Nullity of cassation appeal for failure to articulate statutory grounds for illegality

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru operaţiile şi tratamentele ce au urmat accidentului de muncă pe care l-a suferit, la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale pentru imaginea lezată prin greva foamei, precum şi la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând pagube iminente, pentru viitor, cu titlu de echivalent al sumelor acordate de stat pentru operaţii în străinătate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1365 C. civ.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin încheierea de şedinţă din data de 7 iunie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei funcţionale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă în primul ciclu procesual

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 4 iulie 2016, sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1326 din data de 4 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 201R din data de 26 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1326 din data de 4 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

I.5. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în al doilea ciclu procesual

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 27 septembrie 2018, sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 119 din data de 30 ianuarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată, a stabilit onorariul definitiv al apărătorului din oficiu al reclamantului la suma de 500 RON, cheltuielile avansate de stat constând în ajutorul public judiciar încuviinţat reclamantului rămânând în sarcina statului.

I.6. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în al doilea ciclu procesual

Împotriva sentinţei civile nr. 119 din data de 30 ianuarie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat apel reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată, sub nr. x/2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prin decizia civilă nr. 517A din data de 26 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 119 din data de 30 ianuarie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cerea de recurs

Împotriva deciziei nr. 517A din data de 26 martie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 22 februarie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la fila. 1 din dosarul de recurs).

Fără a invoca incidenţa vreunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamat a solicitat admiterea recursului, apreciind că probele au fost ignorate.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor nu a depus întâmpinare.

I.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reţinându-se că, în speţă, completul de filtru urmează a aprecia dacă susţinerile recurentului-reclamant pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepţia nulităţii recursului, reglementată de art. 489 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părţilor, iar recurentul-reclamant a depus puncte de vedere - prin punctul de vedere formulat personal, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel a eludat dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar, prin cel formulat prin avocat, a invocat faptul că, în speţă, criticile aduse prin cererea de declarare a recursului din 7 aprilie 2021 reprezintă motive de casare de ordine publică, precum şi că lipsa aprecierii probatoriului şi neinterpretarea acestuia în calea de atac a apelului reprezintă încălcări ale dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil, fiind atrasă incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. intimatul-pârât nu a depus punct de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 6 septembrie 2022, s-a fixat termen la data de 18 octombrie 2022, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2022, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare prin prisma acestei excepţii.

II.4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, recurentul-reclamant, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susţinut că probele din dosar au fost ignorate şi a solicitat comunicarea hotărârii atacate pentru a formula motivele de recurs.

Preliminar, Înalta Curte reţine că decizia recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 19 ianuarie 2022, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul curţii de apel şi cum s-a menţionat în raportul privind admisibilitatea în principiu a căii de atac.

Or, în acest context, recurentul-reclamant a invocat doar ignorarea de către instanţă a probelor, fără a dezvolta critici concrete de nelegalitate a hotărârii recurate, astfel că, o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susţinute prin cererea de recurs neputând fi convertite în vreun motiv de casare prevăzut de lege.

Nu pot fi primite susţinerile formulate prin punctele de vedere depuse la dosar de către recurentul-reclamant, întrucât, pe de o parte, nu se poate reţine invocarea unor motive de casare de ordine publică, iar, pe de altă parte, nu este posibilă încadrarea criticilor în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi nici în vreuna dintre celelalte ipoteze la care se referă articolul anterior menţionat.

Astfel, recurentul-reclamant nu a făcut altceva decât să îşi exprime nemulţumirea cu privire la soluţia dată, invocând doar că probele au fost ignorate, fără a fi dezvoltate minime argumente care să determine o analiză din perspectiva încălcării drepturilor la apărare şi la un proces echitabil, încălcări susţinute de către recurentul-reclamant şi care, în opinia acestuia, ar fi de natură a atrage incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege şi să aducă critici concrete de nelegalitate deciziei recurate.

În această cale extraordinară de atac, nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs critici care să vizeze interpretarea probelor, instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate şi fiind suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora.

Pot forma obiect al cercetării judecătoreşti în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecăţii în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalităţii acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., grefate pe cele reţinute de hotărârea recurată, obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Ca atare, cum recurentul-reclamant nu a adus critici apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Totodată, reţinând activitatea desfăşurată de doamna avocat B. (desemnată în cauză a acorda asistenţă juridică recurentului-reclamant, ca urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulate de acesta), care a întreprins demersuri în vederea studierii dosarului şi a depus, pentru recurentul-reclamant, punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, va stabili onorariul definitiv cuvenit acesteia la suma de 850 RON, în temeiul art. 2 alin. (1) pct. 2 lit. e) şi alin. (2) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, sumă ce va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 517A din data de 26 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Stabileşte onorariul definitiv cuvenit avocatului B., desemnat în cauză pentru recurentul-reclamant A., la suma de 850 RON.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2022.