EU-funded office rentals owed to Ministry upheld as negotiorum gestio claim succeeds

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la 22 august 2016, reclamantul Ministerul Fondurilor Europene, denumit în continuare M.F.E., a chemat în judecată pe pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Bucureşti Ilfov - OIRPOSDRU BI şi Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU - CNDIPT, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa:

- să fie obligat pârâtul OIRPOSDRU - BI la restituirea către M.F.E. a sumei totale de 412.176,49 RON, reprezentând chiria aferentă spaţiului utilizat de către pârâtul OIRPOSTRU - BI, de la 04.03.2016 până la data preluării efective a OIRPOSDRU - BI de către M.F.E., conform prevederilor O.U.G. nr. 23/2016, respectiv până la data de 15.07.2016, spaţiu care face obiectul contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, chirie plătită de către reclamant pentru pârât;

- să fie obligat pârâtul CNDIPT la restituirea către M.F.E. a sumei totale de 338.212,51 RON, reprezentând chiria aferentă spaţiului utilizat de către CNDIPT, de la data de 04.03.2016 - pe toată perioada ocupării efective a spaţiului închiriat, respectiv până la data de 21.06.2016, spaţiu ce face obiectul contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, chirie plătită de către reclamant pentru pârât;

- să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat prevederile art. 1330 şi următoarele C. civ.

La 17 octombrie 2016, pârâtul OIRPOSDRU - BI a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, solicitând ca, în ipoteza admiterii cererii principale, să fie obligat chematul în garanţie la restituirea sumei de 412.176,49 RON, reprezentând chiria aferentă spaţiului utilizat de către pârât de la data de 04.03.2016 până la data preluării efective a OIRPOSTRU - BI de către Ministerul Fondurilor Europene, conform prevederilor O.U.G. nr. 23/2016, respectiv până la data de 15.07.2016, spaţiu ce face obiectul contractului de închiriere nr. x/4.03.2016.

Prin încheierea de şedinţă din 2 februarie 2017, tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei civile a Tribunalului Bucureşti, reţinând că obiectul cauzei îl reprezintă o cerere în pretenţii întemeiată pe dispoziţiile C. civ. referitoare la gestiunea de afaceri. Totodată a luat act de modificarea denumirii chematului în garanţie, din Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice în Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi a reclamantului, din Ministerul Fondurilor Europene în Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, dispunând efectuarea modificărilor necesare în acest sens atât în concepta de citare, cât şi în aplicaţia Ecris.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a IV-a civile a Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2016*.

La 24 martie 2017, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat precizări şi modificări la cererea de chemare în judecată, arătând, în primul rând faptul, că Ministerul Fondurilor Europene s-a desfiinţat, activitatea acestuia fiind preluată de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene. Prin cererea modificatoare a precizat că obiectul acţiunii constă în obligarea pârâtului OIRPOSDRU - BI la restituirea către instituţia reclamantă a sumei totale de 412.176,49 RON, reprezentând chiria aferentă spaţiului utilizat de către pârât, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, la care se adaugă suma în valoare de 12.159,24 RON, reprezentând utilităţi, respectiv energie electrică consumată de reclamant.

La 15 iunie 2017, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a depus cerere modificatoare a cuantumului sumei care face obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei CNDIPT la restituirea sumei de 346.913,22 RON, reprezentând chiria aferentă spaţiului utilizat de pârâtă (338.212,51 RON) şi utilităţi în cuantum de 8700,71 RON, constând în costul energiei electrice.

Prin încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2017, tribunalul a constatat transmiterea calităţii procesuale de la pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic la Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, denumit în continuare OIPOCU - MEN.

Prin încheierea de şedinţă din 07 noiembrie 2017, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru reclamant, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului OIPOCU - MEN, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului OIRPOSDRU - BI, excepţia inadmisibilităţii cererii principale şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie, iar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a fost unită cu fondul cererii de chemare în garanţie.

