Appeal against lapse decision annulled for tardiness and lack of valid cassation grounds
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the contestator against a decision confirming the lapse of a previous appeal, ruling in favor of the procedural regularity of the lower court's decision which remains in force. The dispute concerned the admissibility of an appeal against a civil decision that had declared a prior appeal lapsed due to the lack of representation; the appellant challenged this without valid legal grounds, merely citing the absence of a lawyer. The court found the appeal inadmissible on two decisive grounds: first, it was filed late, violating the strict five-day statutory limit for appealing decisions on lapsed appeals (Art. 421(2) and Art. 181(1)(2) of the Code of Civil Procedure), and second, it was null for failing to contain specific grounds of illegality as required by Art. 486(1)(d) and Art. 488 of the Code of Civil Procedure, necessitating annulment under Art. 489(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ, art. 181 C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) din C. proc. civ; Appeal against lapse decision annulled for tardiness and lack of valid cassation grounds: În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cererea de recurs fiind tardiv formulată, în raport cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 04 mai 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I.1. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin decizia civilă nr. 307/2021 din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a fost constatat perimat recursul declarat de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 2934 pronunţată la 28.10.2019 de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2018.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cuprinsul cererii de recurs, neîntemeiată în drept, contestatorul a susţinut că a formulat prezenta cale de atac întrucât nu a avut avocat să îl reprezinte "la procesul pe care l-a pierdut".
2. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 11 iulie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .
3. Procedura de filtru
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este declarat tardiv şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a)., c), e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii. Cererea de recurs a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform încheierii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 29 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2018.
S-a reţinut că instanţa urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului din perspectiva legalităţii căii de atac, a îndeplinirii condiţiilor de formă ale cererii de recurs, prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, a exercitării în termen a căii de atac şi la posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul în raport de excepţia tardivităţii reţinută prin raportul întocmit în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. şi excepţia nulităţii recursului,ambele invocate de instanţă, din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cererea de recurs fiind tardiv formulată, în raport cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor mai sus menţionate, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Calculul termenelor procedurale este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.
În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 307/2021 din 12 mai 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă a fost pronunţată la data de 12 mai 2021, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 18 mai 2021.
Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Iaşi, la data de 02 iunie 2021, astfel cum rezultă din ştampila curţii de apel, aflată la dosarul de recurs.
Având în vedere dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., menţionate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depăşirea termenului legal.
Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Cum articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a nulităţii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, rezultă că, în cauză, este incidentă această sancţiune.
De altfel, Înalta Curte reţine şi împrejurarea că cererea de recurs este nulă, recurentul-contestator neformulând critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate care să poată fi subsumate motivelor de recurs expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În cauză, prin decizia civilă nr. 307/2021 din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a fost constatat perimat recursul declarat de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 2934 pronunţată la 28.10.2019 de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2018.
Se constată că prin recursul formulat nu sunt dezvoltate critici de nelegalitate cu privire la soluţia pronunţată de curtea de apel.
Cum obiectul recursului îl constituie decizia civilă nr. 307/2021 din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia pronunţată, de constatare a perimării recursului declarat de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 2934 pronunţată la 28.10.2019 de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2018.
În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.
În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. deciziei civile nr. 307/2021 din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 307/2021 din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 mai 2022.