Revision for conflicting judgments rejected as inadmissible because res judicata was already analyzed in prior litigation.

Şedinţa publică din data de 04 mai 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată la 9 octombrie 2020 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, A. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Marginea - prin primar, B. - Preşedintele Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Marginea şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, anularea deciziei civile nr. 160 din 18 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, considerând că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 415 din 12 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2018, temeiul de drept invocat fiind prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Primul litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018:

Prin sentinţa civilă nr. 2885 din 18 septembrie 2018 a Judecătoriei Rădăuţi, prima instanţă a respins plângerea formulată de petentul A. în temeiul Legii nr. 18/1991, având ca obiect obligarea intimaţilor, Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Marginea (prin primar), B. - preşedintele Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Marginea şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, la punere în posesie, întocmire documentaţie în vederea emiterii titlului de proprietate şi daune cominatorii.

Prin decizia civilă nr. 415/2019 din 12 aprilie 2019, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de petentul A..

Cel de-al doilea litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 14 mai 2019, sub nr. x, petentul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Marginea (prin primar), B. - preşedintele Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Marginea şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, ca, prin hotărârea ce se o va pronunţa, să dispună obligarea intimaţilor să-l pună în posesie, pe vechiul amplasament, cu suprafaţa de 1725 mp teren, pentru care nu s-a finalizat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în condiţiile legilor fondului funciar, vechiul amplasment find identificat cadastral prin pf. nr. 1R7Q/4, situat în zona Luncă, de pe raza comunei Marginea, parţial liber.

Prin sentinţa civilă nr. 2844 din data de 28 octombrie 2019, Judecătoria Rădăuţi a admis excepţia puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2885 din 18 septembrie 2018 a Judecătoriei Rădăuţi, rămasă definitivă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 415 din 12 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, invocată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, prin întâmpinare şi a respins cererea având ca obiect "plângere la Legea 18/1991" formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimaţii Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Marginea, B.-preşedintele Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Marginea şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

Prin decizia civilă nr. 160 din 18 februarie 2020, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A..

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, prin decizia nr. 733 din 11 noiembrie 2020, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. ca nefondată.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs revizuentul A., criticând soluţia pentru nelegalitate.

Prin cererea de recurs, recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei curţii de apel pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În argumentarea căii de atac exercitate, recurentul a criticat hotărârea atacată pentru nelegala soluţie dată asupra cererii de revizuire, susţinând că, în ipoteza în care instanţa nu a analizat cauza pe fond, cererea de revizuire trebuia respinsă ca inadmisibilă şi nu ca nefondată, cum în mod greşit s-a pronunţat curtea de apel.

Susţine recurentul că, prin considerentele de la fila x ale deciziei nr. 415 din 12 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2018, a fost stabilită cu putere de lucru judecat situaţia terenului de 1725 mp din Luncă identificat conform sentinţei nr. 466/2000 a Judecătoriei Rădăuţi, statuări ignorate de instanţa de apel la pronunţarea deciziei nr. 160 din 18 februarie 2020.

Totodată susţine că excepţia puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 466/2000 a Judecătoriei Rădăuţi a fost invocată atât în faţa instanţei de fond, cât şi în calea de atac a apelului, însă ambele instanţe de fond nu au pus în discuţia părţilor excepţia şi nici nu s-au pronunţat asupra acesteia, încălcând astfel efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al acestei decizii.

În continuare, revizuentul a descris, pe larg, situaţia de fapt şi modul în care instanţele de judecată s-au pronunţat asupra pretenţiilor acestuia.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Cu titlul preliminar, se constată că recurentul revizuent a invocat în susţinerea recursului incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., care prevăd că se poate cere casarea unei hotărâri atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, respectiv, când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Însă, în considerarea soluţiei pronunţate în cauză, şi având în vedere criticile din recurs, prin care se susţine greşita interpretare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., norme de drept procesual, se constată că acestea se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ.

În acest context, în examinarea deciziei recurate realizată în limita impusă de criticile de nelegalitate susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul A., este nefundat.

Astfel, prin decizia nr. 733 din 11 noiembrie 2020, atacată în prezenta cauză, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de revizuire întemeiată de revizuentul A. pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând că, pentru a opera acest motiv de revizuire, este necesar ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat şi să nu se fi pronunţat instanţa asupra acesteia.

A reţinut că, în speţă, în litigiul soluţionat definitiv prin decizia nr. 160 din 18 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava a fost opusă autoritatea lucrului judecat chiar de către revizuent, astfel că această problemă a fost deja tranşată de instanţa ce a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Ceea ce contestă recurentul prin criticile formulate în recurs, este faptul că acesta ar fi invocat atât în faţa Tribunalului Suceava, cât şi în faţa Curţii de Apel Suceava excepţia autorităţii de lucru judecat, însă instanţele de judecată nu au pus în discuţie această excepţie şi nu au analizat sfera de acţiune a autorităţii de lucru judecat, încălcând astfel efectul pozitiv al lucrului judecat din sentinţa civilă nr. 415/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aşadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri tinde la respectarea autorităţii de lucru judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă, având în vedere că fiecare parte se poate prevala de hotărârea care îi este favorabilă, ieşirea din această situaţie putându-se realiza prin exercitarea căii de atac a revizuirii şi anularea ultimei hotărâri.

În ceea ce priveşte admisibilitatea unei revizuiri pentru contrarietate de hotărâri aceasta presupune, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de revizuire, întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, una din acestea fiind aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat ori, deşi invocată, aceasta să nu se fi analizat.

