Tax seizure appeal perempted for missing six-month deadline despite COVID-19 suspension; claimant’s appeal rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia civilă la 17 octombrie 2017 sub dosar nr. x/2017, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Constanţa, anularea adresei de înfiinţare a popririi emise în 7 dosare de executare, pentru suma de 4.908 RON, reprezentând impozit pe mijloace de transport şi accesorii.

2. Sentinţa pronunţată de judecătorie

Prin sentinţa civilă nr. 2628 din 9 martie 2018, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală pasivă. De asemenea, a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Încheierea pronunţată de tribunal

Prin încheierea din 29 august 2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a suspendat cauza privind apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2628 din 9 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2017.

4. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 218/C din 7 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, s-a constatat perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 29 august 2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 218/C din 7 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării deciziei recurate, formulând următoarele critici:

A arătat că decizia recurată este rezultatul aplicării greşite a legii, respectiv a Decretului nr. 195/2020 al Preşedintelui României de instituire a stării de urgenţă şi a dispoziţiilor art. 63 alin. (11) din Decretul nr. 240/2020 al Preşedintelui României de prelungire a stării de urgenţă.

Curtea de apel a procedat la calcularea termenului de 6 luni, reglementat de prevederile art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., apreciind că acesta nu a fost suspendat ca urmare a intervenirii stării de urgenţă.

A mai arătat că termenul prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. este un termen de decădere, care prin dispoziţiile art. 41 din Decretul nr. 195/2020 s-a suspendat pe toată durata stării de urgenţă.

A indicat dispoziţiile art. 2.534 alin. (1) C. civ., conform cărora "De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare."

De asemenea, a arătat că instanţa a reţinut greşit că termenul de perimare s-a suspendat o lună, câtă vreme starea de urgenţă a fost prelungită pentru încă o lună, prin Decretul nr. 240/2020.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa nu a comunicat întâmpinare.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. Prin încheierea din 9 decembrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Principala critică dedusă judecăţii priveşte modul în care curtea de apel a aplicat sancţiunea perimării, acesta urmând a fi analizată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care recurenta-reclamantă a invocat încălcarea normelor de procedură care reglementează suspendarea termenului de perimare.

Astfel, recurenta-reclamantă a apreciat că în mod nelegal instanţa a reţinut că termenul de perimare a fost suspendat doar o lună, fără a aplica prevederile art. 63 alin. (11) din Decretul nr. 240/2020, potrivit cărora starea de urgenţă a fost prelungită pentru încă o lună.

Critica este nefondată.

Înalta Curte constată că în considerentele deciziei recurate instanţa a expus raţionamentul juridic în baza căruia a calculat termenul de perimare, reţinând corect că acesta a început să curgă de la 9 octombrie 2019, când a fost pronunţată încheierea de suspendare ca urmare a lipsei părţilor, fiind suspendat pe durata stării de urgenţă, respectiv între 16 martie 2020 - 14 mai 2020, astfel că la 15 mai 2020 şi-a reluat curgerea.

Ca atare, constatând că termenul de perimare urma a se împlini la 9 aprilie 2020, în mod legal instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 418 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instituirea stării de urgenţă la 16 martie 2020 a survenit în ultimele 3 luni ale acestui termen, mai exact în ultima lună.

Într-adevăr, potrivit art. 41 din Decretul nr. 195/2020 al Preşedintelui României de instituire a stării de urgenţă "Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile."

Totodată, în conformitate cu art. 63 alin. (11) din Decretul nr. 240/2020 al Preşedintelui României de prelungire a stării de urgenţă s-a stipulat că "În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgenţă, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop."

Cu toate acestea, instanţa a reţinut corect că suspendarea de drept a judecăţii pe perioada stării de urgenţă, conform art. 412 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a atras suspendarea cursului perimării pentru o lună în temeiul dispoziţiilor art. 418 alin. (2) C. proc. civ., însă, totodată, a constatat că a rămas suspendat pentru încă o lună în temeiul alin. (3) al aceluiaşi text legal. În consecinţă, termenul de perimare s-a suspendat timp de două luni, însă temeiurile juridice în baza cărora a operat suspendarea sunt diferite.

Astfel, raţionamentul instanţei este în acord cu art. 418 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia, în cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare, cât şi cu alin. (3) al aceluiaşi articol, care stipulează că perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Este cert că s-a reţinut suspendarea termenului de perimare pe durata celor 2 luni (16 martie - 14 mai 2020), cât a fost instituită starea de urgenţă, din moment ce prin decizia recurată s-a reţinut că termenul de perimare şi-a reluat cursul la 15 mai 2020, după încetarea stării de urgenţă. Prin urmare, de la acest din urmă moment a început să curgă diferenţa de termen, cuprinsă între 16 martie 2020 (data de început a stării de urgenţă) şi 9 aprilie 2020, când s-ar fi perimat recursul. În consecinţă, termenul de perimare s-a împlinit la 9 iunie 2020.

Cum la 15 iulie 2020 s-a întocmit referatul pentru constatarea perimării, iar la 7 octombrie 2020 s-a constatat că a intervenit perimarea, Înalta Curte observă că, în speţă, termenul de 6 luni necesar pentru a interveni perimarea a fost calculat în conformitate cu dispoziţiile legale, neputând fi reţinută incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Faţă de toate considerentele expuse, în aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii definitive a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 218/C din 7 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2022.