Revizuire inadmisibilă: lack of identity of object and cause precludes res judicata between partial annulment of enforcement costs and total annulment of enforcement measures

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă la 26 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2020, în legătură cu care a susţinut că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2017.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia

Prin decizia nr. 1252 din 8 iunie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul Tribunalul Arad.

3. Recursul

Împotriva deciziei nr. 1252 din 8 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a declarat recurs revizuentul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, revizuentul a susţinut că este incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., precum şi pe cele conţinute de art. 29 din acelaşi cod, din care se desprind elementele acţiunii civile (părţile, obiectul şi cauza).

Recurentul a afirmat că instanţa, făcând referire la faptul că prin prima hotărâre s-a tranşat aspectul referitor la cheltuielile de executare silită, iar prin cea de-a doua s-a analizat întinderea debitului, a concluzionat greşit că nu există identitate de obiect şi cauză între cele două hotărâri (respectiv contestaţii la executare). Însă, dacă instanţa de revizuire s-ar fi raportat la semnificaţia obiectului şi a cauzei acţiunii, nu ar fi putut să ajungă la o astfel de concluzie, deoarece cheltuielile de executare nu au format obiect al acţiunii, ci anularea actelor de executare prin care s-au stabilit aceste cheltuieli.

A arătat că, prin decizia civilă nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2017, s-a dispus anularea în parte a încheierii executorului judecătoresc din 13 iulie 2017 privind stabilirea cheltuielilor de executare, fiind menţinută partea din sentinţa nr. 2317 din 7 noiembrie 2017, pronunţată în acelaşi dosar de Judecătoria Deva, în care s-a consemnat că se anulează în parte formele de executare silită subsecvente încheierii din 13 iulie 2017, respectiv somaţia din 13 iulie 2017 şi adresa de la aceeaşi dată, în măsura anulării în parte a cheltuielilor de executare silită, rămânând în obligaţia contestatorului de a plăti debitul restant.

De asemenea, a menţionat că, prin cea de-a doua contestaţie la executare, contestatorul a solicitat anularea tuturor actelor de executare din acelaşi dosar execuţional, iar prin cea de-a doua hotărâre - decizia civilă nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2020 - s-au anulat în întregime formele de executare din acelaşi dosar execuţional, nr. x/2017, deci şi somaţia şi încheierea din 13 iulie 2017, asupra cărora instanţa a dispus prin decizia civilă nr. 231 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Hunedoara, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor de executare.

Astfel obiectul primei contestaţii la executare constă, în primul proces, în anularea în parte a încheierii, a adresei şi a somaţiei din 13 iulie 2017, în ceea ce priveşte cheltuielile de executare, iar în cel de-al doilea proces obiectul este reprezentat de anularea tuturor formelor de executare silită din acelaşi dosar execuţional, deci şi a cheltuielilor de executare asupra cărora instanţa a dispus prin prima decizie.

Doar motivele invocate în cele două contestaţii la executare sunt diferite, în cea din urmă invocându-se că debitul supus executării silite nu există.

Astfel, recurentul a susţinut că cele două contestaţii la executare au acelaşi obiect şi cauză, însă motivele şi probele administrate au fost diferite, fiind incidentă autoritatea de lucru judecat, care a fost încălcată de Tribunalul Satu Mare prin decizia nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

4. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la 1 septembrie 2022, intimatul Tribunalul Arad a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cărora recurentul a subsumat motivele de recurs invocate, casarea unor hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Prin criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin1 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., precum şi pe cele conţinute de art. 29 din acelaşi cod, din care se desprind elementele acţiunii civile (părţile, obiectul şi cauza).

Totodată, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia civilă nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2020, a cărei revizuire a solicitat-o, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2017, putând fi reţinută tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Înalta Curte, analizând aceste susţineri ale recurentului prin raportare la modalitatea de soluţionare a cererii de revizuire de către Curtea de Apel Alba Iulia, constată că, prin decizia nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis apelul declarat de intimatul A. împotriva sentinţei civile nr. 2317 din 7 noiembrie 2017, pronunţate de Judecătoria Deva, pe care a schimbat-o în parte, dispunând anularea în parte a încheierii executorului judecătoresc din 13 iulie 2017 privind stabilirea cheltuielilor de executare, menţinând, în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.

Dosarul nr. x/2017, finalizat prin decizia nr. 231 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul Tribunalul Arad împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 13 iulie 2017 şi a somaţiei de la aceeaşi dată, emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul execuţional nr. x/2017, aceste două acte contestate vizând, exclusiv, cheltuielile de executare şi actele subsecvente care au fost anulate în parte.

Prin decizia nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2020, a cărei revizuire a solicitat-o recurentul, a fost admis apelul exercitat de contestatorul Tribunalul Arad împotriva sentinţei civile nr. 778 din 8 martie 2021 a Judecătoriei Satu Mare, care a fost anulată, fiind respinsă excepţia de tardivitate a contestaţiei la executare formulată în cauză şi, după evocarea fondul litigiului în apel, a fost admisă contestaţia la executare a contestatorului Tribunalul Arad, anulându-se în întregime formele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 124/2017 de Biroul Executorului Judecătoresc B..

Dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul Tribunalul Arad, în contradictoriu cu intimatul A., prin care s-a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2017 al Biroul Executorului Judecătoresc B..

Faţă de aspectele anterior expuse, se constată că cele două procese în care au fost pronunţate hotărârile pretins contradictorii nu au identitatea de obiect şi cauză cerută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, deşi contestaţiile la executare s-au purtat între aceleaşi părţi, prin decizia nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost tranşată, exclusiv, chestiunea referitoare la cuantumul cheltuielilor de executare faţă de încheierea şi somaţia din 13 iulie 2017 emise de organul de executare în dosarul nr. x/2017, iar prin decizia nr. 562 din 17 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Satu Mare s-a pronunţat asupra cuantumului creanţei executate silit în dosarul de executare menţionat, prin raportare la încheierea din 11 aprilie 2019 a Curţii de Apel Oradea (dosar nr. x/2014), prin care a fost respinsă cererea de lămurire a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 153/2017 a aceleiaşi instanţe.

Se constată, de asemenea, contrar susţinerilor recurentului, că nu se pune problema încălcării, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, a autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 231 din 4 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă.

Astfel, prin decizia civilă nr. 562 din 17 noiembrie 2021, Tribunalul Satu Mare a anulat în întregime formele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 124/2017 de Biroul Executorului Judecătoresc B. pe motiv că suma de 45.490 RON net, solicitată de creditor prin cererea de lămurire a titlului executoriu nu era datorată, de vreme ce cadrul procesual din dosarul în care s-a pronunţat decizia a cărei lămurire s-a solicitat era precis stabilit, iar creanţa a fost irevocabil stabilită prin sentinţele nr. 388/2008 şi nr. 798/2008 ale Tribunalului Caraş-Severin.

Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 431 alin. (1) şi ale art. 29 C. proc. civ., pentru a fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod şi a se dispune casarea hotărârii recurate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1252 din 8 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1252 din 8 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.