Peremption of cassation appeal due to procedural inaction during suspension following a party's death

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 25 ianuarie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând ca instanţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu nr. x/10.09.2004, a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare x/10.09.2004 cu consecinţa restabilirii situaţiei anterioare din cărţile funciare cu nr. x şi y Braşov, prin radierea dreptului de proprietate întabulat în favoarea pârâţilor şi reînscrierea în favoarea reclamantului asupra celor 3 imobile pentru care s-a înscris ipoteca de rang II în favoarea împrumutătorului pentru imobilele din Braşov; nulitatea absolută a celor două contracte de împrumut x/5.12.2003 şi nr. y/17.05.2004, autentificate de D., cu garanţie imobiliară pentru cauză ilicită contrară legii şi ordinii publice şi cauză imorală contrară bunelor moravuri, prevăzute de dispoziţiile art. 1236 alin. (1) - (3) C. civ. şi fraudă la lege art. 1237 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 61/2019, Tribunalul Braşov a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., E., F. şi A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia nr. 1735 Ap din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul declarat de apelanutul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 61 din 7 martie 2019 a Tribunalului Braşov, pe care a păstrat-o.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs reclamantul A., criticând soluţia pentru nelegalitate.

Prin cererea de recurs, reclamatul a formulat, în esenţă, următoarele critici:

În mod greşit, instanţa de apel a admis excepţia autorităţii de lucru judecat. Se solicită respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de pârât, prin raportare la dosarul nr. x/2007, sentinţa civilă nr. 394/R/29.12.2008 a Tribunalul Braşov, nefiind îndeplinită condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză.

Susţine că în dosarul nr. x/2007 aveau calitatea de reclamanţi A. tatăl, A. fiul, F. şi calitatea de pârâţi B. şi E.; în prezentul dosar reclamant este A., iar calitatea de pârâţi o au B., C., A., F. şi E.. Arată că nu există identitate de obiect, în dosarul nr. x/2007 s-a solicitat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare x/10.09.2004 şi a promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x/10.09.2004, iar în prezentul dosar se solicită şi nulitatea contractului de împrumut nr. x/5.12.2003 şi nr. y/17.05.2004.

Se solicită respingerea excepţiei de autoritate de lucru judecat raportat şi la dosarul nr. x/2010 în care s-a pronunţat sentinţa nr. 213/S/19.04.2011, nefiind îndeplinită tripta identitate de obiect, părti şi cauză, luând în considerare că reclamant este A., iar pârâţi B. şi E., obiectul fiind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/10.09.2004; aceeaşi situaţie se arată că este şi în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1610/23.12.2015, instanţa respingând excepţia autorităţii de lucru judecat; nu există o soluţionare definitivă a petitului acţiunii astfel cum este formulată în prezenta cauză, poate fi reţinută o putere de lucru judecat, dar nu autoritate de lucru judecat.

Mai arată că instanţa de judecată nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului, în sensul în care a respins încuviinţarea unei probe cu întocmirea unei adrese către Biroul Notarilor Publici D. pentru comunicarea tuturor actelor care au stat la baza perfectării contractelor de împrumut nr. x/5.12.2003 şi nr. y/17.05.2014 şi a se preciza dacă, cu ocazia încheierii celor două contracte, au fost număraţi banii în fata notarului sau dacă a existat o dovadă bancară cu privire la predarea acestora către împrumutatul A., probă solicitată de reclamant.

Recurentul mai invocă faptul că instanţa de judecată nu a soluţionat şi motivat pe fond cauza, pronunţându-se numai pe excepţie.

Se solicită anularea hotărârii pentru lipsă de procedură, recurentul arătând că nu au fost citaţi la adresa din Italia numiţii A. şi F..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 8 şi 9 din C. proc. civ. de la 1865.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Recursul a fost comunicat intimaţilor conform dovezilor de la dosarul de recurs, iar aceştia nu au formulat întâmpinare la dosarul cauzei.

6. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu, magistratul-asistent raportor a reţinut că recursul este formulat în termen, împotriva unei hotărâri supuse acestei căi de atac, legal timbrat, iar în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea criticilor formulate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ar fi incidentă excepţia nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. S-a mai reţinut că, în măsura în care va trece peste această excepţie, va aprecia asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor potrivit dovezilor de comunicare de la filele x, părţile neformulând un punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din data de 21 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit termen la data de 16 februarie 2021 pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamantul A..

Prin încheierea din 16 februarie 2022, s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. şi s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor, la data de 13 aprilie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente: Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de şase luni. Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de şase luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie din motive imputabile părţii.

Ca urmare, perimarea operează de drept, cu condiţia ca, timp de şase luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Singura derogare pe care o face legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 418 C. proc. civ., vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de o lună, sub condiţia însă, ca respectivele situaţii având ca efect prorogarea termenului, să fi intervenit în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.

În speţă, nu se regăseşte vreo astfel de situaţie, care să fi condus la prelungirea termenului de perimare, care a început să curgă de la data la care s-a oprit cursul judecăţii, în temeiul prevederilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ., urmare a decesului intimatului A..

