Exclusion of merit-dismissing appeal decisions from revision under Art. 509(1)(1) CCP for lack of evocation of the substance

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra cererii de revizuire deduse judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia civilă nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 20 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

2. Cererea de revizuire

Recurentul A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., a arătat că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, învederând că nu a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 281 din 20 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, iar înregistrarea ca recurs a cererii trimise prin poştă instanţei supreme de contestator este un abuz de drept.

3. Procedura derulată în faţa Înlatei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 7 ianuarie 2022 s-a fixat termen de judecată la 3 martie 2022, când cauza a fost amânată la 7 aprilie 2022 în vederea soluţionării cererii de abţinere a unui membru al completului de judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire din perspectiva îndeplinirii condiţiilor

de admisibilitate, Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, acestea fiind limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

În speţă, prin decizia civilă nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 20 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., text de lege care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire asupra unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unor hotărâri judecătoreşti, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre să fie viciată chiar în substanţa sa.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează posibilitatea exercitării acestei căi de atac numai în cazuri strict determinate.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. rezultă că hotărârile ce pot forma obiectul unei cereri de revizuire sunt acelea pronunţate asupra fondului sau dacă evocă fondul cauzei.

Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi rejudecă cauza dedusă judecăţii, după casare cu reţinere, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins, anulat ori perimat, sau cele prin care, urmare a admiterii recursului, decizia atacată a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.

Astfel, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul litigiului, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite; în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.

În speţă, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, întrucât, faţă de dispoziţiile art. 497 C. proc. civ. referitoare la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa supremă, se constată că prin decizia atacată a fost pronunţată o soluţie de respingere, ca inadmisibil, a recursului şi, prin urmare, nu s-a evocat fondul.

În aplicarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate se constată că împotriva deciziei nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019 nu poate fi exercitată calea de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acelaşi act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 aprilie 2022.