Inadmissibility of extraordinary appeal against filtering procedure decision lacking appellate susceptibility

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Este reprezentat de contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2155/20.10.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 2155/20.10.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 16.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

3. Calea de atac a contestaţiei în anulare exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., arătând că nu au fost analizate cele 7 excepţii de neconstituţionalitate invocate în etapele procesuale anterioare şi că instanţele au refuzat să soluţioneze pricina.

4. Apărări formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". De asemenea, alin. (2) al art. 503 din acelaşi cod face referire la hotărârile instanţei de recurs şi motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestaţie în anulare.

În raport de aceste prevederi, contestaţia în anulare exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită.

Această concluzie este susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, principiu reglementat prin dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din cuprinsul ei.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia în anulare să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Or, în speţă, se constată că prin decizia nr. 2155/20.10.2021 supusă contestaţiei în anulare a fost anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 16.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Această decizie a fost pronunţată în procedura filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., fiind incidente dispoziţiile alin. (5) ale acestui articol, conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488…anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă că demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunţată în procedura filtru, nesusceptibilă de vreo cale de atac.

Prin urmare, întrucât hotărârea menţionată nu are deschisă nicio cale de atac, contestaţia în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2022.