Donation of state land: Ministry of Finance as passive party despite historical acceptance by local authority under Decree 478/1954

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti la data de 15.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor şi Municipiul Bucureşti, prin primar general, să se constate nulitatea absolută a contractului de donaţie încheiat între autorii săi, B. şi C., cu privire la imobilul-teren în suprafaţă de 510 mp, parte din suprafaţa totală de 673,35 mp, situat în Bucureşti, B-dul x, nr. 126.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 800 şi urm., art. 813 şi urm., art. 966 şi urm. C. civ.

Reclamanta a depus o precizare, la data de 11.11.2019, prin care a arătat că acţiunea are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie încheiat între autorii săi, B. şi C., cu privire la imobilul-teren în suprafaţă de 510 mp, parte din suprafaţa totală de 673,35 mp, situat în Bucureşti, B-dul x, nr. 126, fiind vorba exclusiv de teren. Donaţia nu a privit vreo construcţie, astfel încât nu este necesară stabilirea valorii vreunei construcţii.

Pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor din actul procedural.

Prin sentinţa nr. 1597/27.02.2020, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, raportat la valoarea obiectului cererii, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 26.05.2020, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu spre soluţionare secţiei a IV-a civilă.

2. Sentinţa Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa nr. 1909/04.12.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, ca fiind neîntemeiate; a admis acţiunea; a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie încheiat între B. şi C., în calitate de donatori şi Statul Român, prin Consiliul Popular al sectorului 4 Bucureşti, având ca obiect terenul în suprafaţă de 510 mp situat, la data încheierii contractului de donaţie, în Bucureşti, B-dul x nr. 126, sectorul 4; a obligat pârâţii la plata, către reclamant, a sumei de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial; în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat pârâţii la plata către stat a sumei de 4.733,73 RON.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1751/A/06.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primar general şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor împotriva sentinţei; a obligat apelanţii la plata, către intimata-pârâtă, a sumei de 2380 RON, cheltuieli de judecată efectuate în apel.

4. Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

A arătat recurentul că Ministerul Finanţelor nu are calitate de reprezentant pentru Statul Român nici din perspectiva dispoziţiilor Decretului nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului (în vigoare la momentul autentificării ofertei de donaţie), nici din perspectiva dispoziţiilor art. 223 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că terenul ce face obiectul ofertei de donaţie aparţine domeniului public al Municipiului Bucureşti.

Cu toate acestea, instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile legale menţionate, reţinând în mod nelegal şi contradictoriu că, deşi imobilul se află în patrimoniul autorităţii administrative (Municipiul Bucureşti), beneficiar al ofertei de donaţie nu este Consiliul Popular al Sectorului 4 Bucureşti, ci Statul Român, ca parte care figurează în contractul de donaţie.

Or, din înscrisul a cărui anulare se solicită rezultă că beneficiar al ofertei de donaţie este Consiliul Popular al Sectorului 4 Bucureşti, iar nu Ministerul Finanţelor, iar potrivit legislaţiei în vigoare la acel moment, participarea Statului ca unic titular al dreptului de proprietate socialistă la perfectarea contractelor de donaţie se făcea prin intermediul Consiliilor Populare şi nu a Ministerului Finanţelor.

În ipoteza admiterii recursului şi casării deciziei, recurentul solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa în etapele procesuale anterioare, iar în subsidiar, cenzurarea acestora conform art. 453 C. proc. civ.

În ipoteza respingerii recursului, recurentul reiterează solicitarea de cenzurare a cheltuielilor de judecată stabilite de către instanţa de apel în sarcina sa, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

6. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului.

Referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Statului Român, intimata arată că potrivit art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 şi art. 223 alin. (1) C. civ., Ministerul Finanţelor reprezintă Statul Român şi nicio normă juridică nu stabileşte această reprezentare în sarcina Consiliilor Locale sau a altor instituţii. Beneficiarul ofertei de donaţie a fost Statul Român, astfel încât titularul de drepturi şi obligaţii este acesta, prin Ministerul Finanţelor, potrivit dispoziţiilor legale menţionate.

Referitor la nelegalitatea obligării la plata cheltuielilor de judecată (taxa de timbru şi onorariu de avocat), intimata arată că acestea au fost stabilite în sarcina părţii aflate în culpă procesuală, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată a fost admisă în tot, iar dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicabilitatea.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin motivele de recurs se critică, din perspectiva unei greşite interpretări/aplicări a legii (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), soluţia dată de către instanţa de apel asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, în prezenta cauză, în raport cu dispoziţiile Decretului nr. 478/1954 privitor la donaţiile făcute statului (în vigoare la momentul autentificării ofertei de donaţie) şi în raport cu dispoziţiile art. 223 C. civ.

În acest sens, recurentul apreciază că Ministerul Finanţelor nu are calitatea de reprezentant al Statului Român în litigiul dedus judecăţii, pe de o parte întrucât beneficiar al ofertei de donaţie este Consiliul Popular al Sectorului 4 Bucureşti, iar pe de altă parte, întrucât conform legislaţiei în vigoare la momentul autentificării ofertei de donaţie, participarea Statului la încheierea acestor contracte de realiza prin intermediul Consiliilor Populare.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că în cauză au fost în mod corect interpretate şi aplicate dispoziţiile legale menţionate de către acesta, hotărârea instanţei de apel nefiind susceptibilă de vreo nelegalitate care să se circumscrie motivului de recurs invocat.

Astfel, se reţine că obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantei A., de anulare a ofertei de donaţie autentificată sub nr. x/16.07.1970, încheiată de autorii săi, B. şi C., în favoarea Statului Român, prin Consiliul Popular al Sectorului 4 Bucureşti, cu privire la terenul în litigiu. Cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor şi Municipiul Bucureşti, prin primar general şi soluţionată de către instanţele anterioare în acest cadru procesual.

