fi trebuit să raporteze fapta care formează obiectul dosarului de urmărire penală şi la sistemul de valori acceptat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Or, s-a apreciat că, influenţa căilor de atac promovate de parchetele inferioare şi susţinute de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu alcoolemie de peste 1,40 gr‰ alcool pur în sânge, săvârşite de persoane care nu opresc la semnalele agenţilor de poliţie, care conduc în zone aglomerate şi pe distanţe lungi, se reflectă în practica instanţelor de judecată în soluţii care converg, indiferent de circumstanţele personale ale inculpatului, către amânarea aplicării pedepsei, conducătorilor auto fiindu-le impusă inclusiv obligaţia prevăzută de art. 80 alin. (2) lit. g) din C. pen. pe perioada termenului de supraveghere.

În acest context, Curtea a apreciat că practica judiciară neunitară are consecinţe dăunătoare atât faţă de justiţiabili, cât şi faţă de modul în care este privită justiţia. Rezultă că pedeapsa nu va mai fi convingătoare dacă diferă pentru aceeaşi situaţie şi deci nu va mai avea ca efect reeducarea persoanei vinovate şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Împotriva sentinţei penale nr. 83 din data de 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat apel inculpatul A.

Inculpatul A. a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe prin care acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost respins şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

În susţinerea apelului, inculpatul a criticat aspectele reţinute de instanţa de fond cu privire la faptul că această calitate a inculpatului de absolvent cu studii superioare reprezintă un criteriu de individualizare în defavoarea acestuia. A considerat că argumentaţia judecătorului fondului este lipsită de temeinicie, precizările cu privire la viaţa personală şi profesională fiind de natură să conducă strict la izolarea incidentului şi la observarea bunei integrări în societate a inculpatului, nefiind necesară intimidarea prin constrângere şi reeducare pentru atingerea scopului procesului penal.

De asemenea, s-a mai criticat faptul că în analiza condiţiei referitoare la pericolului scăzut a infracţiunii instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că infracţiunea nu a avut nicio urmare. A considerat că menţiunea referitoare la lipsa urmăririlor produse este esenţială pentru stabilirea îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor pentru renunţarea la aplicarea pedepsei.

A mai menţionat că a recunoscut şi regretat sincer fapta încă de la începutul urmăririi penale, contribuind permanent la buna desfăşurare a procesului penal şi prezentându-se la fiecare solicitare a procurorului.

Totodată, cu privire la motivarea instanţei de fond privind faptul că "din probele administrate nu rezultă date cu privire la alcoolemia inculpatului la momentul opririi sale", a arătat că s-a conformat solicitărilor organelor de cercetare penală, dovadă în acest sens stând atât rezultatul etilotestului, cât şi rezultatul analizei toxicologice efectuate la I.N.M.L. A precizat că a achitat contravaloarea analizei toxicologice, dovada fiind depusă la dosarul de urmărire penală.

A susţinut că alte aspecte despre care face vorbire judecătorul fondului exced justei soluţionări a cauzei, de vreme ce a recunoscut fapta, şi-a însuşit toate probele administrate în cursul urmăririi penale şi s-a conformat solicitărilor organelor de urmărire penală. Totodată, a considerat că excede cadrului juridic aprecierea cantităţii de alcool de către judecătorul fondului, inculpatul neavând niciun motiv să ascundă adevărul de vreme ce a fost de acord cu efectuarea analizei toxicologice al cărei rezultat nu l-a contestat.

Referitor la motivarea instanţei că în urma examenului clinic realizat "s-au constatat semne clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice, respectiv incoordonare motorie şi nistagmus prezent", a precizat că nu a contestat rezultatul analizei toxicologice, atitudinea esenţială pentru încheierea unui acord fiind aceea de recunoaştere şi regret a faptei săvârşite.

S-a menţionat că nu este lipsit de relevanţă nici faptul că nu prezenta tulburări de echilibru, avea reflexe, iar coordonarea motorie funcţiona în parametri normali, aspecte care denotă că la momentul respectiv capacitatea de a conduce în siguranţă nu era afectată în mod semnificativ, fapta fiind lipsită de producerea urmărilor.

În ceea ce priveşte recomandarea judecătorului fondului conform căreia "procurorul ar fi trebuit să raporteze fapta care formează obiectul dosarului de urmărire penală şi la sistemul de valori acceptat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti", a menţionat faptul că într-o cauză similară (dosar nr. x/2019), Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a încheiat un acord ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpatul ŞA, apreciindu-se că scopul procesului penal poate fi atins prin renunţarea la aplicarea pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 din C. pen.

