Appeal on res judicata over post-judgment moral damages quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 29 martie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub nr. x/2018 la data de 18 iulie 2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C., D. şi E., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata:

- sumei de 2.500 RON/lunar, actualizată conform nivelului maxim al inflaţiei anuale, reprezentând prestaţii periodice pentru prejudiciul suferit de primul reclamant ca urmare a cauzării de către pârâţi a invalidităţii permanente de gradul III, cu pierderea a jumătate din capacitatea de muncă, prin vătămarea integrităţii corporale prin tentativa de omor reţinută în sarcina pârâţilor prin sentinţa penală nr. 8 din data de 2 februarie 2017 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 845 din data de 30 iunie 2017 a Curţii de Apel Bacău, date în dosarul nr. x/2015;

- cheltuielilor prezente şi viitoare suportate de primul reclamant pentru întreţinerea, îngrijirea şi şcolarizarea fiului său, B., minor, în cuantum de câte 1.000 RON lunar;

- daunelor morale în cuantum de 100.000 euro pentru suferinţele cauzate celor doi reclamanţi şi familiei prin tentative de omor săvârşite împotriva primului reclamant de pârâţi şi stabilite prin aceeaşi sentinţă penală anterior menţionată;

- cheltuielilor de judecată suportate în toate fazele procesuale.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 901 din data de 13 noiembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Bicaz, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Neamţ.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ:

La termenul de judecată din data de 11 aprilie 2019, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E. şi excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la daunele morale solicitate de reclamanţi, excepţii invocate de pârâţi prin întâmpinare.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D..

Prin sentinţa civilă nr. 694 din data de 19 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă acţiunea în pretenţii formulată de reclamantul F., asistat de părinţii A. şi G., în contradictoriu cu pârâţii C., D. şi E., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a fost respinsă acţiunea în pretenţii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta E., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă ca inadmisibilă (faţă de admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat) acţiunea având ca obiect daune morale, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii C. şi D.; a fost respinsă ca nefondată acţiunea în pretenţii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul D.; a fost admisă în parte acţiunea în pretenţii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul C.; a fost obligat pârâtul C. să plătească reclamantului A. suma de 300 RON lunar, cu titlu de despăgubiri - prestaţie periodică, începând de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 12 iulie 2018, şi până la încetarea stării de nevoie; au fost respinse ca neîntemeiate restul pretenţiilor formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul C.; a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea reclamantului A. de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

I.4. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 154 din data de 3 martie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanţii-reclamanţi H. şi F. şi de apelantul-pârât C. împotriva sentinţei civile nr. 694/2019 pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii G., D. şi E..

A luat act că intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 154 din data de 3 martie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii H. şi F..

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

În esenţă, au susţinut următoarele:

Motive de recurs privind pe recurentul-reclamant F.:

- hotărârea Tribunalului Neamţ este nelegală, făcându-se o aplicare greşită a dispoziţiilor legale şi limitându-se dreptul recurentului-reclamant F. de a fi despăgubit în baza răspunderii civile delictuale;

- potrivit art. 1365 C. civ., instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă, în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului;

- a formulat un capăt de cerere în pretenţii, pe care l-a dedus judecăţii, având în vedere că în faţa sa (un copil de 11 ani) tatăl său a fost lovit foarte grav, împrejurare care i-a creat suferinţe psihice, care au persistat în timp, precum şi prejudicii materiale constând în lipsirea de ajutorul patern pe toată durata copilăriei, precum şi privarea de sprijinul tatălui, în continuare, pentru desăvârşirea studiilor;

- cauza a fost analizată simplist, ca şi când ar fi solicitat în calitate de păgubit din punct de vedere al dispoziţiilor art. 1391 C. civ. - aceste dispoziţii privesc doar posibilitatea urmaşilor victimei unei agresiuni să solicite despăgubiri;

- decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 12/2016 privind dezlegarea unor chestiuni de drept nu a supus analizei situaţia răspunderii civile delictuale, când autorul unui delict răspunde şi pentru cea mai uşoară culpă;

- a solicitat daunele pe baza faptului că autorul unei fapte ilicite răspunde şi pentru cea mai uşoară culpă;

- dispoziţiile C. civ. ce vizează răspunderea civilă delictuală impun unei persoane care produce un prejudiciu de orice natură, materială sau morală, să îl reparare, chiar dacă ar avea cea mai uşoară culpă; decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie anterior menţionată nu a analizat acest aspect şi nu a vizat dispoziţiile art. 1349 şi următoarele C. civ., ci prevederile art. 1391 C. civ. - nu a pretins că tatăl său este decedat şi nu şi-a întemeiat pretenţiile pe aceste dispoziţii legale;

- în cauză subzistă "cea mai uşoară culpă" şi răspunderea civilă delictuală, direct în ceea ce îl priveşte, întrucât cei doi intimaţi-pârâţi C. şi D. au încălcat regulile de conduită;

- nu este incidentă excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar instanţa practic a refuzat judecarea pricinii - denegare de dreptate;

- motivarea instanţei cu privire la respingerea cererii sale este străină de natura cauzei;

- dispoziţiile privind răspunderea delictuală nu sunt abrogate şi folosirea argumentelor din decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 12/2016, care privesc dreptul moştenitorilor victimei decedate a unei agresiuni, nu au nicio legătură cu cauza;

- soluţionarea pe excepţie a pretenţiilor sale este nelegală, deoarece instanţa a aplicat greşit dispoziţiile legale privind răspunderea civilă delictuală - autorul unei fapte chiar nepenale şi cu atât mai mult a uneia penale are o răspundere generală, inclusiv faţă de orice terţ lezat, chiar şi prin cea mai uşoară culpă.

Motive de recurs privind pe recurentul-reclamant H.:

- în mod nelegal instanţele au admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în temeiul unei presupuse autorităţi de lucru judecat;

- la data introducerii cererii de despăgubire în procesul penal - daune morale - nu a putut anticipa şi nici dovedi pentru că nu a avut capacităţi extrasenzoriale, pentru a-şi da seama de urmările viitoare şi consecinţele faptei îndreptate împotriva sa;

- o despăgubire materială sau morală se poate cere începând din momentul în care ea apare şi este cunoscută;

- nu există tripla identitate, întrucât la data judecării procesului său nu era încadrat în grad de handicap, iar în prezent este; a fost verificat inclusiv de Comisia Naţională de Verificare a Capacităţii de Muncă; a suportat costurile acestor investigaţii care s-au ridicat la peste 9.000 RON (în afară de cheltuielile de deplasare);

- nu poate exista autoritate de lucru judecat, în condiţiile în care este recunoscut dreptul oricărei persoane de a solicita o despăgubire pentru un efect care a apărut ulterior unei fapte delictuale;

- în ceea ce priveşte cererea de acordare de prestaţii periodice, decizia este nelegală, întrucât în mod nejustificat i-a fost respins apelul şi i-a fost acordată suma de doar 300 RON lunar, începând de la data introducerii acţiunii (12 august 2018), până la încetarea stării de nevoie;

- instanţa a aplicat nelegal dispoziţiile legii, întrucât l-a judecat în

"contemporaneitate", luând în considerare nivelul venitului minim din anul 2013, fără a ţine cont că exista o inflaţie permanentă şi repararea unui prejudiciu trebuie să se facă în raport cu veniturile actualizate;

- sentinţa şi decizia pronunţate în cauză sunt nelegale, având în vedere că i s-a acordat prestaţia periodică doar din momentul introducerii acţiunii.

