Territorial jurisdiction for court approval of enforcement: application of the 1865 Code of Civil Procedure to pre-2013 enforcement proceedings, with competence determined by the location of the third-party debtor rather than the debtor's domicile.

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de încuviinţare a executării silite

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 6 iunie 2022, sub nr. x/2022, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite pornite în dosarul execuţional nr. x/2022, ca urmare a cererii formulate de creditoarea B., în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x/17.06.2008, împotriva terţului poprit C. S.R.L., prin poprirea asupra sumelor aflate în posesia oricărui terţ poprit din circumscripţia Curţii de Apel Timişoara.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Timişoara

Prin încheierea civilă nr. 12329 din 14 iunie 2022, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut că, prin cererea de executare silită, creditoarea B. a solicitat pornirea executării silite împotriva terţului poprit C. S.R.L. şi a oricărui terţ poprit din circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, în temeiul titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x/17.06.2008, în vederea recuperării obligaţiilor rezultând din titlul executoriu, în oricare din modalităţile prevăzute de lege, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.

Reţinând prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că domiciliul debitoarei este în Bucureşti, pentru acest motiv apreciind că revine Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare silită.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 5213 din 12 iulie 2022, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut că, în temeiul contractului de credit nr. x/17.06.2008, în cadrul dosarului de executare nr. 212/2012 al Biroul Executorului Judecătoresc A., creditoarea B. a solicitat executarea silita a debitoarei D., prin instituirea popririi asupra sumelor de bani datorate acesteia în calitate de angajat de terţul poprit C. S.R.L., cu sediul în Timişoara, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865.

Coroborând dispoziţiile art. 373 alin. (2) şi (3) cu cele ale art. 3731 din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a constatat că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A apreciat că, în speţă, fiind vorba despre o executare prin poprire asupra sumelor de bani realizate de debitor în calitate de angajat la terţul poprit, cu sediul în circumscripţia Judecătoriei Timişoara, aceasta este instanţa de executare, care trebuie să se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a executării silite.

De asemenea, a considerat că este lipsit de relevanţă domiciliul debitorului, întrucât executarea este începută sub imperiul C. proc. civ., iar conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Timişoara, în considerarea dispoziţiilor legale şi a următoarelor argumente:

Înalta Curte reţine, cu titlu prealabil, că, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, respectiv 15 februarie 2013.

În cauză, executarea silită a fost pornită în anul 2012, pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc A. fiind constituit dosarul nr. x/2012, creanţa rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/17.06.2008 fiind cesionată de titulara E. S.A. către F.. şi, ulterior de această cesionară către B..

Având în vedere că executarea silită a început în anul 2012, dată la care erau în vigoare dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că executarea silită este guvernată de normele acestui act normativ.

Astfel, prin cererea adresată petentului Biroul Executorului Judecătoresc A., creditoarea B. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei D., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/17.06.2008, emis de E. S.A., pentru creanţa în valoare de 1.617,06 euro, în toate formele de executare silită.

Urmare acestei cereri, în baza art. 3731 C. proc. civ., petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat Judecătoriei Timişoara încuviinţarea executării silite pornite în dosarul execuţional nr. x/2022, prin instituirea popririi la terţul poprit C. S.R.L., cu sediul în circumscripţia acestei instanţe.

Potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea"; (alin. (2) "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Având în vedere dispoziţiile legale evocate, locul unde urmează a se face executarea silită este criteriul stabilit de lege pentru determinarea instanţei de executare, căreia îi revine competenţa teritorială de a soluţiona cererile de încuviinţare a executării silite. Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează, efectiv, executarea.

În procedura executării silite, locul executării este cel unde se află bunurile supuse urmăririi.

În cauză, creditoarea a menţionat că debitoarea D. este angajată la C. S.R.L., societate care are sediul în municipiul Timişoara.

Înalta Curte, constatând că executarea silită urmează să se facă prin poprire, asupra veniturilor debitoarei de la locul de muncă menţionat, iar sediul angajatorului acesteia, terţ poprit, este situat în raza teritorială a Judecătoriei Timişoara, în aplicarea dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2022.