Territorial competence for contest to forced execution of credit contracts: unity of the execution court overrides debtor’s domicile

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la 15 decembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva actelor de executare întocmite în dosarul nr. x/2021 al BEJ B., la cererea creditoarei C. pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor de plată născute urmare a încheierii contractelor de credit nr. x/11.06.2008 şi nr. y/12.02.2009, în limitele art. 712 alin. (3) C. proc. civ., inclusiv împotriva încheierii nr. 5265 pronunţată la 8 octombrie 2021, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost încuviinţată cererea de intervenţie în procedură a societăţii C..

Totodată, contestatorul a solicitat întoarcerea executării prin repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Prin sentinţa civilă nr. 2362 din 22 martie 2022, Judecătoria Galaţi a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, prin încheierea nr. 5265 pronunţată la 8 octombrie 2021, în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Galaţi a admis cererea de intervenţie formulată de societatea C. prin care a solicitat încuviinţarea intervenţiei în executarea silită ce constituie obiectul dosarului nr. x/2021 al BEJ B., pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiei garantului A. de plată a sumei de 328.405,65 RON, conţinută în titlul reprezentat de contractul de credit nr. x/2826 încheiat la 11 iunie 2008 şi de plată a sumei de 201.981,90 RON conţinută în titlul reprezentat de contractul credit nr. x/529, încheiat la 12 februarie 2009.

A mai reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ., care determină o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare, competentă să soluţioneze şi contestaţiile la executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

A constatat că domiciliul debitorului A., astfel cum a fost definit domiciliul de dispoziţiile art. 87 C. civ., se afla, la data formulării cererii de încuviinţare a intervenţiei în executarea silită, în Bucureşti.

În raport de aceste aspecte, instanţa a constatat că nu există niciun temei pentru a considera câştigată competenţa Judecătoriei Galaţi de a judeca contestaţia la executare, iar împrejurarea că, odată cu cererea de intervenţie, procedura de urmărire a bunurilor debitorului se va îndeplini unitar nu constituie o cauză suficientă pentru prorogarea competenţei, circumstanţa că încuviinţarea executării silite primare s-a realizat de Judecătoria Galaţi fiind indiferentă.

A apreciat că decizia RIL nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este aplicabilă întrucât domeniul acesteia este limitat la situaţia juridică ce a determinat nevoia de interpretare a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712 şi art. 714 C. proc. civ., prin prisma art. 112 din acelaşi act normativ, respectiv cazul executării silite demarate împotriva mai multor debitori.

Or, în speţă, intervenţia creditoarei C. în executarea silită ce constituie obiectul dosarului nr. x/2021 al BEJ B. l-a privit doar pe contestatorul A., parte a unui raport obligaţional ce nu este caracterizat, sub aspectul laurii pasive, prin existenţa unei pluralităţi de debitori.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 7052 din 18 iulie 2022, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, prin cererea de executare silită formulată de creditorul D., în contradictoriu cu debitorii A., E., F., a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 32 din 30 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia nr. 392 din 29 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea recuperării sumei de 260.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

Prin această cerere, creditorul a menţionat expres că, fiind vorba de pluralitate de debitori cu domicilii aflate în circumscripţii diferite, competenţa revine atât Judecătoriei Galaţi, cât şi Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., iar alegerea instanţei de executare, faţă de prevderile art. 112 C. proc. civ., a fost făcută în favoarea Judecătoriei Galaţi.

S-a constatat că, prin încheierea nr. 1223 din 4 martie 2021, pronunţată de Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. x/2021, instanţa a admis cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de creditorul D., în contradictoriu cu debitorii A., E., F., în toate modalităţile prevăzute de lege, iar prin încheierea nr. 5265 pronunţată la 8 octombrie 2021, în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Galaţi a admis cererea de intervenţie formulată de societatea C. prin care a solicitat încuviinţarea intervenţiei în executarea silită ce constituie obiectul dosarului nr. x/2021 al BEJ B., pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiei garantului A. de plată a sumei de 328.405,65 RON, conţinută în titlul reprezentat de contractul de credit nr. x/2826 încheiat la 11 iunie 2008 şi de plată a sumei de 201.981,90 RON conţinută în titlul reprezentat de contractul credit nr. x/529, încheiat la 12 februarie 2009.

Instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 622 alin. (2), art. 714 alin. (1), raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., art. 112 alin. (1) din acelaşi act normativ, precum şi considerentele deciziei RIL nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea şi aplicarea textelor de lege reţinute de instanţă şi a constatat că, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de excutare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, ci rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale, motiv pentru care toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

A constatat că cererea de intervenţie în executarea silită se soluţionează de instanţa de executare competentă pentru executarea silită în care se intervine, potrivit art. 666, coroborat cu art. 692 alin. (3)-(6) C. proc. civ. şi a concluzionat că cererea de intervenţie nu este altceva decât un incident apărut în cursul unei executări silite deja în desfăşurare, context în care nu există nicio raţiune pentru a stabili competenţa de soluţionare a unei contestaţii la executare formulate cu privire la respectiva intervenţie, în favoarea unei alte instanţe decât instanţa care a încuviinţat atât cererea de executare silită, cât şi cererea de intervenţie în executarea silită, chiar raportat la cazul pluralităţii de debitori cu domicilii aflate în circumscripţii diferite.

În raport de argumentele expuse, s-a apreciat că nu prezintă importanţă faptul că prezenta contestaţie la executare a fost promovată doar de unul dintre debitorii împotriva căruia s-a încuviinţat executarea silită, cu domiciliul pe raza teritorială a Sectorului 1 Bucureşti încă de la momentul sesizării executorului judecătoresc întrucât aspectele privind instanţa de executare, în dosarul de executare nr. 65/2021 al BEJ B., au fost tranşate şi câştigate de Judecătoria Galaţi anterior formulării cererii de intervenţie.

Având în vedere principiul unicităţii instanţei de executare, reţinut în considerentele deciziei RIL nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi caracterul incident al cererii de intervenţie în cursul executării silite, a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la 15 decembrie 2021, sub nr. x/2021,contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva actelor de executare întocmite în dosarul nr. x/2021 al BEJ B., la cererea creditoarei C. pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor de plată născute urmare a încheierii contractelor de credit nr. x/11.06.2008 şi nr. y/12.02.2009, în limitele art. 712 alin. (3) C. proc. civ., inclusiv împotriva încheierii nr. 5265 pronunţată la 8 octombrie 2021, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost încuviinţată cererea de intervenţie în procedură a societăţii C.; a solicitat întoarcerea executării prin repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.".

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, Judecătoria Galaţi, prin încheierea nr. 1223 din 4 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de creditorul D., în contradictoriu cu debitorii A., E., F., în toate modalităţile prevăzute de lege, iar prin încheierea nr. 5265 pronunţată la 8 octombrie 2021, în dosarul nr. x/2021, aceeaşi instanţă a admis cererea de intervenţie formulată de societatea C. prin care a solicitat încuviinţarea intervenţiei în executarea silită ce constituie obiectul dosarului nr. x/2021 al BEJ B., pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiei garantului A. de plată a sumei de 328.405,65 RON, conţinută în titlul reprezentat de contractul de credit nr. x/2826 încheiat la 11 iunie 2008 şi de plată a sumei de 201.981,90 RON conţinută în titlul reprezentat de contractul credit nr. x/529, încheiat la 12 februarie 2009.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 4 martie 2021 a Judecătoriei Galaţi, iar cererea de intervenţie în executarea silită se soluţionează de instanţa de executare competentă pentru executarea silită în care se intervine, potrivit art. 666, coroborat cu art. 692 alin. (3)-(6) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, revine acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Galaţi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.