La 06 decembrie 2017, pârâtul OIPOCU - MEN a formulat cerere de chemare în garanţie a Centrului Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (fostul pârât).

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1152/11.05.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a hotărât următoarele: - a admis cererea principală formulată de reclamantul M.F.E. în contradictoriu cu pârâţii OIRPOSDRU - BI şi OIPOCU - MEN, a obligat pârâtul OIRPOSDRU - BI la plata către reclamant a sumei de 412.176,49 RON, cu titlu de chirie aferentă părţii din imobilul folosit în perioada 04.03.2016 - 15.07.2016, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, precum şi la plata sumei de 12.159,24 RON, cu titlu de utilităţi pentru acest spaţiu; - a obligat pârâtul OIPOCU - MEN la plata către reclamant a sumei de 338.212,51 RON, cu titlu de chirie aferentă părţii din imobilul folosit în perioada 04.03.2016 - 21.06.2016, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, precum şi la plata sumei de 8700,71 RON, cu titlu de utilităţi pentru acest spaţiu; - a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, ca neîntemeiată; - a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul OIRPOSDRU - BI în contradictoriu cu chematul în garanţie Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi a obligat chematul în garanţie la plata către pârât a sumei de 412.176,49 RON, cu titlu de chirie aferentă părţii din imobilul folosit în perioada 4.03.2016 - 15.07.2016, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, precum şi la plata sumei de 12.159,24 RON, cu titlu de utilităţi pentru acest spaţiu.

Împotriva acestei hotărâri şi a încheierii de şedinţă din 07 noiembrie 2017, a declarat apel chematul în garanţie Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale. Pârâţii OIPOCU MEN şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Bucureşti-Ilfov - OIRPOSDRU - BI au atacat cu apel numai hotărârea pronunţată de tribunal.

3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 394A din 9 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondate, apelurile pârâţilor OIPOCU - MEN şi OIRPOSDRU - BI. A admis apelul chematului în garanţie Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi, pe cale de consecinţă, a schimbat, în parte, sentinţa atacată în sensul că a respins cererea de chemare în garanţie, ca nefondată. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel au declarat recurs pârâţii la Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei şi Cercetării - OIPOCU - MEN şi Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Bucureşti Ilfov - OIRPOSDRU - BI.

a. În cuprinsul cererii de recurs, pârâtul OIPOCU - MEN a formulat în esenţă următoarele critici întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

- hotărârea curţii de apel este netemeinică şi nelegală, deoarece a stabilit în mod eronat cadrul procesual în ce priveşte această parte, contrar celor solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi probelor şi susţinerilor pârâtului;

- instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 17 cap. IX, fila x din Acordul de delegare a anumitor atribuţii privind implementarea Programului Operaţional Capital Uman 2014 - 2020 şi a încălcat principiul specialia generalibus derogant, conform căruia în cazul concursului dintre norma delictuală civilă şi norma generală şi norma contractuală ori norma specială, va avea întâietate norma contractuală (specială);

- instanţa nu a ţinut cont de cadrul procesual stabilit şi precizat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi precizarea din 15.06.2017, făcând în mod ex lex aplicarea improprie a prevederilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ. prin extinderea efectelor contractului de închiriere la terţi;

- Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic nu avea personalitate juridică; fiind parte din CNDIPT avea capacitate de exerciţiu restrânsă la atributele acordului de delegare POSDRU şi nu avea patrimoniu propriu, fiind reprezentată de CNDIPT;

- în primă-instanţă, la termenul de judecată din 15 iunie 2017, reclamantul a depus o cerere de modificare a cuantumului sumei care face obiectul cererii de chemare în judecată şi a solicitat obligarea pârâtului CNDIPT, entitate care avea personalitate juridică, patrimoniu propriu şi capacitate de exerciţiu deplină, la plata sumei de 346.913,22 RON; instanţa a dispus transmiterea calităţii procesuale pasive de la acest pârât, la OIPOCU-MEN; s-a decis transmiterea calităţii procesuale pasive de la o instituţie publică, cu buget propriu şi personalitate juridică, cu capacitate deplină de exerciţiu şi reprezentare juridică proprie, respectiv CNDIPT, către o structură fără buget propriu, personalitate juridică, capacitate de exerciţiu - OIPOCU-MEN;

