Judicial tax annulment of unfiled claim: renunciation ineffective when appeal treated as prohibited clarification of judgment

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Deliberând, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 3 septembrie 2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanţii A., prin tutore B., şi B., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Pius Brînzeu" Timişoara, au solicitat instanţei să dispună:

- obligarea acestuia la plata sumei de 1.649.654,70 RON, cu titlu de daune existente (actuale) şi a sumei de 23.654 RON sub forma unei prestaţii lunare, reprezentând echivalentul costurilor şi tratamentelor lunare, necesare pentru respectarea dreptului la viaţă şi la demnitate umană şi al lipsei veniturilor de care reclamantul A. beneficia;

- obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând echivalentul în RON a 700.000 euro, cu titlu de daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanţii au formulat cerere de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean Timiş, solicitând instanţei să dispună obligarea acestuia la plata despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Hotărârea de declinare:

Prin sentinţa civilă nr. 119 din 22 august 2019 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii formulate de reclamanţii A., prin tutore, şi B. în favoarea Tribunalului Timiş.

Cererea de renunţare la judecata cauzei:

Prin cererea depusă la 23 aprilie 2019, reclamanta B. a solicitat instanţei să ia act că renunţă la judecata cauzei.

Prin cererea comunicată la 24 septembrie 2019, reclamanta a solicitat instanţei să ia act de renunţarea la judecată, deoarece se află în imposibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru în cele 48 de rate lunare a câte 2.359 RON, astfel cum s-a dispus prin încheierea din 26 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018. De asemenea, a solicitat să se constate că nu datorează taxă judiciară de timbru.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 1276/PI din 17 octombrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiş a anulat, ca netimbrate, atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de chemare în garanţie, formulate de reclamanţii A., prin tutore B., şi B., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Pius Brînzeu" Timişoara şi chemaţii în garanţie Consiliul Judeţean Timiş şi S.C. C. S.A..

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 121 din 16 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia lipsei de interes în formularea apelului, invocată de intimatul Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş. A respins apelul formulat de apelanta B. împotriva sentinţei civile nr. 1276/PI din 17 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, reclamanta B. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, să se ia act de cererea de renunţare la judecată depusă la 17 octombrie 2019, cu consecinţa faptului că nu datorează taxa judiciară de timbru, astfel cum a fost stabilită prin încheierea din 26 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Prin prisma motivului de casare prevăzut de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat că instanţa de apel a reţinut în mod greşit faptele în raport cu exigenţele impuse de prevederile art. 443 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cererea de apel a criticat omisiunea tribunalul de a preciza că nu datorează taxa judiciară de timbru, deşi a statuat că nu se poate lua act de renunţarea la judecată şi în acelaşi timp să fie menţinută obligaţia reclamantei de plata a taxei judiciare de timbru, aferentă acţiunii.

A apreciat că motivarea instanţei de apel în sensul că solicitarea sa priveşte lămurirea dispozitivului poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, a mai precizat că, dacă soluţia va fi menţinută, organul de executare silită va continua executarea sa în baza titlului de creanţă reprezentat de încheierea din 26 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, prin care a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în 48 de rate lunare a câte 2.359 RON, deşi nu a beneficiat de acest drept.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Apărările părţilor

5.1. Întâmpinările

La 5 februarie 2021, intimatul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Pius Brînzeu" Timişoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece instanţa de fond a procedat corect la anularea cererii de chemare în judecată, fiind imposibilă pronunţarea asupra renunţării la judecată.

La 15 februarie 2021, intimata S.C. C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a arătat că nu este parte în proces, deoarece prima instanţă nu a pus în discuţie admisibilitatea cererii de chemare în garanţie.

A susţinut inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată şi a recursului, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale a recurentei-reclamante, faţă de împrejurarea că recursul este formulat în nume propriu.

În final, a arătat că se impune admiterea recursului şi instanţa să ia act de renunţarea la judecată, deoarece nu poate fi anulat capătul de cerere pentru care s-a încuviinţat eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru, astfel cum s-a reţinut prin decizia nr. 4600 din 19 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

La 12 februarie 2021, intimaţii Judeţul Timiş şi Consiliul Judeţean Timiş au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului.