Dat fiind temeiul de drept al suspendării, art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 415 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor.

Dispoziţiile de procedură menţionate exclud ideea că actul de procedură urmează a fi îndeplinit din oficiu, câtă vreme redeschiderea judecăţii putea fi făcută doar la solicitarea părţilor.

În cauză, prin cererea depusă la 30 martie 2021, recurentul A. a solicitat suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere decesul intimatului A., decedat în Italia la 4 noiembrie 2020 şi a depus ataşat certificatul de deces al acestuia.

Prin încheierea din 13 aprilie 2021, cauza a fost suspendată în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor.

Prin referatul întocmit la data de 8 februarie 2022, compartimentul de arhivă a adus la cunoştinţa completului de judecată că s-a împlinit termenul legal de 6 luni de la data întocmirii ultimului act de procedură în cauză, şi anume 13 aprilie 2021, propunându-se repunerea cauzei pe rol pentru punerea în discuţie a părţilor a excepţiei perimării căii de atac declarate. A fost fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor la 22 martie 2022.

Citat fiind pentru termenul la care urma să se discute excepţia de perimare a căii de atac, recurentul A. a depus la dosarul cauzei, la data de 8 martie 2022, o cerere prin care solicita acordarea unui termen mai lung pentru a face dovada dezbaterii succesiunii după defunctul A. şi a arătat că există întârzieri în obţinerea actelor de la autorităţi cauzate de război şi pandemia cu Covid-19. Totodată, a arătat că sunt aplicabile în cauză prevederile C. proc. civ. de la 1865, termenul de perimare fiind de 1 an şi nu a trecut un an de la suspendarea cauzei.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 134 din 1 iulie 2010 privind C. proc. civ., având în vedere, pe de o parte, art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, care arată că prevederile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare şi, pe de altă parte, data introducerii cererii de chemare în judecată, 25 ianuarie 2018.

Instanţa de recurs are în vedere că niciuna dintre părţi nu s-a preocupat ca înăuntrul termenului de perimare să depăşească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare.

Astfel, la dosarul cauzei nu a fost depus niciun înscris şi nicio cerere în perioada dintre data suspendării cauzei, 13 aprilie 2021, şi data sesizării compartimentului arhivă, 8 februarie 2022.

Cererea depusă ulterior citării în vederea discutării excepţiei perimării a fost însoţită de o programare la Consulatul General al României la Bologna, efectuată în vederea depunerii cererii de eliberare procură, depusă la 14 februarie, programarea fiind efectuată pentru data de 7 aprilie 2022, precum şi un act medical care o privea pe F., depus în limba italiană.

La termenul din 7 iunie 2022, recurentului-reclamant A. i s-a pus în vedere să depună la dosar înscrisuri doveditoare ale demersurilor îndeplinite în vederea indicării moştenitorilor intimatului decedat, inclusiv data la care s-a adresat notarului public în vederea dezbaterii succesorale. De asemenea, s-a solicitat intimatei F. să facă dovada susţinerilor sale în sensul imposibilităţii de a îndeplini actele sau operaţiunile necesare dezbaterii succesiunii, şi, dacă e cazul, a refuzului autorităţilor de a proceda la emiterea documentelor solicitate din pricina pandemiei sau a altor motive care nu sunt în puterea părţii.

La dosarul cauzei s-a depus dovada înregistrării la G. a dosarului succesoral nr. x/2022, şi anume documentul purtând numărul de înregistrare 354/02.06.2022 . Acelaşi document a fost depus la dosarul cauzei şi de intimata F., însoţit de citaţiile emise de cabinetul notarial la 30 iunie 2022 pentru data de 25 iulie 2022 în vederea dezbaterii succesiunii efectuate de pe urma defunctului A..

Susţinerile recurentului-reclamant A. privitoare la imposibilitatea de a îndeplini actele sau operaţiunile necesare dezbaterii succesiunii din cauza pandemiei cu Covid-19 urmează a fi înlăturate. Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea pe teritoriul României a stării de urgenţă, prelungit prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, până la 14 mai 2020 priveşte o perioadă anterioară datei de 13 aprilie 2021 la care a fost suspendat recursul, astfel încât dispoziţiile acestor acte normative nu prezintă relevanţă în cauză.

Se constată, astfel, că toate diligenţele efectuate de părţi sunt ulterioare sesizării în vederea discutării excepţiei perimării (adică ulterior datei de 8 februarie 2022) iar părţile nu au făcut dovada susţinerilor în sensul imposibilităţii de a îndeplini actele sau operaţiunile necesare dezbaterii succesiunii, şi, dacă e cazul, a refuzului autorităţilor de a proceda la emiterea documentelor solicitate din pricina pandemiei sau a altor motive care nu sunt în puterea părţii.

Având în vedere cele expuse anterior, instanţa apreciază că părţile se află în culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care au rămas pe perioada suspendării cauzei.

În raport de aceste considerente şi având în vedere că au trecut mai mult de şase luni de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. jr. împotriva deciziei nr. 1735 Ap din 19 decembrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2022.