Scope of material error correction: exclusivity of substantive claims for additional tax exemptions under Art. 281 C. proc. civ.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the appellate court’s decision to reject the petitioner’s request to correct material errors in a 2004 civil judgment; consequently, the 2004 decision, which recognizes the petitioner's exemption from rent for a 38 m² public domain plot but notably omits exemptions for local taxes and duties in its operative part, remains in force. The dispute centered on whether the omission of specific tax and duty exemptions from the operative part of the original judgment constituted a material error correctable under Article 281 of the Code of Civil Procedure, or if it was a substantive issue limited by the original claim, which requested only rent exemption. The Court held that Article 281 of the Code of Civil Procedure permits the correction only of visible material errors committed during the drafting or technoredacting of the judgment, such as calculation mistakes or clerical errors, and does not extend to modifying the substance of the decision or adding substantive rights not claimed in the initial pleadings; thus, the attempt to insert additional exemptions for local taxes and duties was characterized as a substantive amendment rather than a correction of a material error, rendering the procedural path unavailable and invalidating the grounds for appeal under Articles 304(7), 304(8), and 304(9) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 1201 din C. civ, art. 281 alin. (1) C. proc. civ, art. 1201 C. civ, art. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 304 pct. 8 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Scope of material error correction: exclusivity of substantive claims for additional tax exemptions under Art. 281 C. proc. civ: The dispute centered on whether the omission of specific tax and duty exemptions from the operative part of the original judgment constituted a material error correctable under Article 281 of the Code of Civil Procedure, or if it was a substantive issue limited by the original claim, which requested only rent exemption. The Court held that Article 281 of the Code of Civil Procedure permits the correction only of visible material errors committed during the drafting or technoredacting of the judgment, such as calculation mistakes or clerical errors, and does not extend to modifying the substance of the decision or adding substantive rights not claimed in the initial pleadings; thus, the attempt to insert additional exemptions for local taxes and duties was characterized as a substantive amendment rather than a correction of a material error, rendering the procedural path unavailable and invalidating the grounds for appeal under Articles 304(7), 304(8), and 304(9) of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022
Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6 august 2021 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, petentul A. a solicitat, în temeiul art. 281 şi art. 2811-3 C. proc. civ., îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 761/A din 30 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2004, în sensul de a se menţiona scutirea de la plata oricăror taxe şi impozite locale aferente atât terenului de 38 mp, cât şi construcţiei edificate pe acesta.
În privinţa cadrului legal în raport de care se impune soluţionarea cererii deduse judecăţii, petentul a arătat că instanţa trebuie să se raporteze la prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 42/1990, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată din dosarul sus-menţionat.
Referitor la solicitarea de îndreptare a dispozitivului hotărârii, petentul a apreciat că această solicitare este întemeiată, în opinia sa instanţa de apel pronunţând o hotărâre care raportat la conţinutul dispozitivului său prezintă o inadvertenţă, sub aspectul reţinerii punctuale a scutirii de la plata taxelor si impozitelor locale, atât timp cât în practicaua hotărârii această menţiune expresă este efectuată, dispoziţiile instanţei de judecata vizând exact aceste facilităţi pe care art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 42/1990 le conţinea.
În ceea ce priveşte aceste prevederi legale, petentul a precizat că solicitarea sa de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul hotărârii se circumscrie numai acelor facilităţi la care însăşi instanţa de apel s-a raportat şi cu privire la care a motivat decizia propriu-zisă.
Petentul a mai arătat că în dispozitivul deciziei civile nr. 761/A/2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş este consemnată menţiunea " ... beneficiază de 38 de mp. teren ...", ceea ce ar conduce la o interpretare diferită şi eronată a sensului şi finalităţii hotărârii pronunţate de instanţa de apel, impunându-se în consecinţă a se specifica expres că această "beneficiere" vizează scutirea de la plata oricăror taxe şi impozite locale, în afara chiriei, care de altfel a fost îndreptată la rândul ei urmare a unei cereri formulate de Municipiul Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Târgu-Mureş.