- deşi protocolul de predare-primire nu este încheiat între părţile semnatare ale acordului de delegare iniţial pentru implementarea POSDRU, ci între Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Fondurilor Europene, se poate observa că este încheiat între două instituţii cu personalitate juridică, buget, capacitate de exerciţiu şi drept de reprezentare în instanţă;

- în cauză, instanţa nu a ţinut cont de cele învederate de această parte şi nici de cadrul procesual tranşat de reclamantă, a extins efectele contractului de închiriere la terţi, deşi acesta are efecte stricte între locator şi locatar, şi, mai mult, a transformat un contract de comodat în unul de subrogare a beneficiarului gratuităţii în debitorul contractului de închiriere, atribuind astfel OIPOCU MEN atribute pe care nu le are;

- deşi recurentul - pârât a indicat în mod corect instituţiile care puteau avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, ambele instanţe ale fondului au trecut peste toate argumentele şi textele indicate, reţinând în mod neîntemeiat aplicarea art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

- în concluzie, deşi OIPOCU MEN a primit drept limitat de reprezentare juridică în instanţă exclusiv cu privire la actele administrative emise în legătură cu implementarea proiectelor POSDRU 2007-2013, instanţa, fără temei legal, a asimilat OIPOCU MEN constituită la nivel de direcţie în cadrul MEC, cu subiecţii de drept prevăzuţi de legislaţia specială a entităţilor fără personalitate juridică, deşi OIPOCU MEC - parte din MEC - nu are buget propriu, personalitate juridică pentru astfel de acţiuni;

- instanţa de apel, ca şi prima instanţă, nu a făcut distincţie între obligaţiile Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi CNDIPT, respectiv ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării - de a aloca fondurile necesare funcţionării OIPOCU MEN, parte din organigrama sa, pentru că aceasta nu avea buget propriu, personalitate juridică, capacitate de exerciţiu, având drept de reprezentare juridică restrâns, şi CNDIPT- de a aloca fondurile necesare funcţionării în cadrul său a direcţiei CNDIPT OIPOSDRU, pentru că această instituţie avea buget propriu, personalitate juridică, capacitate deplină de exerciţiu şi reprezentare juridică proprie chiar dacă este o instituţie, separat de MEC;

- instanţa de apel a confundat în mod voit activitatea logistică cu cea operativă a pârâtei, fără a tine cont de prevederile Acordului de delegare POSDRU şi nici de prevederile Acordului de delegare POCU, extinzând în mod nelegal atribuţiile OIPOCU - MEN;

- Curtea de apel, cu încălcarea prevederile art. 1280 şi art. 2146 C. civ., nu a ţinut cont de situaţia de drept şi de fapt, obiectul cauzei excedând activităţilor specifice închiderii de program POSDRU pentru exerciţiul bugetar european 2007-2013, pârâta OIPOCU - MEN, neavând transmisă vreo delegare privind aspectele patrimoniale şi reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti a CNDIPT;

- raportul juridic dedus judecăţii este stabilit între două părţi contractuale, respectiv Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de locatar, şi S.C. A. S.R.L., în calitate de locator, astfel că nu este opozabil recurentului; nu rezultă o obligaţie a CNDIPT, în calitate de persoană juridică, Organism Intermediar POSDRU, deoarece nu acesta a încheiat vreun contract de închiriere cu societatea comercială;

- raportat la temeiul juridic indicat de reclamantă privind o presupusă gestiune de afaceri, nu sunt îndeplinite condiţiile acestui fapt juridic, reglementat de art. 1330 C. civ.;