De asemenea, a reiterat faptul că sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Examinând apelul formulat de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Dispoziţii legale incidente

Art. 478 alin. (1) din C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, după punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.

(2) Efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.

(3) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat.

(4) Limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior.

Art. 479 din C. proc. pen. reglementează obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi prevede că acesta are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia, respectiv felul măsurii educative ori, după caz, soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.

Art. 480 alin. (1) din C. proc. pen., acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani.

(2) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului. La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, asistenţa juridică este obligatorie.

(4) Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Pentru inculpaţii minori se va ţine seama de aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.

Art. 481 din C. proc. pen. reglementează forma acordului de recunoaştere a vinovăţiei, în sensul că acesta se încheie în formă scrisă.

Art. 482 din C. proc. pen., acordul de recunoaştere a vinovăţiei cuprinde:

a) data şi locul încheierii;

b) numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie;

c) date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);

d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului;

e) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;

f) probele şi mijloacele de probă;

g) declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;

h) felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat;

i) semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului.

Art. 485 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa, analizând acordul, pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a) admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi pronunţă soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;

b) respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Criticile inculpatului A.:

Inculpatul A. a invocat, în esenţă, lipsa gravităţii faptei dedusă din lipsa urmărilor produse ca urmare a săvârşirii infracţiunii.

Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prin Decizia nr. 157 din 11 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., a condamnă pe inculpatul E.. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, iar în baza art. 83 din C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 84 din C. pen. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că inculpatul E., în data de 15.10.2015, în jurul orelor 16:25, a condus pe drumurile publice autovehiculul marca x, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, (conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 16.10.2015, cantitatea de alcool exprimată în g la 1.000 ml sânge din probele biologice aparţinând inculpatului a fost de 2,25 g‰ pentru proba I cu ora de recoltare 18,30, respectiv de 2,05 g‰ pentru proba II cu ora de recoltare 19,30) şi, după ce la intersecţia străzii Republicii cu varianta străzii Republicii din oraşul Buhuşi, judeţul Bacău a fost implicat într-un eveniment rutier, având ca rezultat şi vătămarea corporală a lui F.

Prin Decizia nr. 215/A din data de 13 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului G., pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar, în temeiul art. 83 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus amânarea aplicării acestei pedepse pe un termen de supraveghere de 2 ani. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că la data de 23.02.2017, pe Calea x la intersecţia cu str. x, în jurul orei 01:43, a condus autoturismul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 g/L (fapt confirmat de rezultatului testării respiraţiei cu aparatul alcooltest Printer - 0,82 mg/L şi de rezultatul probelor biologice de sânge: 1,65g/L prima probă, recoltată la ora 03:05 şi 1,50 gr/L la a doua probă, recoltată la ora 04:05).

Prin Decizia nr. 5/A din 9 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare pentru inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în baza art. 83 alin. (1) din C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei cu închisoare, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că la data de 22 iunie 2016, (ora 12,45) a condus autoturismul marca x, din localitatea Vama Veche, judeţul Constanţa, către municipiul Bacău, fiind depistat pe raza judeţului Vrancea, cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (respectiv 1,50 gr‰).

Prin Decizia nr. 295/A din 08 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 375 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.. la pedeapsa de 8 luni închisoare, iar în baza art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 din C. pen. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 21/22 ianuarie 2017, în jurul orei 04:35 inculpatul a condus autoturismul marca x, pe strada x din municipiul Craiova având o alcoolemie de 1,30 g‰.

Prin Decizia nr. 181/A din 23 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare faţă de inculpatul M.A.I., pentru săvârşirea infracţiunii de "conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe", iar în baza art. 83 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 2 ani. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, în data de 18.12.2015, în jurul orelor 02:15, inculpatul, avocat în Baroul Timiş, a condus autoturismul x, pe str. x din Timişoara, având în aerul expirat o cantitate de 1,05 mg/l alcool pur şi o alcoolemie de 2,80 gr‰, fiind depistat de către organele de poliţie din cauză că a intrat în coliziune cu soclul unei fântâni arteziene, aflată în mijlocul sensului giratoriu de la intersecţia str. x cu bd. x.

