Acquisitive prescription and artificial accession: Local authority standing without certificate of vacant succession

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, la data de 27.10.2015, sub nr. x/2015, competenţa fiind definitiv stabilită, prin regulatorul de competenţă nr. 12F/02.02.2017, pronunţat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, unde pricina a fost înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul secţiei a III-a Civilă, reclamanta A. a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâţii B. şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, că a dobândit, prin joncţiunea posesiilor, prin efectul prescripţiei achizitive, dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 260 m.p. situat în Bucureşti, Drumul Podul Lacului (fosta Intrarea Drumul Gării) nr. 19, şi prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate şi asupra construcţiei edificate pe teren, fără autorizaţie de construire (în regim propriu).

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 2061 din 02.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, instanţa a admis cererea de chemare în judecată şi a constatat în contradictoriu cu pârâţii B. şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, că reclamanta A. a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 265 m.p. şi, prin accesiune imobiliară, dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate pe teren, în suprafaţă de 58 m.p, compusă din două camere, hol şi bucătărie, imobil situat actualmente în Bucureşti, Drumul Podul Lacului nr. 19 (fostă Intrarea Drumul Gării nr. 38).

I.3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 710 A din 27.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva sentinţei civile nr. 2061/02.10.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, susţinând, în esenţă, următoarele:

- decizia a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material privind uzucapiunea, art. 1846, 1847, 1890 C. civ. vechi, Legea nr. 422/2001, precum şi art. 36 din Legea nr. 18/1991, art. 680 C. civ.

- pentru ca reclamantul să poată solicita constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune trebuie să facă mai întâi dovada că Municipiul Bucureşti este proprietarul nediligent al imobilului în litigiu şi, mai mult, faptul că aparţine domeniului privat al statului sau al unităţii administrativ teritoriale;

- nu se poate stabili calitatea procesuală a unei părţi prin simplul motiv că nu a fost identificat un alt pârât, instanţa reţinând greşit faptul că "în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, Curtea reţine că din toate probele administrate în cauză nu a putut fi identificat niciun alt proprietar". Mai mult, în absenţa unui certificat de vacanţă succesorală, nu se poate aprecia că succesiunea este vacantă, pentru a justifica legitimarea procesuală a pârâtului Municipiul Bucureşti.

- condiţiile posesiei trebuie raportate proprietarului nediligent, care a stat în pasivitate, or, din chitanţa de mână încheiată la data de 20.07.1957, rezultă părţile contractante, respectiv actul juridic a fost încheiat între soţii C. şi D. şi A.;

- în aceste condiţii, nu se poate reţine pasivitatea statului asupra acestui imobil întrucât orice intervenţie a acestuia ar fi fost considerată un abuz asupra dreptului de proprietate privată;

- instanţa de apel a reţinut greşit faptul că "în aceste condiţii, în care chitanţa din data de 20.07.1957 reprezintă un simplu înscris sub semnătură privată, Curtea reţine că moştenitorii vânzătorului A., chiar dacă ar fi fost identificaţi, nu ar fi avut calitate procesuală pasivă în cauză.";

- raţionamentul juridic expus mai sus nu poate fi reţinut atâta timp cât s-a încheiat un act juridic care presupune drepturi şi obligaţii între părţile contractante şi nu se cunoaşte faptul dacă preţul a fost plătit integral sau dacă s-a dispus ulterior rezoluţiunea contractului pentru neplata preţului. Cu alte cuvinte, in lipsa vânzătorului nu se poate aprecia valabilitatea actului juridic încheiat şi nici dacă proprietatea a ieşit din patrimoniul acestuia.

- de asemenea, recurentul arată faptul că nu s-au administrat suficiente probe din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor posesiei utile;

- în ceea ce priveşte capătul de cerere privind accesiunea imobiliară artificială asupra construcţiilor edificate pe teren, identificate prin raportul de expertiză, recurentul arată faptul că reclamanţii nu au depus autorizaţia de construire sau procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, iar potrivit deciziei nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, în recursul în interesul legii, a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea art. 492 din C. civ. de la 1864, art. 579 alin. (1), art. 577 alin. (2) din C. civ., art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi art. 37 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, lipsa autorizaţiei de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi lipsa procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoaşterea pe cale judiciară, în cadrul acţiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcţii realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.

II.2. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de pârât şi menţinerea hotărârilor instanţelor de fond şi de apel, ca fiind temeinice şi legale.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 22 februarie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva deciziei civile nr. 710A din 27 aprilie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 12 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Motivul de recurs invocat de recurentul pârât privind soluţionarea excepţiei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, încadrabil în motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., este fondat.