- referitor la prima condiţie - să existe o gerare oportună a intereselor altuia - aceasta nu este îndeplinită, atâta timp cât ocuparea spaţiului este în baza unui contract de folosinţă gratuită; de asemenea - a doua condiţie - actele de gestiune să fie săvârşite fără împuternicire şi fără ştirea geratului său, nu este întrunită cât timp reprezentanţii OI CNDIPT au notificat reclamantei refuzul efectuării unei plăţi care nu era justificată de o obligaţie contractuală; nu există temei juridic pentru efectuarea legală a plăţii de către OI CNDIPT, atât timp cât prevederile din contractul de închiriere privind predarea spaţiului nu au fost respectate; referitor la capacitatea de a contracta a gerantului, reclamanta avea capacitatea de a angaja o astfel de cheltuială doar dacă obligaţiile financiare ce decurgeau din acest act juridic erau eligibile pentru decontarea lor printr-un proiect de asistenţă tehnică;

b. În cuprinsul cererii de recurs, pârâtul OIRPOSDRU - BI a formulat în esenţă următoarele critici întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.:

- instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei elementelor gestiunii de afaceri pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea, ceea ce a condus la pronunţarea unei soluţii nelegale;

- hotărârea instanţei nu conţine motivele pentru care apărările pârâtelor au fost înlăturate, Curtea limitându-se la perioada 04.03.2016-15.07.2016, fără a reţine şi a analiza ce s-a întâmplat înainte de această perioadă, după încetarea contractului de închiriere x, în perioada 16.12.2015 - 03.03.2016; nu s-a ţinut cont de faptul că, în cursul anului 2015, plata chiriei şi utilităţilor aferente pentru sediul social al OIRPOSDRU Bl. s-a efectuat de către MFE-AMPOSDRU în cadrul contractului x, îndeplinind obligaţiile contractuale care îi reveneau, conform prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 9/2014;

- din cuprinsul hotărârii atacate nu rezultă că a existat o verificare şi o analiză reală a susţinerilor acestui pârât şi, implicit, care sunt motivele de fapt şi de drept pentru care au fost respinse apărările în litigiu; nesocotirea de către instanţă a apărărilor formulate constituie o gravă încălcare a dreptului la apărare şi la un proces echitabil;

- în mod greşit, Curtea de apel a reţinut îndeplinirea cerinţelor pentru existenţa gestiunii de afaceri, reglementate de art. 1330 alin. (1) C. civ., respectiv că intimatul - reclamant a acţionat cu intenţia de a gera interesele celor doi pârâţi apelanţi, atât timp cât această parte nu avea obligaţia de a asigura spaţiul necesar desfăşurării activităţii celor două organisme intermediare şi nu a existat la momentul gerării o obligaţie a gerantului de a lucra în interesul celor doi geraţi pârâţi din prezentul litigiu;

- intimatul - reclamant a încheiat contractul de închiriere nr. x/04.03.2016 în nume propriu, a efectuat în mod legal plata chiriei şi a utilităţilor către locator, iar organismele intermediare au folosit spaţiul închiriat în mod gratuit; de asemenea, până la momentul comunicării cererii de chemare în judecată (22.09.2016), reclamantul nu a invocat existenţa unei gestiuni de afaceri, fapt care dovedeşte că la încheierea contractului de închiriere acesta nu a acţionat cu intenţia de a gera interesele pârâtului, pentru că altfel nu ar fi stat în pasivitate luni de zile;

- în cauză nu s-a făcut dovada existenţei elementelor gestiunii de afaceri, nefiind probată intenţia Ministerului Fondurilor Europene de a gera interesele organismului intermediar; contractul de închiriere x/04.03.2016a fost semnat şi plata a fost efectuată în mod legal de reclamant, în interes propriu, iar nu în interesul pârâtului;

- în ipoteza respingerii recursului în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat admiterea recursului în contradictoriu cu Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, schimbarea deciziei civile nr. 394 din 09.06.2020 şi admiterea cererii de chemare în garanţie, cu consecinţa obligării Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale la restituirea către reclamant a sumei reprezentând chiria şi utilităţile aferente spaţiului utilizat de recurent;