Prin Decizia nr. 109/A din data de 04 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul J., la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, iar în baza art. 83 alin. (1), art. 84 din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, în data de 14.08.2016, în jurul orei 00:45, inculpatul a condus pe B-dul x din municipiul Braşov, autoturismul marca x, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul alcooltest, care a indicat la ora 00:47 o alcoolemie de 0,51 mg/l în aerul pur expirat, împrejurare în care inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic de Urgenţă Braşov, unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1333/T, 1334/T/16.08.2016, inculpatul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,00 g/l la ora 01:10 şi 0,90 g/l la ora 02:10).

Prin Decizia nr. 59/A din 17 februarie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a dispus condamnarea inculpatului K.. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 20.000 RON amendă, reţinându-se ca situaţie de fapt că, inculpatul la data de 23.02.2015, în jurul orei 20:30, a condus pe strada x din municipiul Rădăuţi, autoturismul marca x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,25 g/l (la prima recoltare, ora 21:40) şi de 2,10 g/l (la a doua probă, ora 22:40).

Prin Decizia nr. 201/A din 04 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei din data de 14 ianuarie 2015, încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti cu inculpatul L., iar în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului L. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, iar în temeiul art. 861 din C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe o durată de 3 ani şi 4 luni, termen de încercare stabilit în baza art. 862 din C. pen. anterior. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că la data de 11.12.2013, orele 21:35, inculpatul a condus pe drumurile publice, pe raza municipiului Piteşti, str. x, autoturismul, având o alcoolemie de 1,80 gr./1000 ml.

Prin Decizia nr. 247/A din 09 septembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, instanţa a dispus condamnarea inculpatului M.. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzut de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. din 5 C. pen., art. 375 alin. (1) raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi 82 din C. pen. din 1969, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni, termen de încercare. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, la data de 06 aprilie 2013, în jurul orei 22:45, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca x, având la momentul recoltării probelor biologice o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,20 g/l alcool pur în sânge - la prima probă prelevată şi 2,00 g/l alcool pur în sânge la a doua probă prelevată, în aceste împrejurări provocând pe Calea x din municipiul Bucureşti, sector 4 un eveniment rutier, lovind un autoturism marca x cu numărul de înmatriculare x, care era parcat pe partea dreaptă a carosabilului.

Jurisprudenţa invocată de inculpat

În susţinerea apelului, inculpatul a invocat ca jurisprudenţă o cauză în care s-a încheiat un acord de recunoaştere cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a stabilit că scopul procesului penal poate fi atins prin renunţarea la aplicarea pedepsei, precum şi sentinţa penală nr. 251 din 05.10.2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ şi decizia penală nr. 104/A din 19 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

Prin sentinţa penală 251 din data de 05.10.2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen. raportat la art. 80 din C. pen., s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul, N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge" prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că, la data de 30.08.2015, a condus pe drumul public DJ 157F, în localitatea Leghin, com. Pipirig, jud. Neamţ, autoturismul marca x, în condiţiile în care avea în sânge o alcoolemie de peste 0,80 g‰, respectiv 1,30 g‰ (conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. A12/1272 A din 02.09.2015 al SJML Neamţ, inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică de 1,30 g‰ alcool pur în sânge la prima probă şi 1,15 g‰ alcool pur în sânge la a doua probă).

Prin Decizia nr. 104/A din 19 februarie 2020, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 80 din C. pen., a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul O., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., reţinându-se că, în data de 11.04.2019, în jurul orei 00:00, a condus tractorul pe DJ 764 K având o alcoolemie de 1,30 g‰ alcool pur în sânge la recoltarea primei probe, la ora 03:35, respectiv 1,20 g‰ alcool pur în sânge la recoltarea celei de-a doua probe, la ora 04:35.

