Alternative territorial jurisdiction for tax execution challenges: exclusive competence of property location court when debtor and immovable property fall in different appellate circumscriptions

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 11 februarie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orăşenesc Boldeşti Scăeni, anularea anunţului privind înştiinţarea de valorificare a bunurilor sechestrate prin vânzarea la licitaţie pentru valorificarea bunului imobil situat în judeţul Prahova, comuna Drăgăneşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4611 din data de 9 iunie 2022, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploieşti a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului se afla în Baloteşti, judeţul Ilfov (conform somaţiei la fila x - verso), localitate care, potrivit prevederilor H.G. nr. 337/1993, se află în circumscripţia Judecătoriei Buftea.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 15206 din data de 13 octombrie 2022, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Judecătoria Buftea, secţia civilă a avut în vedere dispoziţiile art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală raportat la art. 714 alin. (2) C. proc. civ., constatând că aceste prevederi legale instituie o competenţă teritoriala de ordine publică dar alternativă între instanţa de la domiciliul debitorului şi instanţa de la locul situării imobilului, în cauzele referitoare la executarea silită imobiliară.

A constatat că, în speţă, atât Judecătoria Buftea (ca instanţă de la domiciliul debitorului), cât şi Judecătoria Ploieşti (instanţa de la locul situării imobilului) sunt deopotrivă competente şi, cum contestatorul a înţeles să introducă acţiunea la Judecătoria Ploieşti, competenţa rămâne câştigată acestei instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Buftea, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale incidente cauzei.

Astfel, Judecătoria Ploieşti a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Buftea, secţia civilă a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei este una alternativă, iar partea a înţeles să învestească instanţa prevăzută de art. 714 alin. (2) C. proc. civ. şi, ca atare, judecătoria aleasă de către contestator nu putea să dispună declinarea competenţei.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă contestaţia la executare prin care contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orăşenesc Boldeşti Scăeni, anularea anunţului privind înştiinţarea de valorificare a bunurilor sechestrate prin vânzarea la licitaţie pentru valorificarea bunului imobil situat în comuna Drăgăneşti, judeţul Prahova.

În drept, contestatorul şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 849 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 250 Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (1) şi (4) Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor acestui cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii, contestaţia introducându-se la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) Codul de procedură fiscală, conform cărora dispoziţiile de procedură fiscală se completează cu dispoziţiile din C. civ. şi C. proc. civ., instanţa judecătorească competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare se stabileşte în condiţiile C. proc. civ.

În temeiul art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, stabilită în temeiul art. 651 C. proc. civ., iar în cazul urmăririi silite a imobilelor, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului [alin. (2) al art. 714 C. proc. civ..].

Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că judecătoria de la locul situării imobilului devine competentă să soluţioneze contestaţia la executare în situaţia în care imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, ipoteză care se regăseşte în speţă, întrucât debitorul figurează cu domiciliul în judeţul Ilfov, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, iar bunul imobil urmărit silit se află în comuna Drăgăneşti, Judeţul Prahova, care este în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Ploieşti.

Totodată, Înalta Curte reţine şi prevederile art. 116 C. proc. civ., care prevăd că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Ploieşti, contestatorul a ales între cele două instanţe deopotrivă competente şi a stabilit astfel definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se situează imobilul urmărit silit, conform dispoziţiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, astfel învestită Judecătoria Ploieşti nu mai putea invoca din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să dispună declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea altei instanţe, chiar şi dacă aceasta era competentă a soluţiona pricina.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, instanţă competentă în raport de prevederile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., aleasă de către contestator în temeiul dreptului recunoscut de art. 116 din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2022.