Exclusion of civil liability claim in land restitution from extraordinary appeal under specialized land law procedure

Şedinţa publică din data de 20 octombrie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la 26 septembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Judeţeană de Fond Funciar Ilfov, prin Prefect, solicitând obligarea acesteia la plata lipsei de folosinţă asupra 37,5 ha, calculată de la 15 iunie 2007 până la 11 decembrie 2017, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii, a arătat că prin hotărârea comisiei judeţene nr. 633/02.03.2007 i-a fost admisă contestaţia şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 37,5 ha de către Comisia Comunală Dobroeşti.

Prin hotărârea comisiei judeţene nr. 1100/15.06.2007 a fost revocată hotărârea nr. 633/02.03.2007 şi a atacat în instanţă această hotărâre de revocare, iar Tribunalul Ilfov a admis cererea înregistrată sub nr. x/2015, pronunţând decizia civilă nr. 4528/11.12.2017, prin care s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii comisiei judeţene nr. 1100/15.06.2007.

Astfel, a susţinut că în prezent este îndreptăţit să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 37,5 ha. O consecinţă directă a reconstituirii dreptului de proprietate a fost faptul că nu a beneficiat de folosinţa terenului, ca şi de toate celelalte dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.

În opinia reclamantului, pârâta avea obligaţia de a reconstitui dreptul de proprietate după emiterea hotărârii judeţene nr. 633/2007, adică la 15.06.2007 şi cum nu a făcut acest lucru, întreaga procedură a fost blocată până la pronunţarea deciziei civile nr. 4528/11.12.2017.

Culpa pârâtei este dincolo de orice îndoială, iar nerespectarea legii atrage răspunderea civilă delictuală în ce priveşte nerespectarea hotărârii pe care a emis-o, nr. 633/2007.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 76 şi urm. din Legea nr. 188/1999, completate cu prevederile Legii nr. 18/1991, ale C. civ. şi de procedură civilă.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 386 din 11 martie 2020, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.

3. Hotărârea pronunţată în apel de curtea de apel

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 590A din 8 aprilie 2021 a respins, ca nefondat, apelul.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei de apel a promovat recurs reclamantul A., invocând în drept motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza căruia a solicitat admiterea căii de atac.

5. Procedura de filtru

În cauză au fost întocmite raport şi supliment la raport, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., acestea fiind analizate în completul de filtru şi comunicate părţilor cauzei. În cadrul suplimentului la raport s-a reţinut că prin prisma obiectului cauzei, inclus în aria litigiilor de fond funciar, decizia curţii de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Nu au fost depuse puncte de vedere.

6. Apărările formulate în calea de atac

Intimata Comisia Judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a solicitat, în cadrul întâmpinării, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, propusă ca soluţie prin suplimentul la raportul de admisibilitate în principiu, Înalta Curte constată următoarele.

Potrivit art. 1 al Titlului XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare’’ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare:

"în scopul accelerării judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ..’’

Norma legală mai sus redată defineşte categoria "proceselor funciare’’, în care include nu numai plângerile şi contestaţiile, dar şi alte litigii apărute în urma aplicării Legilor fondului funciar, respectiv nr. 18/1991, nr. 1/2000 şi nr. 169/1997.

Instanţa reţine că obiectul cauzei de faţă, deşi reprezintă o acţiune în răspundere civilă delictuală, se înscrie în sfera litigiilor de fond funciar, reclamantul solicitând obligarea pârâtei Comisia Judeţeană de Fond Funciar Ilfov, prin Prefect, la plata lipsei de folosinţă în ce priveşte suprafaţa de 37,5 ha, calculată de la 15 iunie 2007, până la 11 decembrie 2017.

Pretenţiile reclamantului îşi au izvorul în nerespectarea de către pârâtă a hotărârii nr. 633/02.03.2007 - prin care a fost admisă contestaţia acestuia şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 37,5 ha, astfel că demersul judiciar, sub aspectul obiectului şi al părţilor implicate în conflict, are natura unui litigiu de "fond funciar", căruia îi este aplicabilă procedura prevăzută din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, lege specială ce conţine şi dispoziţii procedurale pentru desfăşurarea "proceselor de fond funciar - lato sensu’’ şi prevede că "hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului. ’’

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile legale menţionate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă’’, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului’’ sau că "poate fi atacată cu recurs’’ ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară.’’

Dispoziţiile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziţii speciale, astfel că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 au incidenţă în cauza de faţă.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi cod, conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunţate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt susceptibile de cenzură pe calea recursului.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 cu cele ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se desprinde concluzia că decizia civilă nr. 590A din 8 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată de recurent, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui recurs declarat împotriva unei hotărâri prin care, în mod definitiv, a fost soluţionat un proces funciar.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, exercitat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 590A din 8 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 octombrie 2022.