- în mod greşit, instanţa de apel a admis apelul chematului în garanţie Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, de vreme ce la momentul temporal de referinţă în raport de care se solicită despăgubiri, pârâta se afla în subordinea chematului în garanţie conform O.U.G. nr. 23/2016 şi pct. 1.2 lit. h) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 344/2014; astfel, deşi pârâta OIRPOSDRU - BI avea personalitate juridică, aceasta deţinea calitatea de ordonator terţiar de credite, ordonator principal de credite fiind chematul în garanţie.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului OIRPOSDRU - BI ca nefondat.

Intimatul - reclamant Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost M.F.E.) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursurilor declarate de pârâţii OIPOCU - MEC şi OIRPOSDRU - BI, deoarece motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. A mai învederat că şi-a schimbat denumirea din Ministerul Fondurilor Europene în Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 212/2020, şi a solicitat rectificarea citativului în cauză. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursurilor, ca neîntemeiate.

Pârâtul OIRPOSDRU - BI a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta pârâtă OIPOCU - MEC solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii formulate de intimatul - reclamant Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene ca nefondată.

Pârâtul CNDIPT a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de OIPOCU - MEN, întemeiată pe lipsa dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs (lipsa delegaţiei consilierului juridic). Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului declarat de OIPOCU - MEN, ca nefondat, iar, cu privire la recursul declarat de OIRPOSDRU - BI, a lăsat la aprecierea instanţei de recurs soluţia ce urmează a se pronunţa.

Recurentul OIPOCU - MEN a precizat, în cadrul răspunsului la întâmpinarea formulată de acest intimat, că recursul este semnat de consilierul juridic angajat în cadrul instituţiei, pentru care a fost emisă o împuternicire în dosarul tribunalului. De asemenea, faptul însuşirii căii de atac de către această parte rezultă şi din adresa de înaintare, semnată de conducătorul direcţiei.

6. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 18 noiembrie 2021, completul de filtru a respins excepţiile de nulitate a recursurilor, a admis în principiu în principiu recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, precum şi recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Bucureşti Ilfov împotriva deciziei civile nr. 394A din 9 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a fixat termen de judecată a cauzei la 3 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte are în vedere următoarele:

În primul rând, trebuie menţionat că mare parte dintre susţinerile formulate de recurenţi sunt comune, determinat de situaţia juridică asemănătoare a acestor părţi, generată de raporturile juridice deduse judecăţii. Prin urmare, aceste critici vor fi verificate concomitent de Înalta Curte, care urmează să le răspundă prin considerente unice, alături de cercetarea motivelor de recurs individuale.

Susţinerile recurenţilor supun dezbaterii încălcarea de către instanţa de apel a normelor de drept substanţial - 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- şi nemotivarea deciziei recurate - 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Obiectul litigiului pendinte, astfel cum a fost supus judecăţii prin elementele cererii introductive şi analizat de către instanţele de fond, urmăreşte obligarea pârâţilor-intimaţi la plata unor sume de bani cu titlu de cheltuieli legate de asigurarea spaţiului utilizat în perioada 04.03.2016 - 15.07.2016, respectiv 04.03.2016 - 21.06.2016.

Temeiul de drept al cererii introductive îl constituie dispoziţiile art. 1330 şi urm. C. civ.

Sub o primă critică întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâţii contestă reţinerea de către instanţa de apel a calităţii lor de debitori, fie întemeiat pe faptul că le este inopozabil contractul de închiriere nr. x/04.03.2016, încheiat de reclamantul Ministerul Fondurilor Europene cu S.C. A. S.R.L., fie pe considerentul lipsei personalităţii juridice sau pe greşita stabilire a cadrului procesual.