Evaluarea instanţei de apel:

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei constituie o procedură specială, în cadrul căreia se disting două etape: prima implică manifestarea de voinţă a inculpatului şi a procurorului, care trebuie să intervină în faza de urmărire penală, în urma căreia se încheie un acord între procuror şi inculpat, ce constituie o veritabilă "convenţie de drept penal". Cea de-a doua etapă se desfăşoară în faţa instanţei de judecată, fără întocmirea rechizitoriului şi fără parcurgerea camerei preliminare.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în cursul urmăririi penale este un "element de justiţie negociată", căci felul, cuantumul şi modul de executare a pedepsei se stabilesc prin negociere între procuror şi inculpat, instanţa neputând, cu ocazia verificării acordului, să aplice o sancţiune mai grea. Instanţa verifică acordul de recunoaştere încheiat între procuror şi inculpat şi, în cazul în care acordul îndeplineşte condiţiile de legalitate, iar soluţia propusă prin acord nu este prea blândă, admite acordul şi, pronunţă o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, fără să poată crea o situaţie mai grea inculpatului decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord, în caz contrar, respinge acordul şi trimite cauza în vederea continuării urmăririi penale. În acest fel, inculpatul are oportunitatea de a negocia cu procurorul condiţiile acordului său, participând astfel la procesul decizional de stabilire a pedepsei, beneficiu ce nu mai este prevăzut la soluţionarea cauzei după sesizarea prin rechizitoriu (Curtea Constituţională, Decizia nr. 350 din 11 mai 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 595 din 25.07.2017, par. 18 - 19).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 478 - 482 din C. proc. pen. pentru a se admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei apreciind că din probele administrate nu rezultă date cu privire la alcoolemia inculpatului la momentul opririi sale în trafic, momentul cu relevanţă juridică, nefiind administrată în cursul urmăririi penale o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei. În egală măsură, a apreciat că soluţia dispusă prin acordul de recunoaştere este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii cercetate.

Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa de control judiciar constată că, din punct de vedere formal, acesta respectă dispoziţiile art. 478 - 482 din C. proc. pen., în sensul că este încheiat după punerea în mişcare a acţiunii penale, este avizat de procurorul ierarhic superior, infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani (conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzute de art. 336 din C. pen. prevede o pedeapsă cuprinsă între 1 şi 5 ani închisoare sau amendă) şi cuprinde menţiunile expres prevăzute de art. 482 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte nelegalitatea acordului de recunoaştere cu referire la menţiunile efectuate de judecătorul fondului cu privire la faptul că nu rezultă date cu privire la alcoolemia inculpatului la momentul opririi sale în trafic întrucât nu a fost administrată în cursul urmăririi penale o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei, instanţa de control judiciar apreciază că aceste aspecte urmează a fi lămurite de către procuror cu ocazia reluării şi completării urmăririi penale. La momentul emiterii soluţiei ori semnării acordului, toate chestiunile de fapt ori de drept, relevante cauzei, trebuie să fi fost desluşite pe baza probatoriului util şi specific fazei pendinte.

În aceste limite, instanţa de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 480 alin. (2), din probele administrate, rezultând suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului.

În aplicarea dispoziţiilor art. 485 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanţă, că pedeapsa negociată prin acordul de recunoaştere este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Cu privire la dispoziţiile art. 485 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Curtea Constituţională a reţinut că reglementarea intervenţiei instanţei, prin respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, în situaţia în care aceasta constată că, prin acordul încheiat între procuror şi inculpat, s-a ajuns la o soluţie nejustificat de blândă, este expresia încercării legiuitorului de a realiza un just echilibru între aplicarea principiului legalităţii şi cea a principiului oportunităţii. Astfel, textul criticat are ca scop atenuarea caracterului convenţional al acordului de recunoaştere a vinovăţiei, prin sporirea rolului judecătorului în procesul de individualizare a pedepsei, acesta având dreptul de a interveni atunci când pedeapsa stabilită de părţile acordului este disproporţionat de uşoară, prin raportare la gravitatea infracţiunii şi la periculozitatea infractorului (Curtea Constituţională, Decizia nr. 690 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 22.02.2017, par. 28).

Instanţa, evaluând coroborat ansamblul criteriilor enumerate în normele anterior evocate, apreciază că individualizarea realizată pe calea acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu este suficientă pentru atingerea scopului sancţiunii, restabilirii ordinii de drept încălcate şi realizării unei justiţii eficiente şi predictibile. Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 336 din C. pen., este una de pericol, care poate periclita integritatea corporală, sănătatea ori chiar viaţa participanţilor la traficul rutier, iar prin pronunţarea unei sancţiuni ori soluţii prea blânde s-ar manifesta o îngăduinţă excesivă ce nu ar avea efect preventiv şi ar scăpa jurisprudenţei constante anterioare ce indică limitele reacţiei judiciare coerente şi necesare.

