Jurisdictional conflict over assignment of agrarian reform rights: nullity of contract as exception and private territorial competence

Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E., F., solicitând, pe calea excepţiei, constatarea nulităţii contractului de cesiune autentificat sub nr. x/11.03.2011 de B.N.P. G., pentru lipsa/inexistenţa obiectului, cu consecinţa respingerii cererii de intervenţie, ca nefondată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1761 din 18 noiembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenta soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa art. 107 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., având în vedere obiectul cererii deduse judecăţii - constatarea nulităţii contractului de cesiune autentificat sub nr. x/11.03.2011 de B.N.P. G., locul situării imobilelor şi domiciliul şi sediul părţilor.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1105 din 30 septembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă; a constatat conflict negativ de competenţă; a suspendat judecata cauzei; a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, nu este vorba de o competenţă teritorială absolută care să putea fi invocată din oficiu de către instanţă, potrivit art. 116 coroborat cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât contractul de cesiune autentificat sub nr. x/11.03.2011 de B.N.P. G., nu are ca obiect drepturi reale, ci drepturi eventuale, acelea la reconstituirea unui drept de proprietate pe temeiul legilor fondului funciar, ce rezultă din Hotărârea nr. 33/323/22.11.2006 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar.

În considerarea Deciziei nr. 179/2014 a Curţii Constituţionale, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, a apreciat asupra caracterului aleatoriu al contractului de cesiune autentificat sub nr. x/11.03.2011 de B.N.P. G., care nu are ca obiect drepturi reale şi care nu poate genera decât măsuri compensatorii constând în compensare cu puncte, competenţa teritorială fiind aceea de drept comun, de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., care nu putea fi invocată decât de intervenient, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Chiar dacă s-ar aprecia că este vorba de o competenţă teritorială absolută, nulitatea contractul menţionat a fost invocată ca o apărare la cererea de intervenţie, permisă de art. 1247 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau excepţie, caz în care Tribunalul Bucureşti era competent să analizeze acest caz de nulitate pe temeiul art. 124 C. proc. civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie constatarea nulităţii contractului de cesiune autentificat sub nr. x/11.03.2011 de B.N.P. G., iar în ceea ce priveşte conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Tribunalul Bucureşti şi, respectiv, Tribunalul Timiş, acesta din urmă a apreciat că instanţa iniţial învestită nu putea invoca, din oficiu, necompetenţa teritorială, întrucât, în cauză, competenţa este una de ordine privată.

Înalta Curte observă faţă de obiectul contractului de cesiune a cărui nulitate s-a invocat în cauză - drepturi viitoare ce ar rezulta din Hotărârea nr. 33/323/22.11.2006 a Comisiei Judeţene Timiş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în temeiul Legii nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, că în speţă operează o competenţă teritorială de ordine privată, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., care putea fi invocată de intervenient, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, prima instanţă sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

Potrivit dispoziţiilor art. 124 C. proc. civ., "(1) Instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt de competenţa exclusivă a altei instanţe. (2) Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel."

Aşadar, în materia întinderii competenţei este consacrată regula potrivit căreia "judecătorul acţiunii" este şi "judecătorul excepţiei", consecinţa regulii fiind aceea că, subsecvent sesizării instanţei cu o acţiune civilă, competenţa acesteia se întinde şi asupra celorlalte aspecte litigioase. Apărările şi excepţiile formulate în cadrul procesului, prin natura lor, se află într-un raport de dependenţă faţă de pretenţiile deduse judecăţii şi, în mod natural, asupra acestora trebuie să se pronunţe instanţa învestită cu soluţionarea cererii principale, chiar dacă acestea, în măsura în care ar fi fost formulate pe cale separată, ar fi fost de competenţa altei instanţe, evitându-se astfel fragmentarea competenţei în mod excesiv şi tergiversarea soluţionării cauzei.

Înalta Curte are în vedere că nulitatea contractul de cesiune autentificat sub nr. x/11.03.2011 de B.N.P. G. a fost invocată, în condiţiile art. 1247 alin. (2) C. civ., prin intermediul notelor de şedinţă, formulate de reclamantă la data de 20 ianuarie 2021, calificate de prima instanţă ca cerere completatoare a cererii de chemare în judecată şi disjunsă, în raport de art. 204 C. proc. civ., în cuprinsul căreia au fost formulate apărări la cererea de intervenţie, prin care s-a pretins recunoaşterea unor drepturi în baza acestui contract, ce intră în competenţa aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 124 C. proc. civ.

Chiar dacă disjungerea constituie o măsură de administrare judiciară, rezervată aprecierii completului învestit, totuşi prezintă relevanţă faptul că instanţa iniţială îşi păstrează competenţa şi după disjungere, cum de altfel stabileşte şi norma de organizare judiciară prevăzută de art. 111 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, potrivit cu care:

"În caz de disjungere, dosarul nou - format se repartizează aceluiaşi complet pentru respectarea principiului continuităţii".

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 noiembrie 2022.