Contrar acestor argumente, Înalta Curte notează caracterul întemeiat al argumentelor reţinute de prima-instanţă, confirmate şi dezvoltate de cele ale instanţei de apel, cu privire la faptul că în perioadele de referinţă deduse judecăţii, astfel cum au fost indicate prin cererea introductivă, respectiv 04.03.2016 - 15.07.2016 (incidentă pârâtului OIRPOSDRU-BI) şi 04.03.2016 - 21.06.2016 (incidentă pârâtului OIPOCU-MEN), obligaţia asigurării spaţiului necesar desfăşurării activităţii acestor două organisme intermediare le revenea chiar acestora, cuprindeau cheltuielile aferente asigurării spaţiului (cheltuielile de închiriere şi de utilităţi) şi derivau din acordurile de delegare de funcţii încheiate între autoritatea de management şi fiecare dintre pârâţi, prin care această funcţie li s-a atribuit în mod expres.

În acest sens, în ce îl priveşte pe pârâtul OIRPOSDRU-BI s-a reţinut Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 din 11.09.2008, încheiat între Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi OIRPOSDRU-BI, precum şi Actul adiţional nr. x din 04.03.2014 la Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, prevederile art. 6 alin. (1) şi (2), încheiat între Ministerul Fondurilor Europene (urmare a O.U.G. nr. 9/2014 şi H.G. nr. 43/2013), în calitate de autoritate de management şi pârâtul OIRPOSDRU-BI, prin care s-a stabilit că organismul intermediar trebuie să asigure pe cheltuială proprie, personal suficient şi calificat pentru executarea corectă şi la timp a sarcinilor care îi sunt încredinţate, potrivit prevederilor acestui Acord de delegare de funcţii şi că organismul intermediar va furniza spaţiul necesar, mobilierul şi celelalte facilităţi necesare pentru o funcţionare corespunzătoare, astfel încât să fie îndeplinite în bune condiţii, activităţile delegate prin prezentul acord de delegare de funcţii.

Corelativ, în ce îl priveşte pe al doilea pârât, instanţele fondului au reţinut Acordul de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 din 11.09.2008, încheiat între Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi CNDIPT, în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, prin care acest organismul intermediar a preluat de la Autoritatea de Management, anumite funcţii în legătură cu implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, prevăzute la art. 17 din Acord.

În acest sens, potrivit art. 6 alin. (1) şi (2) din Acordul de delegare de funcţii, în sarcina organismului intermediar s-a stabilit că trebuie să asigure, pe cheltuială proprie, personal suficient şi calificat pentru executarea corectă şi la timp a sarcinilor care îi sunt încredinţate potrivit prevederilor acestui Acord de delegare de funcţii şi că organismul intermediar va furniza spaţiul necesar, mobilierul şi celelalte facilităţi necesare pentru o funcţionare corespunzătoare, astfel încât să fie îndeplinite în bune condiţii, activităţile delegate prin prezentul acord de delegare de funcţii.

În consecinţă, toate acele argumente prin care pârâţii tind a demonstra că nu le aparţine calitatea de debitori ai obligaţiei de plată a cheltuielilor legate de asigurarea spaţiului utilizat în perioada 04.03.2016 - 15.07.2016, respectiv 04.03.2016 - 21.06.2016, nu pot fi primite de instanţa de recurs.

Ca o consecinţă, nu au relevanţă în cauză acele susţineri ale pârâtului OIRPOSDRU-BI întemeiate pe prevederile Acordului de delegare a anumitor atribuţii privind implementarea Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020, în condiţiile în care vizează modul de derulare a raporturilor juridice dintre părţile procesuale ulterior datelor de referinţă menţionate.

Pornind de la această premisă, nu are relevanţă, din perspectiva atragerii răspunderii civile a pârâtului OIPOCU-MEN, în temeiul faptului licit al gestiunii de afaceri, împrejurarea că acesta este organizat la nivel de direcţie în cadrul CNIDPT, că nu are personalitate juridică şi buget propriu, câtă vreme chiar şi entităţile fără personalitate juridică, constituite potrivit legii, pot sta în judecată, conform art. 56 alin. (2) C. proc. civ., argumentele pârâtul expuse pe această latură nefiind de natură să combată considerentele curţii de apel.