Cu referire la calitatea procesuală pasivă a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, Înalta Curte constată că participarea acestuia în proces este reglementată în prezent de dispoziţiile art. 223 alin. (1) C. civ., potrivit cărora "În raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii, statul participă prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazul în care legea stabileşte un alt organ în acest sens".

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, conform cărora Ministerul Finanţelor "reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ".

De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 478/1954 (în vigoare la data autentificării ofertei de donaţie a cărei nulitate se solicită) "Donaţiunile făcute statului sub orice formă, pot fi primite numai de organele, instituţiile sau organizaţiile economice de stat, competente după obiectul sau scopul donaţiunii, în condiţiile prevăzute de prezentul Decret", iar potrivit art. 2 din acelaşi act normativ "Donaţiunile oferite ministerelor, altor organe de stat, instituţiilor centrale care depind de Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române, precum şi unităţile bugetare care fac parte din sistemul acestora, se acceptă de către ministru sau conducătorul organului ori instituţiei centrale de stat. Donaţiunile oferite sfaturilor populare se acceptă, după caz, de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Române".

Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate rezultă, pe de o parte, că în prezent Statul Român participă în proces, prin Ministerul Finanţelor, nefiind dată, prin vreo altă dispoziţie legală expresă, vreo atribuţie de reprezentare, consiliilor locale, în litigiile de acest gen.

Pe de altă parte, contrar interpretării date de către recurent actului normativ, dispoziţiile Decretului nr. 478/1954 nu sunt de natură să înlăture calitatea procesuală pasivă a Statului, prin Ministerul Finanţelor în cauză, întrucât acceptarea ofertei de donaţie de către Consiliul Popular al Sectorului 4 Bucureşti în condiţiile stipulate de Decretul nr. 478/1954 s-a făcut în numele şi pe seama donatarului, în speţă Statul Român.

În acest context, împrejurarea că acceptarea ofertei de donaţie s-a realizat prin intermediul unei instituţii locale (în conformitate cu dispoziţiile legii în vigoare la acel moment), nu este de natură să transfere calitate procesuală pasivă în prezenta cauză unei astfel de entităţi, câtă vreme în prezent legea nu reglementează o astfel de reprezentare specială.

Totodată, beneficiarul ofertei de donaţie nu este Consiliul Popular, aşa cum în mod greşit susţine recurentul, care deţine doar calitatea de reprezentant mandatat să accepte donaţia, ci Statul Român, în favoarea căruia au fost donate bunurile respective.

Dispoziţiile Decretului nr. 478/1954 invocat de către recurent în susţinerea motivului de recurs nu contrazic această interpretare, ci o susţin, întrucât prevăd în mod expres că "...donaţiunile făcute statului sub orice formă, pot fi primite numai de organele, instituţiile sau organizaţiile economice de stat, competente după obiectul sau scopul donaţiunii, în condiţiile prevăzute de prezentul Decret".

Această reprezentare cu caracter special nu îşi mai găseşte însă corespondent în legislaţia actuală, aplicabilă speţei.

În lipsa unei astfel de reglementări şi având în vedere că problema reprezentării este o chestiune de ordin procesual, care atrage incidenţa obligatorie şi imediată a normelor în vigoare la momentul învestirii instanţei, rezultă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 şi art. 223 alin. (1) C. civ., în virtutea cărora reprezentantul Statului Român în procedura judiciară este Ministerul Finanţelor.

De altfel, prin criticile formulate, recurentul nu combate dezlegările corecte ale instanţei de apel, conform cărora beneficiar al donaţiei a fost Statul, care potrivit art. 223 C. civ.-dispoziţie legală incidentă cauzei- în raporturile juridice în care participă nemijlocit are o anumită reprezentare, prin intermediul Ministerului Finanţelor, în timp ce consiliul local a fost doar mandatat să accepte donaţia în numele statului, bunul neintrând în patrimoniul acestuia.

În ce priveşte solicitarea de cenzurare a cheltuielilor de judecată stabilite de către instanţa de apel în sarcina Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, în raport cu dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., formulată pe calea prezentului recurs, Înalta Curte reţine că prin Decizia în interesul legii nr. 3/20.01.2022, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 181/05.03.2020, s-a statuat în sensul că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

Întrucât cheltuielile de judecată a căror cenzurare se solicită pe calea prezentului recurs şi la care recurentul a fost obligat în etapele procesuale anterioare, reprezintă contravaloarea onorariilor avocaţiale aferente fiecărui stadiu procesual, în cauză sunt incidente statuările deciziei în interesul legii menţionate, în sensul că o asemenea chestiune nu poate fi subsumată vreunuia din motivele de recurs reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că instanţa de apel a procedat la o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, astfel încât criticile deduse judecăţii pe calea recursului nu pot fi primite.

Întrucât urmare a soluţiei ce se va pronunţa, recurentul este parte căzută în pretenţii conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., iar intimata-reclamantă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2380 RON, pentru care a depus acte justificative, fiind îndeplinită astfel cerinţa dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ. cu privire la cuantificarea şi dovedirea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va obliga pe recurentul-pârât la plata sumei de 2380 RON cheltuieli de judecată, astfel cum a fost solicitată şi dovedită, în favoarea intimatei-reclamante A..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva deciziei nr. 1751/A din 06 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi va obliga pe recurentul-pârât la plata sumei de 2380 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatei-reclamante A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva deciziei nr. 1751/A din 06 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul-pârât la plata sumei de 2380 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatei-reclamante A..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.