Restitution claim final; recourse against appellate ruling inadmissible under Law No. 165/2013.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant’s appeal (recurs) as inadmissible, upholding the Court of Appeal’s decision, which had already rejected the claimant’s appeal on the merits; the lower court’s ruling—partially obliging the National Commission for Compensation of Properties to resolve the administrative file under Law No. 10/2001, while rejecting claims against the Government and the Property Restitution Secretariat for lack of passive standing—remains final. The dispute concerned a claim to compel authorities to settle a restitution file and to award moral and material damages. The Court held that under Article 35(4) of Law No. 165/2013, decisions in such cases are subject only to appeal, not further recourse, and that Article 483(2) and Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code bar an appeal against a judgment issued on appeal when the law provides only for an appellate remedy, thereby rendering the appellate decision final and not subject to recourse.
Legislator headnote
AI generatedart. 490 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, Art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ, Art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ; Restitution claim final; recourse against appellate ruling inadmissible under Law No. 165/2013: 10/2001, while rejecting claims against the Government and the Property Restitution Secretariat for lack of passive standing—remains final. The dispute concerned a claim to compel authorities to settle a restitution file and to award moral and material damages. The Court held that under Article 35(4) of Law No. 165/2013, decisions in such cases are subject only to appeal, not further recourse, and that Article 483(2) and Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code bar an appeal against a judgment issued on appeal when the law provides only for an appellate remedy, thereby rendering the appellate decision final and not subject to recourse.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as inadmissible in the disposition.
Used to establish that the decision under appeal is final and not subject to appeal.
Reinforces that the decision is not subject to appeal because the law provides only for appeal from the first instance.
Stipulates that the decision has a definitive character, supporting the inadmissibility of the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022
Asupra recursul dedus judecăţii, constată următoarele:
I Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 20 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) şi Secretariatul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), obligarea acestora să soluţioneze dosarul constituit în baza Legii nr. 10/2001, precum şi acordarea daunelor morale şi materiale.
2. Apărările formulate la fond
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Aceeaşi excepţie referitoare la această parte a fost invocată şi de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor prin întâmpinare.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat, prin întâmpinare, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la soluţionarea dosarului şi excepţia prematurităţii emiterii titlului de plată.
3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti
Prin sentinţa nr. 1743 din 18 iulie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Secretariatul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, obligând-o pe aceasta să soluţioneze dosarul administrativ înregistrat sub nr. x; a respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
4. Apelul şi hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Împotriva sentinţei nr. 1743 din 18 iulie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a declarat apel reclamantul.
Prin cererea formulată la 16 februarie 2021, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Legea nr. 219/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013.
Prin decizia nr. 805 din 21 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1743 din 18 iulie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Secretariatul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Guvernul României.
6. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 805 din 21 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul.
Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul a susţinut că nu au fost respectate dovezile depuse la dosar şi nici prevederile Legii nr. 10/2001, care este aplicabilă în cauză.
7. Apărările formulate în cauză
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
8. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 septembrie 2021, sub nr. x/2018, fiind repartizată, spre soluţionare, Completului nr. 8.
Prin rezoluţia din 13 septembrie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare, prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 471 alin. (5) şi (6) din acelaşi act normativ.
7. Procedura de filtru
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia atacată nu este susceptibilă de recurs, conform art. 35 alin. (4), coroborat cu alin. (2) şi (3) din Legea nr. 165/2013.
În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.
Recurentul reclamant a depus punct de vedere la raport.
Prin rezoluţia din 16 martie 2022 a fost stabilit termen de judecată la 7 aprilie 2022, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele asupra recursului
Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) şi Secretariatul Autorităţii pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), solicitând obligarea acestora să soluţioneze dosarul constituit în baza Legii nr. 10/2001, precum şi plata de daune morale şi materiale.
Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speţă în raport de obiectul dosarului, prevede la art. 35 că:
"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.
Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi act normativ, rezultă că decizia nr. 805 din 21 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului.
Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 805 din 21 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 805 din 21 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 aprilie 2022.