A arătat că motivul pentru care recurenta-reclamantă a solicitat să se ia act de renunţarea la judecată şi să se constate că nu mai este datorată taxă de timbru, anume că împotriva acesteia a fost pornită executarea silită pentru achitarea taxei de timbru, nu justifică promovarea apelului sau recursului, deoarece recurenta are la dispoziţie formularea unei contestaţii la executare.

5.2. Răspunsul la întâmpinare

La 22 februarie 2021, recurenta-reclamantă a comunicat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului. A arătat că instanţa a aplicat greşit norma de drept material în sensul că nu a dat eficienţă cererii sale de renunţare la judecată.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. Prin încheierea din 9 decembrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prealabil, se reţine că susţinerile formulate de recurenta-reclamantă urmează a fi analizate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât s-a criticat aplicarea greşită a unor norme de procedură civilă. Analiza criticilor nu poate fi realizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, temei de drept indicat prin cererea de recurs, deoarece acestui motiv îi sunt subsumate chestiunile de legalitate substanţială, ipoteză în care instanţa de recurs exercită controlul asupra modului în care au fost interpretate şi aplicate norme de drept material, iar nu de procedură civilă.

Astfel, este nefondată critica recurentei-reclamante în sensul că instanţa de apel ar fi calificat greşit faptele în raport cu exigenţele dispoziţiilor art. 443 alin. (1) şi art. 445 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că reclamanţii au promovat o acţiune în răspundere delictuală la a cărei judecată au renunţat prin cererea formulată iniţial la 23 aprilie 2019, apoi la 24 septembrie 2019, motivat de împrejurarea că nu are posibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 113.229 RON, astfel cum a fost eşalonată de tribunal prin încheierea din 26 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Nemulţumirea recurentei-reclamante a survenit urmare a faptului că deşi prima instanţă a statuat că nu se poate lua act de renunţarea la judecata cererii, reţinând totodată că, în aceste circumstanţe, nu ar putea fi menţinută obligaţia acesteia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă, cu toate acestea nu a stabilit că partea nu datorează taxa.

Faţă de aceste susţineri, în mod corect instanţa de apel a constatat că apelanta-reclamantă tinde la lămurirea modului de soluţionare a cererii prin care a solicitat să se constate că nu datorează taxa judiciară de timbru, deoarece a renunţat la judecata cererii sale.

Potrivit art. 443 C. proc. civ., "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."

Norma are în vedere ipoteza unor dispoziţii neclare, de natură să ridice îndoieli cu privire la întinderea obligaţiilor stabilite prin dispozitiv ori să genereze dificultăţi privind punerea în aplicare a hotărârii, iar obligativitatea parcurgerii procedurii de lămurire este stipulată expres de art. 445 C. proc. civ., care interzice ca lămurirea dispozitivului să fie cerută pe calea apelului sau a recursului.

Totodată, recurenta-reclamantă arată că a solicitat să se ia act de renunţarea sa la judecată pentru a nu fi obligată la plata taxei de timbru, solicitare pe care o iterează şi în faţa instanţei de recurs.

Faţă de această susţinere, Înalta Curte constată următoarele aspecte:

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a analizat cu prioritate excepţia de netimbrare a acţiunii, în condiţiile în care reclamanta a precizat că înţelege să nu beneficieze de ajutorul public acordat sub forma eşalonării taxei judiciare de timbru.

Conform acestui text legal, "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Ca atare, prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. reprezintă temeiul de drept în baza căruia instanţa soluţionează cu prioritate excepţiile de procedură şi de fond care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei.

Procedând astfel, în mod corect prima instanţă nu a luat act de renunţarea la judecata cererii, deoarece neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor judiciare de timbru atrage sancţiunea anulării cererii, în conformitate cu art. 197 C. proc. civ., care prevede că netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată. Ca efect al nulităţii survenite, art. 179 alin. (1) stipulează expres că actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.

Prin urmare, cum instanţa nu a fost legal învestită cu o cerere timbrată, nu a dat curs dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ. care reglementează renunţarea la judecată, ci a aplicat sancţiunea nulităţii pentru netimbrarea cererii de chemare în judecată, soluţie care, de altfel, atestă că reclamanţii nu au beneficiat de ajutorul public judiciar acordat prin încheierea din 26 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Faţă de considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în aplicarea art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei civile nr. 121 din 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2022.