Curtea de apel a reţinut că, din toate probele administrate în cauză nu a putut fi identificat niciun alt proprietar, că timp de peste 60 de ani, reclamanta şi autorii săi nu au fost niciodată tulburaţi în exercitarea posesiei lor. În aceste condiţii, se arată că respingerea cauzei pe temeiul că Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, ar fi o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă ar însemna lipsirea reclamantei de orice posibilitate de valorificare a drepturilor sale, care constituie un "bun" în sensul articolului 1 Protocolului 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Aceste reţineri ale instanţei de apel nu au suport legal, neputând conduce la confirmarea calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti.

Funcţia dreptului procesual constă, în principal, în a asigura sancţiunea dreptului civil material, ceea ce înseamnă că poziţia de reclamant în cadrul litigiului aparţine titularului dreptului subiectiv civil afirmat, în timp ce calitatea procesuală pasivă o are cel obligat în acelaşi raport juridic (subiectul pasiv al dreptului).

Întrucât reclamantul declanşează procedura jurisdicţională, lui îi revine sarcina de a demonstra atât legitimarea sa procesuală, cât şi pe aceea a pârâtului, respectiv faptul că transpunerea pe plan procesual se face în legătură cu un raport juridic de drept material în care părţile litigiului au calitatea de titular al dreptului şi, în mod corespunzător, al obligaţiei corelative. La rândul ei, instanţa are obligaţia verificării din oficiu a cadrului procesual subiectiv determinat de prezenţa părţilor în proces.

Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se reţine că unităţii administrativ-teritoriale Municipiul Bucureşti nu îi este justificată calitatea procesuală, deoarece ea nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii şi nu se află într-o opoziţie de interese faţă de reclamant pentru a i se legitima poziţia de pârât în cadrul litigiului, doar pentru motivul că nu a putut fi identificat un alt proprietar.

Or. aşa cum susţine şi recurentul pârât, nu se poate stabili calitatea procesuală a unei părţi motivându-se că nu a fost identificat un alt pârât, instanţa reţinând în mod injust faptul că "în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, din toate probele administrate în cauză rezultă că nu a putut fi identificat niciun alt proprietar".

Raportul de drept procesual nu se poate stabili valabil decât între subiectele dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, verificarea impunându-se a fi făcută nu numai în cererile prin care se tinde la realizarea dreptului, ci şi în acţiunile în constatare, excepţia lipsei de calitate procesuală fiind una de fond, peremptorie sau dirimantă, absolută.

Soluţionarea excepţiei referitoare la calitatea procesuală pasivă a celui căruia i se opune prescripţia achizitivă trebuie să fie determinată de probele administrate în cauză, prin care instanţa stabileşte care este situaţia juridică a imobilului ce face obiectul litigiului dedus judecăţii, respectiv dacă proprietarul extratabular ori moştenitorii acestuia sunt cunoscuţi ori ne aflăm în situaţia unui proprietar necunoscut, decedat, sau a unei succesiuni vacante.

Apare astfel ca fondată susţinerea recurentului în sensul că, în absenţa unui certificat de vacanţă succesorală, nu se poate aprecia că succesiunea este vacantă, pentru a justifica legitimarea procesuală a pârâtului Municipiul Bucureşti.

Art. 85 din Legea nr. 36/1995 prevede că "în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii".

Rezultă că, în absenţa verificării existenţei unui astfel de certificat de vacanţă succesorală, statului sau unităţilor administrativ-teritoriale nu-i poate fi justificată prezenţa în proces. Reclamantul nu poate justifica atragerea în procedura jurisdicţională a unei părţi căreia nu are motive să îi opună dreptul afirmat, după cum nici aceasta din urmă nu are motive de a contesta dreptul pretins de către reclamant.

Pentru aceste considerente, se va constata că, în privinţa recursului pârâtului Municipiul Bucureşti sunt întrunite cerinţele cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) din acelaşi cod, acesta va fi admis, iar decizia atacată urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, pentru a se verifica calitatea procesuală pasivă a Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, raportat la existenţa unui certificat de vacanţă succesorală cu privire la bunurile în litigiu.

Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere şi celelalte critici ale recurentului, inclusiv cele privind capătul de cerere privind accesiunea imobiliară artificială, care va fi supus analizei instanţei prin prisma dispoziţiilor deciziei 19/2013 pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în măsura în care nu este formulat omisso medio.

Pentru aceste motive, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 710A din data de 27 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va fi admis, se va casa decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 710A din data de 27 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2022.