Prin cererea aflată la dosarul de recurs, recurenţii-reclamanţi au arătat că îşi exprimă acordul ca recursul să fie soluţionat în complet de filtru, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2.1 Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimaţii-pârâţi C., D. şi E. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că susţinerile recurenţilor-reclamanţi nu se încadrează în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., precum şi că cele susţinute de către recurenţii-reclamanţi reprezintă o reluare a motivelor invocate în cererea de chemare în judecată şi în apel, aspecte analizate de către instanţele de fond şi de apel; au solicitat, în principal, constarea nulităţii recursului pentru nemotivare şi, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Totodată, şi-au exprimat acordul ca, în situaţia în care este admisibil în principiu, recursul să fie soluţionat în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

II.2.2 Răspunsul la întâmpinare:

Prin răspunsurile la întâmpinare formulate de către recurenţii-reclamanţi H. şi F., aceştia au solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi admiterea căii de atac pe care au formulat-o.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 01 februarie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanţii A. şi F. împotriva deciziei nr. 154 din data de 3 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 29 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de reclamanţii H. şi F. este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Deşi recursul a fost declarat de cei doi reclamanţi printr-un singur memoriu de recurs, se vor analiza distinct motivele de nelegalitate invocate de cei doi recurenţi reclamanţi.

Prima critică formulată de recurentul reclamant F., ce vizează incidenţa prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. este nefondată. Se arată că motivarea deciziei instanţei cu privire la respingerea cererii sale este străină de natura cauzei, că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 12/2016 indicată în motivare nu a vizat dispoziţiile art. 1349 şi următoarele C. civ., ci prevederile art. 1391 C. civ. deoarece el nu a pretins că tatăl său este decedat şi nu şi-a întemeiat pretenţiile pe aceste dispoziţii legale. De asemenea, arată că dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală nu sunt abrogate şi folosirea argumentelor din decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 12/2016, care privesc dreptul moştenitorilor victimei decedate a unei agresiuni, nu au nicio legătură cu cauza. Susţinerile recurentului nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate.

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., este necesar ca motivarea deciziei recurate să fie străină de natura cauzei. Or, în speţă, instanţa a constatat în motivarea deciziei recurate lipsa unui temei legal de recunoaştere şi acordare a daunelor pentru un prejudiciu de ricoşeu pentru recurentul reclamant -fiul victimei, în condiţiile în care aceasta din urmă a suferit vătămări corporale. S-a realizat o justă aplicare a deciziei Î.C.C.J. nr. 12/16.05.2016, conform căreia dispoziţiile art. 1.391 alin. (1) din C. civ. se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

În continuarea motivării deciziei atacate, corect se reţine că victima unui prejudiciu prin ricoşeu, astfel cum invocă reclamantul B., nu poate avea calitate procesuală activă în a solicita despăgubiri ca urmare a faptei ilicite săvârşite asupra tatălui său. Drept urmare, se remarcă faptul că decizia recurată cuprinde motive care au legătură cu cauza şi nu sunt strrăine de natura cauzei, în mod corect soluţionându-se şi motivându-se excepţia lipsei calităţii proceasule active a acestui reclamant.

Motivele de recurs formulate de acelaşi recurent, întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate, ele se referă, în esenţă, la aplicarea prevederilor legale privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, aplicate corect de instanţa de apel, prin prisma dispoziţiilor deciziei obligatorii a Î.C.C.J, pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penal, potrivit considerentelor reţinute mai sus.

În contextul operaţiunii de interpretare a dispoziţiilor art. 1.391 alin. (1) şi (2) din C. civ., legal a concluzionat Curtea de apel că victima prejudiciului este titularul exclusiv al dreptului la despăgubire, respectiv acea persoană care a suferit o traumă corporală urmare a săvârşirii unei fapte ilicite sau a unui alt eveniment pentru care o persoană este chemată să răspundă şi, numai în condiţiile în care intervine decesul victimei, dreptul la despăgubiri aparţine, în contextul normativ incident, persoanelor indicate la art. 1.391 alin. (2) din C. civ.

