Statutory deadline for revision based on newly discovered documents: discovery of existence versus physical possession of the instrument

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/10.12.2019, comunicată prin e-mail în data de 09.12.2016, ora 16:16, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta S.C. B. S.R.L. Sibiu, revizuirea sentinţei civile nr. 540/18.12.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2013, sentinţă care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 200/A/23.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi şi prin decizia civilă nr. 188 din 30 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, cerere întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin precizările depuse de revizuent în data de 16.06.2020, acesta a arătat că înscrisul invocat în susţinerea cererii este contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2014 în posesia căruia a intrat la data de 12.02.2020 şi de existenţa căruia a aflat cu ocazia eliberării unei copii a C.F. nr. x.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/12.03.2020, acelaşi revizuent A., în contradictoriu cu intimaţii B. S.R.L., C. şi D., a solicitat revizuirea aceleiaşi sentinţe civile nr. 540/18.12.2012, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 09.07.2020 instanţa a admis excepţia litispendenţei, invocată din oficiu, şi a trimis dosarul spre soluţionare primei instanţe investite cu judecarea dosarului nr. x/2019

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 425/27.10.2020 a Tribunalului Vrancea s-a admis excepţia tardivităţii formulării cererilor de revizuire îndreptate împotriva sentinţei civile nr. 540/18.12.2014, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2013 şi, în consecinţă s-au respins, ca fiind tardiv formulate, cererile de revizuire înregistrate sub nr. x/2019 şi nr. y/2020, formulate de revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii R.N.P. Romsilva -Direcţia Silvică Vrancea, B., C. şi D..

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 42A din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 425/27.10.2020 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2019. A fost obligat apelantul să plătească intimatei suma de 1400 euro cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs revizuentul, criticând soluţia pentru nelegalitate.

În cuprinsul cererii de recurs revizuentul a formulat, în esenţă, următoarele critici:

- dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi cele ale art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au fost încălcate, fiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

- motivarea instanţei de apel în sensul că ar fi trebuit să formuleze cererea de revizuire până la data de 06.12.2019 este eronată, având în vedere că la acea data nu deţinea înscrisul nou, al cărui conţinut nu putea fi cunoscut prin simpla menţiune în Cartea funciară nr. x;

- susţine că a intrat în posesia efectivă a înscrisului ca instrumentum, la 12.02.2020, data la care OCPI i l-a comunicat, astfel că cererea de revizuire a fost formulate în termen;

- arată că a depus toate diligentele pentru a intra în posesia înscrisului, iar raportarea instanţei de apel la momentul în care a aflat de existenţa acestuia şi nu la data la care a intrat în posesia înscrisului, este nelegală.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata RNP Romsilva - Direcţia Silvică Vrancea a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar recurentul a formulat răspuns la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de revizuentul A., împotriva deciziei nr. 42A din 17 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 22 martie 2022, ora 900, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Relevant pentru cauză, Înalta Curte observă că la data de 09.12.2019, recurentul a formulat o cerere de revizuire cu privire la sentinţa civilă nr. 540/18.12.2014, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2013, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. 1865; în cuprinsul cererii, el s-a referit la eliberarea unui extras de carte funciară sub nr. x (pe care nu l-a ataşat cererii la acel moment) din care rezultă împrejurarea înstrăinării unui imobil cu privire la care s-a purtat litigiul în care s-a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire. Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2019.

La data de 12.03.2020, recurentul a formulat o altă cerere de revizuire împotriva aceleiaşi sentinţe, întemeiată în drept pe art. 509 pct. 5 C. proc. civ., înregistrată sub nr. x/2020; în cuprinsul acestei cereri a invocat ca înscris pe care se fundamenta cererea de revizuire contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2014, arătând că a obţinut acest înscris de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea la data de 12.02.2020, în urma unei cereri formulate la data de 10.02.2020.

Tribunalul Vrancea a admis excepţia litispendenţei şi a reunit cele două cauze având ca obiect revizuirea sentinţei civile nr. 540/18.12.2014 a aceleiaşi instanţe; prin sentinţa pronunţată, prima instanţă a respins cererile de revizuire ca tardiv formulate, hotărâre menţinută de Curtea de Apel Galaţi prin respingerea apelului declarat de revizuient.

Din perspectiva încadrării criticilor formulate, instanţa de recurs observă că motivele recursului pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., deoarece normele care reglementează termenul de formulare a revizuirii sunt norme de procedură şi nu norme de drept material, cum apreciază recurentul.

În privinţa primei cereri de revizuire - depusă la instanţa a cărei hotărâre se atacă la data de 9.12.2019 - se reţine că aceasta poate avea ca temei art. 509 pct. 5 C. proc. civ. şi nu art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., cum a arătat revizuientul în acea cerere, deoarece litigiul în care sentinţa atacată a fost pronunţat a început prin formularea cererii de chemare în judecată la data de 7.11.2013 (dosar nr. x/2013).

Sunt aplicabile, deci, prevederile art. 509 şi următoarele C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, faţă de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare.

Termenul edictat de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. pentru cererea de revizuire întemeiată pe înscrisuri noi este de o lună din ziua când s-au descoperit înscrisurile care se invocă.

