Divorce jurisdiction fixed at wife’s Botoșani court under last-domicile fallback.

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. x/2020, la 2 noiembrie 2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei părţilor din culpa exclusivă a acestuia din urmă; exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti faţă de minorul C., doar de către mamă; stabilirea locuinţei acestuia la domiciliul mamei şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea copilului.

Prin sentinţa civilă nr. 2914 din 13 octombrie 2021, Judecătoria Botoşani a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în materia divorţului, precum şi faptul că, potrivit susţinerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată şi de la termenul din 13 octombrie 2021, necontrazise de pârât, ultimul domiciliu comun a fost în Grecia.

Întrucât reclamanta a învederat că domiciliul pârâtului este în Germania, instanţa a apreciat că procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită, raportat la prevederile art. 155 pct. 13 C. proc. civ. Ulterior primului termen de judecată, reclamanta a depus note scrise la dosar prin care a arătat că, din discuţiile purtate cu pârâtul, a reieşit că acesta locuieşte fără forme legale în municipiul Iaşi, dar doreşte comunicarea actelor de procedură la domiciliul legal din sat Horleşti, jud. Iaşi, în acest sens fiind depusă o copie a actului său de identitate.

Constatând că, potrivit susţinerilor reclamantei, ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în Grecia, unde în prezent nu mai locuieşte niciunul dintre soţi, Judecătoria Botoşani a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza a II a C. proc. civ.,potrivit cărora dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, respectiv Judecătoria Iaşi.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 690 din 31 ianuarie 2022, îndreptată prin încheierea nr. 419 din 1 martie 2022, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Botoşani, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

A mai reţinut că, din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu susţinerile reclamantei, rezultă faptul că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în Grecia, însă reclamanta a revenit în ţară, locuind împreună cu minorul în jud. Botoşani, unde şi-a stabilit şi domiciliul. Conform adresei comunicate de Primăria comunei Horleşti, jud. Iaşi, pârâtul a fost doar luat în spaţiu de D. Petronel şi F., însă nu a locuit niciodată efectiv la adresa din jud. Iaşi şi nu se cunoaşte unde locuieşte în prezent acesta.

Având în vedere aceste relaţii, instanţa a apreciat ca verosimile susţinerile reclamantei, potrivit cărora pârâtul s-ar afla în Germania, având reşedinţa obişnuită în această ţară.

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale precitate la situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că excepţia de necompetenţă teritorială este întemeiată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani în circumscripţia căreia se află locuinţa reclamantei din comuna Stăuceni, jud. Botoşani.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. x/2020, la 2 noiembrie 2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei părţilor din culpa exclusivă a acestuia din urmă; exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti faţă de minorul C., doar de către mamă; stabilirea locuinţei acestuia la domiciliul mamei şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea copilului.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit textului legal menţionat, cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, în cazul în care cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia instanţei de la această locuinţă, iar dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., conflictul negativ de competenţă fiind determinat de aplicarea diferită a dispoziţiilor legale menţionate anterior la situaţia de fapt din dosar.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în Grecia, conform menţiunilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, necontrazise de pârât, şi a declaraţiilor acesteia consemnate în încheierea din 13 octombrie 2021, iar pârâtul nu domiciliază în comuna Horleşti. Astfel, conform celor învederate prin adresa din 30 decembrie 2021 de către Primăria comunei Horleşti, pârâtul figurează cu domiciliul la această adresă întrucât a fost luat în spaţiu de către D. Petronel şi F., însă nu a locuit, efectiv, niciodată la adresă, nu păstrează legătura cu D. şi nu se cunoaşte unde locuieşte în prezent.

În ceea ce o priveşte pe reclamantă, se reţine că, la data sesizării instanţei de judecată, aceasta avea stabilit domiciliul în sat Stăuceni, comuna Stăuceni, str. 1 nr. 14, jud. Botoşani unde şi locuieşte, conform menţiunilor din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei Stăuceni.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, se constată că niciuna dintre părţi nu se mai află în locuinţa ce a constituit domiciliul comun, că pârâtul domiciliază în Germania, conform susţinerilor reclamantei, iar aceasta din urmă locuieşte în localitatea Stăuceni, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Botoşani, astfel că învestirea acestei instanţe s-a realizat cu respectarea normelor de competenţă în vigoare la data începerii procesului.

Faţă de cele anterior expuse, constatând că la data sesizării instanţei, reclamanta A. avea domiciliul în sat Stăuceni, comuna Stăuceni, str. 1 nr. 14, jud. Botoşani, Înalta Curte reţine că în prezentul litigiu sunt incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1), ultima teză C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 aprilie 2022.