Legalitatea transmiterii calităţii procesuale pasive de la CNDIPT la OIPOCU-MEN nu poate fi pusă la îndoială având în vedere că prin H.G. nr. 907/2017, obligaţiile CNDIPT în îndeplinirea funcţiei de organism intermediar pentru Programul Operaţional dezvoltarea Resurselor Umane au fost preluate de pârâtul OIPOCU-MEN.

Cum acest pârât a primit de la autoritatea de management delegarea privind activităţile specifice închiderii de program 2007 - 2013 de la structura din cadrul CNDIPT care asigură îndeplinirea funcţiei de Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, rezultă că pârâtul este succesorul CNDIPT, parte a Acordului de delegare de funcţii încheiat la data de 11.09.2008, cum bine au reţinut instanţele fondului.

În legătură cu pretenţiile deduse judecăţii de către reclamant în baza contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, în raport de perioadele de referinţă ce au făcut obiectul analizei instanţelor de fond (04.03.2016 - 15.07.2016 pentru pârâtul OIRPOSDRU-BI, respectiv 04.03.2016 - 21.06.2016 pentru pârâtul OIPOCU-MEC), Înalta Curte reţine, în acord cu argumentele curţii de apel, că toate acele aserţiuni expuse, chiar în circumstanţiere, de pârâţi relative la raporturile juridice generate de contractul de închiriere anterior x, încheiat între Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi S.C. A. S.R.L., la data de 17.12.2012, cu o durată de 36 de luni, ce a expirat la data de 16.12.2015, respectiv cel ulterior nr. 889/29.03.2017, încheiat între OIRPOSDRU-BI şi S.C. A. S.R.L., excedează analizei cu care au fost învestite instanţele de fond.

Concluzia se impune şi în privinţa apărărilor întemeiate pe acte normative ulterioare încheierii acordurilor de delegare de funcţii sau a perioadei de referinţă deduse judecăţii invocate de pârâţi (e.g. art. 15 din H.G. nr. 398/2015), cu privire la care instanţa de apel a reţinut corect că nu sunt incidente cauzei, faţă de principiului neretroactivităţii legii.

Nici alegaţiile referitoare la inopozabilitatea contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, încheiat între reclamantul Ministerul Fondurilor Europene şi S.C. A. S.R.L., faţă de pârâţi, nu poate fi reţinută în cauză, cum corect a statuat curtea de apel, având în vedere cauza cererii deduse judecăţii, întemeiată pe faptul licit al gestiunii de afaceri, iar nu contractul de locaţiune încheiat în beneficiul acestora de autoritatea de management şi care constituie actul juridic realizat în folosul persoanei gerate.

Sub un alt aspect, pârâţii critică hotărârea instanţei de apel în ce priveşte greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1330 şi urm. C. civ. privind incidenţa în speţă a gestiunii de afaceri drept cauză a obligaţiei stabilită în sarcina acestora, susţinând, în esenţă, că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiile pentru atragerea răspunderii acestora în temeiul gestiunii de afaceri.

Contrar alegaţiilor pârâţilor, Înalta Curte reţine raţionamentul corect al instanţelor de fond în constatarea îndeplinirii elementelor gestiunii de afaceri, reglementate de dispoziţiile art. 1330 şi urm. C. civ., câtă vreme reclamantul a acţionat cu intenţia de a gera interesele celor doi pârâţi, deşi nu avea obligaţia (delegată) de a asigura spaţiul necesar desfăşurării activităţii celor două organisme intermediare, deci de a lucra în interesul celor doi geraţi pârâţi din prezentul litigiu.