În opinia petentului, există o neconcordanţă în cuprinsul dispozitivului hotărârii sus-menţionate, care vizează finalitatea acesteia în privinţa taxelor şi impozitelor locale, mai ales că instanţa a şi făcut o trimitere expresă în motivarea deciziei la acestea, petentul susţinând că urmează să beneficieze sub toate aspectele de facilităţile permise de lege, aferente terenului în discuţie, în condiţiile în care considerentele deciziei în discuţie beneficiază de autoritate de lucru judecat, conform art. 1201 din C. civ. (1864), sens în care folosinţa gratuită a acestui teren implică scutirea de la plata oricărei taxe sau chirii, dar şi cu privire la impozitul pentru acest teren, respectiv pentru construcţia edificată legal pe acesta.
Petentul a mai invocat faptul că între motivarea deciziei şi dispozitivul acesteia s-ar putea induce ideea că reclamantul ar urma să beneficieze doar de scutirea de la plata "chiriei" pentru terenul menţionat, astfel încât s-ar putea interpreta că autoritatea locală poate să îi impună obligaţia de a încheia contracte de concesiune ori de a achita taxe şi impozite locale (altele decât chiria), motiv pentru care este necesar ca hotărârea pronunţată să fie îndreptată pe coordonatele expuse mai sus.
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la 16 noiembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 761/A din 30 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2004, formulată de petentul A..
În considerentele acestei încheieri s-a reţinut că petentul, deşi a invocat faptul că, în mod greşit, nu s-a consemnat în dispozitivul deciziei pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş scutirea de la plata oricăror impozite şi taxe locale, astfel cum prevede art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 42/1990, a solicitat prin acţiunea introductivă să se constate că beneficiază de scutire pentru plata chiriei pentru suprafaţa de 38 mp teren, pe care este situat chioşcul de alimentaţie publică ridicat pe domeniul public în municipiul Târgu-Mureş. S-a apreciat că speţa dedusă judecăţii a fost analizată şi soluţionată în raport de solicitările formulate de petent, în cadrul dosarului de fond nefiind formulată vreo cerere în sensul de a se constata scutirea de la plata oricăror alte impozite şi taxe locale.
Astfel, s-a apreciat că ceea ce invocă petentul nu reprezintă o eroare materială, în sensul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. (1865), ci o chestiune care ţine de fondul dreptului dedus judecăţii, solicitarea formulată constituind o încercare de modificare a conţinutului dispozitivului hotărârii judecătoreşti, care nu se poate dispune pe calea procedurii reglementate de prevederile legale sus-menţionate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., petentul A., calea de atac fiind înregistrată la 7 martie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea recursului, petentul a arătat că instanţa învestită cu cererea de îndreptare a erorii materiale a făcut o referire in extenso la încheierea din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 3808 din 2 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi a reţinut că, la îndreptarea dispozitivului iniţial al deciziei, prin referirea la scutirea de la plata chiriei s-a avut în vedere preluarea la tehnoredactarea acestuia a unui conţinut eronat.
A învederat că scutirea de la plata chiriei pentru construcţia şi terenul în suprafaţă de 38 mp, solicitată prin cererea de îndreptare a erorii materiale, a fost, la rândul ei, menţionată doar în motivarea iniţială a deciziei, exact ca în cazul celorlalte două tipuri de scutiri, taxe şi impozite, astfel încât, pentru identitate de raţiune, şi cererea de îndreptare a erorilor formulată de petent este îndreptăţită.
În opinia recurentului, prin îndreptarea dispozitivului doar sub aspectul inserării scutirii de la plata chiriei nu s-a corijat integral eroarea strecurată între practicaua şi dispozitivul hotărârii iniţiale, sens în care a arătat că finalitatea deciziei pronunţate illo tempore de instanţa de apel la 30 septembrie 2004 este aceeaşi inclusiv în privinţa taxelor şi impozitelor locale, fiind reţinut în motivarea sa că petentul urmează să beneficieze sub toate aspectele de facilităţile permise de lege pentru terenul în discuţie, ceea ce semnifică, în condiţiile art. 1201 C. civ. de la 1864, că folosinţa gratuită a terenului implică scutirea de la plata oricărei taxe, chirii şi impozit.