În speţă, recurentul-revizuent a invocat o pretinsă contrarietate care ar exista între decizia nr. 160 din 18 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosar nr. x/2019, şi decizia nr. 415 din 12 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2018, respectiv între dezlegările de la fila x ale acestei din urmă decizii şi decizia a cărei anulare se cere prin promovarea căii extraordinare de atac.

Totodată, a susţinut recurentul că, prin considerentele de la fila x ale deciziei nr. 415 din 12 aprilie 2019, a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat că petentul este îndreptăţit la terenul din Luncă identificat conform sentinţei 466/2000 a Judecătoriei Rădăuţi şi marcat prin pct. 2-3-6-15-14-13-12-10-9-5-2 conform plan expert C., statuări ignorate de instanţa de apel la pronunţarea deciziei nr. 160 din 18 februarie 2020, decizie a cărei revizuire a fost solicitată.

În cel de-al doilea proces, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, reclamantul A. a susţinut atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel, caracterul definitiv al dezlegărilor date în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Rădăuţi.

Totodată, se constată că, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de revizuire, pretenţiile reclamantului care au format obiectul dosarului nr. x/2019 au constituit obiect de dezbateri şi analiză amplă în dosarul nr. x/2019, instanţa de apel reţinând incidenţa în cauză a efectului pozitiv al lucrului judecat al hotărârii judecătoreşti enunţate.

Aşadar, în speţă, revizuentul a uzat încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, de existenţa unei alte căi procedurale puse de lege la îndemâna acestuia pentru a preîntâmpina apariţia unor considerente contradictorii relative la dezlegarea aceleiaşi chestiuni litigioase.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de revizuire a constatat că, în al doilea proces, a fost invocată autoritatea de lucru judecat sub efectul său pozitiv, iar instanţa s-a pronunţat cu privire la acest aspect.

Ca atare, nu se poate reproşa instanţei de revizuire că aceasta nu ar fi aplicat în mod corect normele incidente în materia autorităţii de lucru judecat, ori pe cele ce reglementează revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, aceasta reţinând în mod corect faptul că autoritatea de lucru judecat a fost discutată în al doilea proces.

Astfel, în mod corect, Curtea de Apel Suceava, a constatat că, în analizarea cererii de revizuire cu a cărei judecată a fost învestită, nu mai putea face analiza, pentru a doua oară, a aceleaşi chestiuni privind caracterul obligatoriu al dezlegărilor date prin sentinţa civilă nr. 415 din 12 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, întrucât s-ar fi ajuns la înfrângerea, chiar de către instanţa de revizuire, a autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 160 din 18 februarie 2020 a Tribunalului Suceava, pronunţată în cel de-al doilea proces.

Efectele deciziei civile nr. 415 din 12 aprilie 2019 au fost analizate şi avute în vedere în mod corespunzător în pronunţarea soluţiei adoptate prin decizia nr. 160 din 18 februarie 2020. Prin urmare, autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile 415 din 12 aprilie 2019 şi modul în care aceasta a influenţat soluţionarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 au constituit obiect de cercetare judecătorească şi, implicit, obiect al dezlegărilor jurisdicţionale analizate prin decizia nr. 160 din 18 februarie 2020 a Tribunalului Suceava, a cărei anulare a fost solicitată de revizuentul A..

A examina raţionamentul referitor la modul în care instanţa ce a pronunţat decizia atacată cu revizuire s-a raportat la elementele autorităţii de lucru judecat ar însemna a efectua un control judiciar asupra acestei hotărâri, ceea ce nu mai este posibil, respectiva decizie fiind definitivă, iar revizuirea neputând fi transformată, pe această cale, într-un recurs deghizat.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei (a se vedea Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, par. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24).

Totodată, dreptul la un remediu efectiv, consacrat de dispoziţiile art. 13 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează părţilor discutarea pe fond a dreptului pretins încălcat în faţa unei instanţe de judecată, garanţie de care revizuentul a beneficiat atât în primul litigiu, cât şi în cel de al doilea, în toate gradele de jurisdicţie, şi nu deschide părţii nemulţumite căi de atac extraordinare împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia procesual civilă, în scopul retractării uneia dintre hotărâri, pentru că, astfel, ar fi afectat principiul securităţii raporturilor juridice.

În ceea ce priveşte critica recurentului cu privire la greşita respingere a cererii de revizuire ca nefondată, când, de fapt, trebuia respinsă ca inadmisibilă, se cuvine a fi observată contradicţia din susţinerile formulate, în sensul că, pe de o parte, se pretinde că cererea de revizuire trebuia respinsă ca inadmisibilă, iar, pe de altă parte, se critică decizia curţii de apel pentru respingerea cererii.

Mai mult, este de remarcat şi lipsa de interes a recurentului în formularea unei asemenea critici, având în vedere efectul procesual asupra cererii de revizuire în ambele variante aduse în discuţie de către recurent, câtă vreme nu poate fi identificată o vătămare procesuală concretă, în condiţiile în care instanţa de revizuire a examinat efectiv condiţiile legale de admisibilitate referitoare la obiectul şi motivul de revizuire afirmat în proces.

Drept urmare, şi această critică este nefondată.

În fine, în ceea ce priveşte susţinerile recurentului referitoare la situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută prin decizia nr. 415 din 12 aprilie 2019 a Tribunalului Suceava, şi considerentele avute în vedere de această instanţă la pronunţarea soluţiei în respectivul dosar, acestea nu pot analizate în contextul procesual actual, Înalta Curte fiind învestită cu analiza legalităţii deciziei civile nr. 733 din 11 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 733 din 11 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 mai 2022.