Astfel, corect a arătat curtea de apel faptul că pârâţii nu deţineau un titlu legal pentru folosirea spaţiului necesar desfăşurării activităţii lor de interes public în perioadele de referinţă menţionate, că pârâţii au stat în pasivitate în ce priveşte încheierea de contracte de închiriere aferente spaţiului deţinut fără titlu, expunându-se riscului de a fi evacuaţi şi de a pune astfel în pericol verificarea şi aprobarea cererilor de rambursare a fondurilor alocate de Comisia Europeană, cu impact negativ asupra bugetului statului prin nerambursarea cheltuielilor efectuate corespunzătoare finanţării alocate României de Comisia Europeană, context în care gestiunea de afaceri realizată voluntar de către reclamant, din fondurile proprii, de care pârâţii au avut cunoştinţă, a fost oportună, şi constituie cauza pretenţiilor pecuniare solicitate de reclamant.

În ce priveşte critica pârâtului OIRPOSTRU-BI referitoare la greşita soluţionare a cererii de chemare în garanţie a ministerului de resort pe considerentul că la momentul temporal în raport de care se solicită despăgubiri, respectiv perioada 04.03.2016-15.07.2016 - pârâtul se afla în subordinea chematului în garanţiue Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Înalta Curte reţine, în concordanţă cu argumentele curţii de apel, faptul că, faţă de împrejurarea că partea chemată în garanţie a aprobat cererea de alocare de fonduri, formulată de pârâtul subordonat, creditele bugetare fiind alocate pârâtului, însă neutilizate de către aceasta, care, pe parcursul anului 2016, nu a solicitat nici suplimentarea creditelor bugetare alocate în vederea încheierii/plăţii unor contracte de închiriere, rezultă că cererea de chemare în garanţie a fost în mod legal respinsă de instanţa de apel.

Sub un alt aspect, pârâtul OIRPOSTRU-BI invocă nemotivarea deciziei curţii de apel, pretinzând că apărările organismului intermediar au fost înlăturate, instanţa de apel raportându-se doar la perioada de referinţă dedusă judecăţii prin cererea introductivă, respectiv 04.03.2016-15.07.2016, fără a lua în considerare situaţia anterioară şi cea ulterioară încheierii contractului de închiriere nr. x/04.03.2016. Se invocă, astfel, că hotărârea recurată nu conţine o verificare şi analiză reală a susţinerilor părţii, nerezultând motivele de fapt şi de drept pentru care apărările formulate de pârât au fost respinse. În acest mod, a fost încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil de care ar trebuie să se bucure pârâtul.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. constituie temei pentru casarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când hotărârea supusă recursului este nemotivată în raport cu elementele esenţiale ale cauzei şi în lipsa cărora controlul judiciar este imposibil a se efectua, iar nu relativ la toate susţinerile şi apărările formulate de părţi ceea ce înseamnă că, potenţiala lipsă a unui răspuns al instanţei la fiecare argument al părţii nu poate fi calificată drept lipsă a motivării. Prin urmare, în economia considerentelor, nu este necesar ca instanţa să răspundă în mod punctual fiecărui argument, acestea putând fi grupate în funcţie de teza căreia i se subscriu pentru a fi dezvoltat un raţionament unic, fără a presupune un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Înalta Curte constată că decizia atacată respectă exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând pe larg motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, indicând într-o manieră convingătoare argumentele pentru care au fost respinse apărările pârâtului şi a fost menţinută soluţia primei instanţe în ce priveşte admiterea acţiunii în pretenţii întemeiată pe faptul licit al gestiunii de afaceri, precum şi soluţia de admitere a apelului sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanţie. Se poate observa cu uşurinţă din lecturarea deciziei atacate că instanţa de apel s-a aplecat judicios asupra fiecărui aspect esenţial invocat de pârâţi, analizând criticile deduse judecăţii prin raportare la situaţia de fapt expusă în cererea introductivă, probele administrate în cauză şi normele de drept incidente în materie.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că decizia recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din acelaşi cod, va respinge recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, precum şi recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Bucureşti Ilfov împotriva deciziei civile nr. 394A din 9 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2022.