A susţinut că, în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, instanţa trebuia să se raporteze la întreg ansamblul de scutiri pe care legea în vigoare le acorda recurentului, iar scutirea de la plata chiriei a fost menţionată în acţiune doar cu titlu enunţiativ şi nu limitativ. Ca atare, este nelegală încheierea atacată prin care s-a reţinut că nu putea fi încălcat principiul disponibilităţii având în vedere că prin cererea introductivă de instanţă s-a solicitat să se constate că recurentul beneficiază doar de scutire de la plata chiriei.
Recurentul a arătat că încheierea atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea contestată fiind susceptibilă de critică şi motivat de faptul că, în speţă, se regăseşte situaţia tehnoredactării eronate a dispozitivului în raport de motivarea acesteia, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
A mai susţinut că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., devenind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La 24 martie 2021, intimatul Municipiul Târgu Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
A învederat că, prin acţiunea introductivă de instanţă, petentul a solicitat să se constate că beneficiază de scutire de la plata chiriei pentru suprafaţa de 38 mp teren, pe care este situat chioşcul de alimentaţie publică ridicat pe domeniul public în municipiul Târgu Mureş.
A precizat că, în mod corect, prin încheierea atacată s-a reţinut că aspectele invocate în cerere nu constituie o eroare materială, în sensul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, ci o chestiune care ţine de fondul dreptului dedus judecăţii, solicitarea petentului constituind o încercare de modificare a conţinutului dispozitivului hotărârii judecătoreşti, care nu se poate dispune pe calea procedurii reglementate de prevederile legale anterior menţionate.
La termenul de judecată din 7 aprilie 2022, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului.
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la 04.04.2003, a cărei soluţionare a fost declinată prin sentinţa civilă nr. 438/23.05.2003 în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu Mureş, să se constate că, în calitate de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, remarcat prin fapte deosebite, beneficiază de scutire pentru plata chiriei pentru suprafaţa de 38 mp. teren pe care este situat chioşcul de alimentaţie publică ridicat pe domeniul public în municipiul Târgu-Mureş, B-dul x.
Prin sentinţa civilă nr. 1881 din 06.04.2004, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia nr. 761/A/30.09.2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2004/C, s-a dispus admiterea apelului declarat de reclamant şi schimbarea în tot a sentinţei pronunţate de Judecătorie, în sensul admiterii acţiunii introductive.
Prin încheierea din 17.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3808 din 02.10.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a admis cererea formulată de petentul Municipiul Târgu-Mureş şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul alin. (2) al dispozitivului deciziei nr. 761/A/30.09.2004 pronunţată de această instanţă, în sensul că acesta va avea următorul cuprins:
"Constată că reclamantul, în calitate de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, remarcat prin fapte deosebite, beneficiază de scutire pentru plata chiriei pentru suprafaţa de 38 mp. teren pe care este situat chioşcul de alimentaţie publică pe domeniul public în municipiul Târgu Mureş.", în loc de:
"Constată că reclamantul, în calitate de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, remarcat prin fapte deosebite, beneficiază de 38 mp. teren pe care este situat chioşcul de alimentaţie publică pe domeniul public în municipiul Târgu Mureş.", cum greşit s-a consemnat.
La soluţionarea acestei cereri s-a avut în vedere faptul că în dosarul nr. x/2004/C, cu ocazia tehnoredactării a fost preluat în mod eronat conţinutul dispozitivului hotărârii pronunţate, motiv pentru care s-a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul consemnării corecte a soluţiei instanţei, aşa cum a fost întocmită în urma deliberării.
Prin cererea de îndreptare a erorii materiale formulată în prezentul dosar, petentul A. a solicitat îndreptarea deciziei civile nr. 761/A din 30.09.2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2004/C, în sensul de a se insera în dispozitivul acesteia menţiunea "scutirii de la plata tuturor taxelor şi impozitelor locale", aferente terenului de 38 de mp şi construcţiei edificate pe acesta, cerere respinsă prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la 16 noiembrie 2021 de aceeaşi instanţă.