Concentraţia de alcool din sângele inculpatului (1,43 g‰), conducerea autoturismului pe drumurile publice în interiorul unui oraş, respectiv municipiul Bucureşti, în locuri intens circulate, între Piaţa Victoriei şi Piaţa Charles de Gaulle, distanţa parcursă efectiv de către inculpat, dublate de conduita constând în încercarea de sustragere prin lipsa reacţiei, opririi la semnalul agenţilor de poliţie cu consecinţa inevitabilă şi necesară, la acel moment, a urmăririi în trafic şi interceptării sale, sunt argumente care relevă gradul ridicat de periculozitate socială a faptei comise şi care radiază şi asupra persoanei inculpatului.

Înalta Curte constată că lipsa urmărilor produse, invocată de inculpat în susţinerea pericolului scăzut al faptei, s-a datorat hazardului, concentraţia semnificativă de alcool şi modalitatea de acţiune infirmându-i apărarea.

De asemenea, calitatea de avocat a fost considerată de apărare ca un element ce demonstrează întrunirea condiţiei impuse de art. 80 alin. (1) lit. b) din C. pen., utilă caracterizării persoanei infractorului, conduitei avută anterior săvârşirii infracţiunii, eforturilor depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi utilă evaluării posibilităţii sale de îndreptare.

Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că în calitatea sa de avocat, profesie ce reclamă, valori morale asumate şi practicate şi care creează premisele înţelegerii profunde a fenomenului infracţional şi consecinţelor sale, inculpatul trebuia să conştientizeze gravitatea faptelor şi urmările reale, inclusiv în planul răspunderii penale.

Conduita corectă anterior activităţii infracţionale se înscrie în parametrii de normalitate ce nu pot orienta eficient soluţia. De asemenea, profesia liberală nu este aptă ori suficientă pentru a orienta soluţia în sensul solicitat de inculpat, după cum nu a fost suficientă pentru îngheţarea trecerii sale la act.

De altfel, tocmai conduita acestuia, constând în ignorarea semnalelor de oprire ale agenţilor de poliţie, este aptă şi suficientă constatării înlăturării condiţiilor enumerate de art. 80 alin. (1) lit. b) din C. pen., ce vizează eforturile personale depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiuni, modalitatea în care inculpatul a înţeles să acţioneze demonstrând o încercare de a se eschiva sau de a împiedica tragerea sa la răspundere penală.

Înalta Curte constată că atitudinea sinceră, constând în recunoaşterea faptei fără o colaborare reală cu organul judiciar ce a administrat probele suficiente pentru demonstrarea condiţiilor angajării răspunderii penale, poate constitui doar o premisă a iniţierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, fără valenţe reale în orientarea soluţiei.

În egală măsură, instanţa de control judiciar are în vedere jurisprudenţa instanţei supreme, anterior evocată, care susţine, în cazuri similare, stabilirea unei pedepse şi dispunerea amânării aplicării acesteia, în condiţiile art. 83 din C. pen., în situaţii în care valoarea alcoolemiei se situa în apropiere de limita minimă şi fără alte elemente de fapt care să sporească gravitatea actului ilicit.

Jurisprudenţa invocată de inculpat în susţinerea apărării (2 hotărâri expuse anterior) vizează situaţii faptice tipice, cu concentraţii alcoolice spre limita invocată de text. Situaţia inculpatului se detaşează însă de această jurisprudenţă în condiţiile amplificării actului ilicit de încercarea de a se sustrage solicitării agenţilor de poliţie de a opri, ipoteză ce a agravat considerabil conduita infracţională. De altfel, pentru ipoteze similare concentraţiei avute de inculpat, fără a se reţine încercări de sustragere de la verificarea de către agenţii de poliţie, jurisprudenţa a evidenţiat repetat soluţia amânării aplicării pedepsei.

În plus, se constată că în cauza invocată de inculpat în care s-a încheiat un acord de recunoaştere cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi prin care s-a stabilit că scopul procesului penal poate fi atins prin renunţarea la aplicarea pedepsei, dosar nr. x/2019, inculpatul s-a mărginit la a face referire la un site care prezenta această speţă. Verificările efectuate de instanţă prin intermediul aplicaţiei ECRIS, după numărul dosarului de urmărire penală indicat de inculpat, nu au condus la identificarea dosarului de instanţă.

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei, apreciind soluţia prea blândă în raport cu conduita ilicită dovedită.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 83 din data de 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 83 din data de 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 octombrie 2022.

Procesat de GGC - LM