Lost-rent claim: premature appeal challenging interim appellate remand held inadmissible.

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, sub nr. x/2019, la data de 26 iunie 2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. prin preşedinte C., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., Cabinet de avocat M., M., Biroul executorului judecătoresc N., să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume:

- 890.435 euro reprezentând venitul din chirie pe perioada 1 septembrie 2016 - 1 aprilie 2025, rămasă neexecutată din contractul de închiriere nr. x/2015 (103 luni x 8.645 euro/lună), ca urMáre a blocării accesului chiriaşului la bunul închiriat în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită pârâţilor;

- 2.409.358 ron reprezentând penalităţi de întârziere de 0,3%/zi de întârziere, calculate conform contractului de închiriere nr. x/2015 pentru neîncasarea chiriei în perioada 1 septembrie 2016 - 31 mai 2019, penalităţi de care ar fi beneficiat reclamanta dacă se întârzia plata chiriei şi obligarea pârâţilor la plata penalităţilor în continuare până la data plăţii efective şi integrale a sumelor reprezentând chiriile din perioada 1 septembrie 2016 şi până la data plăţii efective;

- 164.800 ron reprezentând impozit aferent imobilelor ce fac obiectul contractului de locaţiune, datorat Biroului Impozite şi Taxe Locale al Primăriei Municipiului Târgu-Secuiesc, pentru perioada 1 septembrie 2016 - 1 aprilie 2025, rămasă neexecutată ca urMáre a blocării accesului chiriaşului la bunul închiriat, în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită a pârâţilor;

- cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 octombrie 2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru pârâţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., pe care a pus-o în discuţia părţilor prezente în sala de şedinţă, dispunând apoi admiterea acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 231/S din data de 4 noiembrie 2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a inadmisibilităţii cererii şi a lipsei de interes, invocate de pârâţi, a respins cererea pârâtei B. S.A. de anulare a încheierii de şedinţă din data de 22 iulie 2019 privind acordarea facilităţilor pentru reclamantă la plata taxei judiciare de timbru, a respins ca inadmisibile cererile formulate de MTS S.A. - societate dizolvată în dosarul de faţă, a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator O., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F., G., H., J., K., L., Cabinet de avocat M. şi Biroul executorului judecătoresc N., ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator O., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A., M. şi N., ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 284/Ap din data de 19 martie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelurile declarate de apelantele A. S.R.L. şi B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 231/S din data de 4 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, respingând şi apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 28 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 706 din data de 31 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a decis următoarele: anularea recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 284/Ap din data de 19 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă; admiterea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 284/Ap din data de 19 martie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în al doilea ciclu procesual, atacată prin prezentul recurs

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, sub nr. x/2019*.

Prin decizia nr. 1694/Ap din data de 20 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 28 octombrie 2019 şi a sentinţei civile nr. 2315 din data de 4 noiembrie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pe care le-a anulat şi a reţinut cauza spre rejudecare, fixând termen de judecată la data de 3 februarie 2022.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1694/Ap din data de 20 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a declarat recurs pârâta B. S.A.

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea dată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă este lovită de nulitate absolută, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, şi a apreciat că se impune ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să dispună restabilirea situaţiei anterioare contestaţiilor la executare, conexate în dosarul nr. x/2016.

7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 28 februarie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fişa ECRIS, aflată la dosar.

8. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţia din data de 2 martie 2022, s-a dispus efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante şi intimaţilor-pârâţi, iar aceştia nu au depus întâmpinare.

Prin rezoluţia din data de 20 aprilie 2022, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 18 octombrie 2022, când Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare prin prisma acestei excepţii.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 466 alin. (4) C. proc. civ., "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel".

Art. 494 C. proc. civ. dispune că "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".

Conform art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., "În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul".

Aceste dispoziţii legale au drept ipoteză situaţia (incidentă în speţa de faţă) în care instanţa de apel pronunţă, în cauză, o primă hotărâre, prin care, admiţând apelul, anulează în tot sau în parte hotărârea apelată, reţinând procesul spre judecare, dar şi o a doua hotărâre prin care soluţionează fondul cauzei.

Faţă de textele de lege mai sus indicate, Înalta Curte reţine că decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanţe, cu reţinerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar/premergător, având menirea de a pregăti soluţionarea fondului cauzei.

Această hotărâre este supusă căii de atac a recursului doar odată cu hotărârea prin care se soluţionează fondul cauzei.

De altfel, faţă de caracterul ei intermediar, decizia instanţei de apel de anulare a hotărârii primei instanţe fără a se evoca fondul, cu reţinerea cauzei spre judecare, nici nu are o existenţă autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii, astfel că, atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii de atac a apelului, prin pronunţarea hotărârii asupra fondului pricinii, o atare cale de atac nu se poate exercita asupra hotărârii anterioare, care a declanşat procedura ulterioară de cercetare din nou a cauzei pe fond.

Or, cât timp cauza rămâne în curs de rezolvare după anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanţe, aceasta nu poate fi considerată a fi soluţionată decât după pronunţarea deciziei asupra fondului procesului.

Pe de altă parte, regula unicităţii de exercitare a căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecării în apel, încât şi sub acest aspect prima hotărâre a instanţei de apel, de anulare a hotărârii atacate, cu reţinerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanţa superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală, dată asupra fondului.

În acelaşi sens (chiar dacă se referă la C. proc. civ. de la 1865, aceste statuări îşi găsesc aplicabilitatea şi în contextul noii reglementări), Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. XXXIII din 16 aprilie 2007 pronunţată în recurs în interesul legii, a reţinut că este inadmisibil recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de apel, prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum şi hotărârea apelată, cu reţinerea cauzei spre judecare, cu excepţia cazului în care instanţa de apel a constatat propria sa competenţă.

Ca atare, faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1694/Ap din data de 20 decembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, recurată în prezenta cauză (prin care curtea de apel a admis apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 28 octombrie 2019 şi a sentinţei civile nr. 2315 din data de 4 noiembrie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pe care le-a anulat şi a reţinut cauza spre rejudecare, fixând termen de judecată la data de 3 februarie 2022) nu este supusă căii de atac recursului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1694 Ap din data de 20 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2022.