Competence for delictual recovery of litigation costs: place of harm production versus defendant’s domicile under Art. 113(1)(9) C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 19 august 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata la sumei de 11.360,5 RON, din care 6.560,50 RON - taxă de timbru şi 4.800 RON -onorariu de avocat pentru faza procesuală recurs din dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 716 din 31 ianuarie 2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Braşov.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., ce reprezintă regula de drept comun în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, apreciind, totodată, că în raport de temeiul juridic al cererii introductive, reprezentat de răspunderea civilă delictuală a pârâtei pentru pretinsa culpă procesuală deţinută în dosarul de fond, sunt incidente şi dispoziţiile art. 113 alin. (1), pct. 9 C. proc. civ. care instituie competenţa teritorială alternativă a instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Instanţa a apreciat că prejudiciul adus patrimoniului reclamantului prin efectuarea cheltuielilor de judecată în dosarul de fond s-a produs ca urmare a săvârşirii presupusei fapte ilicite constând în introducerea, de către pârâtă, a unei acţiuni în justiţie, faţă de care aceasta din urmă a căzut în pretenţii. Întrucât procesul de fond s-a judecat la Curtea de Apel Bucureşti, respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa a reţinut că pretinsa faptă ilicită a pârâtei a fost săvârşită la sediile acestor instanţe, nici unul dintre ele nefiind situat în Sectorul 5 al Municipiului Bucureşti.

Referitor la locul producerii prejudiciului, instanţa a apreciat că, în acest caz, locul în care a apărut consecinţa negativă asupra patrimoniului supus reparaţiei este chiar locul săvârşirii faptei ilicite vătămătoare, respectiv tot la sediile instanţelor care au soluţionat procesul în legătură cu care au fost efectuate cheltuielile de judecată, producerea prejudiciului fiind indisolubil legată de fapta ilicită pretinsă şi fiind o consecinţă instantanee a acesteia. Dacă fapta ilicită a constat în introducerea, în mod neîntemeiat, a unei acţiuni în justiţie la o anumită instanţă de judecată, la aceeaşi instanţă de judecată s-a produs şi prejudiciul părţii adverse constând în cheltuielile de judecată pe care a trebuit să le suporte în vederea exercitării drepturilor sale procesuale.

A reţinut considerentele deciziei RIL nr. 21/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a apreciat că suprapunerea între cele două locuri menţionate în cuprinsul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. este posibilă şi depinde de circumstanţele concrete ale cauzei, nefiind neapărat relevant domiciliul persoanei prejudiciate.

Instanţa a apreciat că domiciliul reclamantului nu poate fi considerat loc al producerii prejudiciului, doar pe considerentul că patrimoniul reclamantului a fost diminuat cu contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate, căci, interpretând în acest fel, s-ar putea ajunge la situaţia în care domiciliul părţii care a câştigat procesul să fie situat la o distanţă considerabilă de sediul instanţei de judecată unde a avut loc respectivul proces, făcând mai dificilă administrarea probatoriului aferent, iar scopul legiuitorului, în reglementarea competenţei teritoriale alternative în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, este tocmai acela că această instanţă este cea mai bine plasată pentru administrarea probatoriului şi soluţionarea litigiului.

Întrucât competenţa teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti nu a putut fi reţinută, în temeiul art. 113, alin. (1), pct. 9 C. proc. civ., nefiind incident în cauză nici un alt caz de competenţă teritorială alternativă sau exclusivă, instanţa a considerat că rămâne în continuare aplicabilă regula generală de determinare a competenţei teritoriale în funcţie de domiciliul sau sediul pârâtului, care, în speţă, este în municipiul Braşov, jud. Braşov.

Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov a pronunţat sentinţa civilă nr. 4804 din 8 iunie 2022, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, recuperarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., ce reprezintă regula de drept comun în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale şi cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care instituie competenţa teritorială alternativă a instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

A apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 1494 C. civ., în lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor, obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii. A constatat că locul plăţii este domiciliul creditorului, reclamant în prezenta cauză, şi a apreciat că în funcţie de locul plăţii se va stabili locul producerii prejudiciului.

A reţinut că, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., iar prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţă în a cărei circumscripţie s-a produs prejudiciul având în vedere domiciliul reclamantului (locul unde plata trebuia făcută), această instanţă a fost învestită în mod legal. Astfel, reclamantul a fixat definitiv competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, opţiunea reclamantului neputând fi contestată nici de pârât, nici de către instanţă.

Instanţa a apreciat că, în speţă, nu se poate reţine că locul producerii prejudiciului este acelaşi cu locul săvârşirii faptei ilicite întrucât producerea prejudiciului nu este concomitentă cu săvârşirea faptei ilicite.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 19 august 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 11.360,5 RON, din care 6.560,50 RON - taxă de timbru şi 4.800 RON -onorariu de avocat pentru faza procesuală recurs din dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. Cererea fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1357 alin. (1) C. civ.

În speţă, instanţele în conflict au reţinut că, în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată - răspundere civilă delictuală, sunt incidente în speţă atât dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cât şi ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi act normativ ce instituie o competenţă teritorială alternativă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de stabilirea diferită a locului producerii prejudiciului de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciind că locul producerii prejudiciului este acelaşi cu locul săvârşirii faptei ilicite şi nu se află în raza de competenţă a acestei instanţe, în timp ce Judecătoria Braşov a apreciat că locul producerii prejudiciului este locul plăţii ce se efectuează la domiciliul reclamantului, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Înalta Curte, având în vedere că ambele instanţe au reţinut ca temei juridic al cererii de chemare în judecată răspunderea civilă delictuală, constată că, sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. şi art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste ultime dispoziţii reprezintă norma ce reglementează competenţa teritorială în materia răspunderii civile delictuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.

În litigiul pendinte, Judecătoria Braşov este instanţa de la sediul pârâtei, aflat în Braşov, jud. Braşov, iar Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa în circumscripţia căreia s-a produs prejudiciul, fiind instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului creditor.

Se reţine că, potrivit art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ. "În lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii".

Din interpretarea textului anterior menţionat rezultă că locul unde trebuia efectuată plata sumelor reclamate prin acţiune este domiciliul creditorului, reclamant în prezentul dosar, iar locul efectuării plăţii este locul producerii prejudiciului, în care a apărut consecinţa negativă asupra patrimoniului supus reparaţiei.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţa de la locul producerii prejudiciului, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de acesta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanţă cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti nu putea să dispună, nici din oficiu şi nici la solicitarea pârâtei, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, respectiv cea de la sediul pârâtei, fără a încălca voinţa reclamanului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.