Celelalte critici formulate de recurentul F., ce vizează faptul că instanţa nu ar fi legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă, în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului, precum şi criticile referitoare la ignorarea de către instanţă a suferinţelor sale psihice, a prejudiciilor materiale suferite, constând în lipsirea de ajutorul patern pe toată durata copilăriei, privarea de sprijinul tatălui, în continuare, pentru desăvârşirea studiilor, faptul că instanţa ar fi ignorat că autorul răspunde şi pentru cea mai uşoară culpă, nu vor mai fi analizate, în contextul corectei soluţionări de către Curtea de apel a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului prin admiterea acestei excepţii, nemulţumirile arătate vizând în fapt fondul cauzei.

Este, însă, fondată critica din memoriul de recurs, formulată de recurentul H., ce vizează neacordarea daunelor morale, urmare a reţinerii autorităţii de lucru judecat, aceasta, fiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa, cu nesocotirea prevederilor legale incidente, a respins ca inadmisibilă acţiunea având ca obiect daune morale solicitate de recurentul reclamant. Astfel, deşi reţine instanţa de apel că acţiunea civilă alăturată celei penale în procesul penal, a avut ca obiect tocmai obligarea pârâţilor la plata de daune morale, ca urmare a prejudiciilor de natură nepatrimonială produse reclamantului, victimă a infracţiunii, nimic nu se opune ca reclamantul să sufere un nou prejudiciu moral, pentru care poate solicita daune morale, situaţie în care nu operează autoritatea de lucru judecat.

Cu toate că se consemnează în motivarea deciziei recurate faptul că acoperirea acestui prejudiciu are în vedere ansamblul consecinţelor vătămării, cu tot cu aprecierea întinderii lui în timp, în cauză nu se poate acredita ideea instanţei de apel că o astfel de suplimentare a despăgubirilor acordate pentru această categorie de prejudicii nu se impune, întrucât reclamantul nu a făcut dovada intervenirii unor consecinţe psihice, sociale, familiale care să se fi agravat după data primei hotărâri.

Drept urmare, chiar dacă instanţa penală a apreciat asupra acoperirii prejudiciului nepatrimonial suferit de reclamant în procesul penal, nu se poate conchide că suma stabilită ca daune morale în acel proces este cea care cuantifică toate consecinţele posibile viitoare ale faptei ilicite, pentru a fi reţinută autoritatea de lucru judecat.

Se impune, aşadar, ca instanţa de apel să reanalizeze cererea recurentului privind acordarea daunelor morale, în contextul înlăturării autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale nr. 8/P din 02.02.2017 a Tribunalului Neamţ, care nu este incidentă în cauză.

Celelalte motive de recurs formulate de reclamant ce au vizat momentul calculului despăgubirii, care ar fi trebuit stabilit de la data săvârşirii faptei, faţă de dispoziţiile art. 1381 alin. (2) C. civ., nu sunt fondate, în mod just considerându-se că reclamantul nu a indicat data de la care solicită obligarea la plata prestaţiei, astfel cum rezultă din cererea introductivă, instanţa de judecată dispunând în mod corect obligarea pârâtului începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, în limitele principiului disponibilităţii.

Se mai critică modul de calcul al sumei datorate cu titlu de prestaţie periodică, critică ce este, de asemenea, nefondată. Curtea de apel în mod just a avut în vedere diferenţa dintre salariul minim net pe economie şi suma primită cu titlu de pensie de invaliditate, potrivit prevederilor art. 1393 C. civ., precum şi procentul de culpă reţinut în sarcina pârâtului (52%). De asemenea, nu va fi primită critica recurentului reclamant privind ignorarea de către instanţă a inflaţiei permanente, critică apreciată ca fiind nouă, ce nu poate fi supusă analizei instanţei de recurs, fiind formulată omisso medio.

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte constată că în privinţa recursului reclamanţilor sunt întrunite cerinţele cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) din acelaşi cod, acesta va fi admis, iar decizia atacată urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii H. şi F. împotriva deciziei civile nr. 154 din 03 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2022.