Territorial competence for enforcement objection against state prosecution office; applicability of Article 127 C. proc. civ. and unity of the executing court

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la 15 decembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în contradictoriu cu intimatele A. şi B., a formulat contestaţie la executare privind dosarul nr. x/2021, înregistrat la BEJ C., solicitând suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate.

Prin sentinţa civilă nr. 12710 din 15 decembrie 2021, Judecătoria Galaţi a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi în situaţia în care calitatea de reclamant într-o cauză o are un Parchet care funcţionează pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza sau pe lângă o instanţă superioară acesteia, având în vedere considerentele deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale şi dispoziţia din art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

A mai reţinut caracterul de ordine publică a prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. care instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul, în interpretarea lato sensu, şi care prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe competente.

Judecătoria Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 1623 din 21 februarie 2022, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că textele art. 127 alin. (1) şi alin. (2)1 şi alin. (3) C. proc. civ. au în vedere situaţia în care reclamant în cauză este un judecător, un procuror, un asistent judiciar sau un grefier care funcţionează la instanţa care ar fi competentă în mod obişnuit din punct de vedere teritorial sau la instanţa superioară acesteia, precum şi situaţia în care reclamant în cauză ar fi instanţa însăşi, parchetele nefiind avute în vedere de legiuitor.

S-a mai constatat că, prin Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, pronunţată anterior modificării art. 127 prin Legea nr. 310/2018, s-a reţinut că "noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", Curtea reţinând totodată că textul "se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permiţând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu."

Astfel, s-a apreciat că nu s-a avut în vedere situaţia parchetelor în pronunţarea acestei decizii, nefiind asimilată noţiunii de judecător şi parchetul.

Totodată, Curtea a reţinut că "potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Prin urmare, puterea judecătorească se circumscrie activităţii instanţelor judecătoreşti desfăşurate de către judecătorii care alcătuiesc aceste instanţe."

Având în vedere aceste argumente ale Curţii, Judecătoria Iaşi a considerat că nu există temei pentru interpretarea conform căreia parchetul poate fi asimilat noţiunii de judecător sau de instanţă de judecată, în formularea actuală a art. 127 C. proc. civ. şi în lumina dispoziţiilor Deciziei nr. 290/2018 pronunţată de Curtea Constituţională.

În raport de cele anterior menţionate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, care determină o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Ca situaţie de fapt, a observat că cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Galaţi, această instanţă fiind competentă să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, cât timp nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit prezentul conflict de competenţă, debitorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în contradictoriu cu intimatele A. şi B., a contestat actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 207/RC/2021, înregistrat la BEJ C., solicitând suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Iaşi şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima dintre instanţe reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., iar cea de a doua instanţă aplicând decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 3566 din 12 iulie 2021, pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. x/2021 a fost încuviinţată executarea silită formulată de intimatele-creditoare A. şi B., în contradictoriu cu debitorii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Acest principiu al unicităţii instanţei de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenţei teritoriale a instanţei care încuviinţează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenţei art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Drept urmare, stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul investirii Judecătoriei Galaţi cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv odată cu reţinerea de către această instanţă a competenţei de soluţionare a cererii în favoarea sa.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Galaţi, instanţă care a încuviinţat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Galaţi, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 aprilie 2022.