Revizuientul a arătat în cererea de revizuire formulată la data de 9.12.2019 că a primit extrasul de carte funciară ce dovedeşte existenţa contractului ascuns la data de 7.11.2019, dar Tribunalul a observat că din copia înscrisului depus de reclamant - care, observă Înalta Curte, nu era un extras de carte funciară, ci o copie a cărţii funciare nr. x - rezultă că data eliberării sale de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a fost 6.11.2019.

În consecinţă, o lună de la data de 6.11.2019 se împlinea, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. în ziua de 6.12.2019, o zi de vineri lucrătoare, în timp ce cererea de revizuire a fost trimisă instanţei atât prin poştă, cât şi prin poşta electronică, la data de 9.12.2019, cu depăşirea termenului de o lună anterior menţionat.

Prin urmare, nu se identifică nicio eroare în privinţa soluţiei date de prima instanţă excepţiei de tardivitate a cererii de revizuire depusă pe data de 6.12.2019.

În privinţa celei de-a doua cereri de revizuire, cum s-a arătat, aceasta a fost formulată la data de 12.03.2020 sub nr. x/2020, invocându-se în susţinerea sa eliberarea de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea a înscrisului în discuţie (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2014 de E.) la data de 12.02.2020, ca urmare a unei cereri a revizuientului datată 10.02.2020.

A susţinut revizuientul că în realitate aceasta este cererea de revizuire ce respectă exigenţele formale ale legii, deoarece numai în prezenţa înscrisului pe care se întemeiază cazul de revizuire invocat această cerere putea fi formulată, iar el s-a aflat în posesia înscrisului abia la data de 12.02.2020, formulând cererea în termenul legal de o lună de la data la care a deţinut înscrisul invocat.

Cu toate acestea, Înalta Curte observă că a doua instanţă sesizată cu cererea de revizuire a admis excepţia de litispendenţă la data de 09.07.2020 şi a dispus reunirea dosarelor nr. x/2019 şi nr. y/2020 şi judecarea lor împreună, apreciind incidente dispoziţiile art. 138 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Prin urmare, prin încheierea menţionată, s-a statuat că cele două cereri au aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză (aceasta semnificând că se întemeiau pe acelaşi caz de revizuire şi pe aceeaşi împrejurare faptică), iar această triplă identitate exclude posibilitatea de a aprecia în sensul pretins de recurent.

Astfel, chiar dacă este îndeobşte statuat în doctrină şi în jurisprudenţă că cererea de revizuire fundamentată pe art. 509 pct. 5 C. proc. civ. (respectiv ar. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1865) trebuie să fie însoţită de înscrisul nou invocat, acest argument a fost adus în contextul în care se discuta dacă revine instanţei sau părţii ce formulează calea de atac extraordinară sarcina de a procura înscrisul - nedisponibil părţii, a cărui existenţă este cunoscută de aceasta - pe care se întemeiază revizuirea.

Or, în prezenta cauză o astfel de omisiune nu a fost imputată de instanţe revizuientului şi nu i s-a cerut procurarea contractului, a cărui existenţă a reieşit din copia cărţii funciare obţinută de revizuient în care se menţiona atât natura actului juridic, cât şi obiectul şi părţile acestuia.

Prin urmare, argumentul necesităţii ataşării cererii de revizuire a înscrisului nou pe care aceasta se întemeiază nu conduce la o altă concluzie decât aceea de mai sus, că în cauză a fost formulată aceeaşi cerere de revizuire de două ori, prima dată cu depăşirea termenului legal de o lună de la descoperirea înscrisului.

Faţă de aceasta, cu atât mai mult a doua cerere de revizuire nu putea fi formulată în termen, pentru că acesta este unic şi curge o singură dată, de la data prevăzută în lege, neputând fi concepută situaţia în care o cerere de revizuire întemeiată pe aceeaşi dispoziţie legală şi pe aceleaşi împrejurări faptice (respectiv pe acelaşi înscris) ar putea fi formulată prima dată tardiv şi a doua oară în termen.

De altfel, legea nici nu face vorbire în art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. despre cerinţa deţinerii fizice de către titularul cererii de revizuire a înscrisului nou, ci termenul de o lună curge de la data descoperirii înscrisului nou, noţiune care are un înţeles suficient de larg pentru a nu se identifica cu împrejurarea deţinerii materiale a înscrisului.

Or, cum s-a arătat, în copia cărţii funciare obţinută de revizuient se consemna înstrăinarea imobilului la care se referă cartea funciară respectivă, astfel că la data obţinerii copiei revizuientul este considerat a fi descoperit înscrisul nou pe care cererea sa de revizuire s-a întemeiat.

În plus, cât timp însăşi partea a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe înscrisul nou, arătând că îi este cunoscută existenţa acestuia din menţiunile extrasului de carte funciară, nu poate fi primită teza posibilităţii de a învesti instanţa cu o a doua cerere, identică, într-un termen a cărui curgere să fie provocată artificial prin solicitarea adresată OCPI la data de 12.02.2020.

De altfel, teza unei a doua cereri de revizuire - care să aibă un regim juridic distinct - este infirmată de admiterea excepţiei de litispendenţă de prima instanţă, incidenţa dispoziţiilor art. 138 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. excluzând posibilitatea de a considera că cererile sunt diferite, iar măsura admiterii excepţiei de litispendenţă nu a fost criticată prin apel sau recurs.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat în mod corect că înscrisul nou a fost descoperit la data de 6.11.2019, criticile formulate fiind nefondate, împrejurare în care, faţă de dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 42/A din 17 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2022.