În speţă, Curtea de Apel Târgu-Mureş a apreciat că cererea petentului nu se circumscrie dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., iar, raportat la acest considerent, în calea de atac exercitată împotriva încheierii curţii s-a invocat incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
Critica nu este fondată.
Astfel, Înalta Curte reţine că temeiul juridic al cererii formulate de recurent, înregistrată la 6 august 2021, îl constituie dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., temei de drept în raport de care va fi realizat controlul judiciar.
Noţiunea de greşeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înţelesul de eroare materială vizibilă, săvârşită cu ocazia redactării hotărârii. Pe această cale nu se poate urmări şi obţine îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond, întrucât nu ar avea caracterul unei erori materiale.
Procedura îndreptării hotărârilor judecătoreşti presupune, aşadar, corijarea acelor erori materiale strecurate, cu ocazia redactării ori tehnoredactării, în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri.
Aceste erori materiale pot viza numele, calitatea şi susţinerile părţilor ori pot fi erori de calcul sau orice alte erori materiale.
Or, se constată că în cauză nu au fost invocate posibile erori materiale săvârşite cu ocazia redactării hotărârii judecătoreşti, ci aspecte care nu pot fi avute în vedere pe calea prezentei proceduri judiciare.
Solicitarea recurentului nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii de îndreptare a erorilor materiale vizează aspecte ce aduc atingere legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti, care pot fi îndreptate numai în căile de atac şi nu pe calea aleasă de recurent.
Nu pot face obiect al procedurii de îndreptare a erorilor materiale greşelile de judecată privind fondul litigiului. Astfel, referirea la scutirea de la plata oricăror taxe şi impozite locale aferente terenului în suprafaţă de 38 mp şi construcţiei edificate pe acesta, raportat la petitul cererii de chemare în judecată şi soluţia adoptată în calea de atac a apelului exercitată potrivit criticilor formulate, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 mai 2018, nu reprezintă simple erori materiale, ci vizează aspecte în legătură cu actul de judecată, aşadar eventuale erori de judecată ce nu pot fi corijate în această procedură.
Or, îndreptarea unei hotărâri este posibilă numai dacă există greşeli materiale în sensul art. 281 C. proc. civ. întrucât pe această cale nu pot fi îndreptate greşeli de fond sau omisiuni.
Rezultă că, ceea ce se urmăreşte prin demersul recurentului nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., motiv pentru care soluţia recurată, de respingere a cererii formulate în afara condiţiilor procedurale, este legală, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu referire la motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte observă că recurentul critică cuprinderea în considerentele încheierii atacate a unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii invocând faptul că instanţa de judecată a reţinut că la momentul soluţionării litigiului (2004) acesta ar fi solicitat să se constate că beneficiază doar de scutire de la plata chiriei, pentru ca ulterior, să pretindă corijarea dispozitivului hotărârii şi cu privire la alte scutiri.
Motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile menţionate este nefondat.
Astfel, Înalta Curte constată că împrejurările invocate în susţinerea acestei critici au fost avute în vedere de Curtea de Apel Târgu-Mureş la expunerea cursului procesului, raportat la limitele învestirii, în temeiul cărora a procedat la examinarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.. or, aceasta nu conduce la concluzia existenţei unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii, care să atragă aplicarea prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., conform cărora întrucât încheierea atacată nu constituie, prin prisma art. 969 C. civ., un act juridic, care, fiind greşit interpretat, a determinat schimbarea naturii ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Înalta Curte constată că prin motivul de recurs prevăzut de textul citat se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ca atare, pentru a fi incident acesta este necesar ca "interpretarea greşită" făcută de instanţă să vizeze un act juridic supus judecăţii, iar nu o hotărâre judecătorească, care cuprinde, în opinia părţii reclamante, erorii materiale strecurate în dispozitiv.
Pentru considerentele expuse, criticile deduse judecăţii se vădesc a fi nefondate, drept pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 aprilie 2022.