Territorial competence for enforcement: de facto domicile prevails over registered address in negative conflict of jurisdiction

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 28 iulie 2022, sub nr. x/2022, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor B. şi C., la cererea creditoarei D., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6137 din 23 mai 2022 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2022.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 1/2016.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 10101 din 25 august 2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, sunt norme imperative.

Apreciind că debitorii aveau, la momentul sesizării executorului judecătoresc, domiciliul în municipiul Braşov, potrivit informaţiilor obţinute de la Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, aspect constatat a fi relevat şi de sentinţa civilă nr. 6137 din 23 mai 2022, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, reprezentând titlul executoriu, instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

3. Hotărârea Judecătoriei Braşov

Prin încheierea din camera de consiliu din 9 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Braşov a reţinut că debitorii au domiciliul în fapt în Bucureşti, aspect constatat a fi relevat şi de titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6137 din 23 mai 2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Judecătoria Braşov a făcut referire la noţiunea "domiciliu", în modalitatea interpretată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, care a statuat că aceasta se raportează la locuinţa unde se găseşte în fapt persoana şi că nu corespunde elementelor ce interesează evidenţa populaţiei, prin raportare la menţiunile din cartea de identitate, care au numai un caracter de evidenţă potrivit art. 91 C. civ., scopul dispoziţiilor art. 87 din cod fiind ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiilor dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţiilor legale şi argumente:

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noţiunea "domiciliu" este definită prin art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Dacă titularul şi-a declarat domiciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza menţiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.. Sancţiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menţionată la alin. (2) al acestui articol, care prevede că, în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

Cu toate acestea inopozabilitatea faţă de terţi a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Raportat la acest din urmă text normativ, în doctrina şi în practica judiciară, s-a arătat constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoştinţarea părţii despre existenţa litigiului, ci şi în facilitarea prezentării acesteia în faţa instanţei pentru a-şi formula apărările şi a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În cauză, cererea care a generat apariţia conflictului negativ de competenţă are ca obiect încuviinţarea executării silite a debitorilor B. şi C., formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., la solicitarea creditoarei D..

În cuprinsul cererii cu soluţionarea căreia organul de executare a învestit Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, acesta a arătat că debitorii domiciliază în municipiul Bucureşti.

Aceeaşi adresă a debitorilor a fost indicată şi de creditoare în cererea de executare silită înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la 27 iulie 2022, sub nr. x/2022.

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit verificărilor efectuate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, ambii debitori figurează cu domiciliul activ în municipiul Braşov, jud. Braşov.

Însă, potrivit consemnărilor din cuprinsul sentinţei civile nr. 6137 din 23 mai 2022 pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2022, care constituie titlul în baza căruia se va efectua executarea silită, debitorii sunt proprietarii apartamentului nr. x, situat în Bucureşti, Bd. x, iar creanţa ce urmează a se realiza în această procedură rezultă din neachitarea la timp a contribuţiilor datorate creditoarei, în calitate de proprietari ai imobilului menţionat.

Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitorii domiciliau în fapt în municipiul Bucureşti, Înalta Curte reţine că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti este instanţa de executare competentă să judece cauza, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2022.