Negative jurisdiction conflict resolved in favor of Botoșani Court over divorce petition

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. x/2021, la 17 mai 2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi.

Prin sentinţa civilă nr. 313 din 31 ianuarie 2022, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Botoşani.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în materia divorţului, respectiv instanţa de la ultimul domiciu comun al soţilor.

A arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 268 din Regulamentul de aplicare a legii notarilor publici şi a activităţii notariale, aprobat prin Ordinul nr. 2333/C/2013, prin ultima locuinţă comună se înţelege ultima locuinţă în care au convieţuit soţii, iar dovada ultimei locuinţe se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declaraţia autentică pe proprie răspundere a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora.

Instanţa a constat că aceste dispoziţii sunt în concordanţă cu cele ale art. 87, 89 şi 91 C. civ., care privesc domiciliul şi reşedinţa persoanei fizice, dovada domiciliului şi a reşedinţei relizându-se, conform art. 91 C. civ., cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Ca situaţie de fapt, a reţinut că ultima locuinţă comună a soţilor a fost în com. Albeşti, sat Tudor Vladimirescu, jud. Botoşani, conform fişelor de evidenţă din dosar.

Referitor la declaraţia martorului C., propus de reclamantă, aceasta nu a fost avută în vedere de instanţă deoarece concubinul nu poate fi martor nici măcar în procesele de divorţ, în virtutea art. 315-316 C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Botoşani, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2565 din 7 iulie 2022, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, la termenul de judecată din 10 septembrie 2021, Judecătoria Drobeta Turnu-Severin a constatat ca părţile sunt legal citate şi a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei, iar la 28 septembrie 2021 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol, fiind stabilit termen la 12 noiembrie 2021.

La acest al doilea termen de judecată, Judecătoria Drobeta Turnu-Severin a dispus reluarea judecăţii, a pus în discuţia contradictorie a părţilor competenţa instanţei şi a încuviinţat proba testimonială în vederea stabilirii acesteia.

La termenul de judecată din 31 ianuarie 2022 - al treilea termen stabilit în cauză - Judecătoria Drobeta Turnu-Severin a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, iar prin sentinţa civilă nr. 313 din 31 ianuarie 2022 a admis excepţia invocată din oficiu si a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Botoşani.

S-a mai reţinut că, în materia divorţului, competenţa teritorială este una exclusivă, având un caracter absolut, potrivit art. 915 C. proc. civ., iar Judecătoria Drobeta Turnu Severin nu a procedat la primul termen de judecată, din 10 septembrie 2021, la verificarea competenţei, în condiţiile art. 131 C. proc. civ., astfel încât competenţa s-a acoperit definitiv, fiind consolidată în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. A constatat că efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă de ordine publică constă în stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, în sensul consolidării, în mod definitiv, a competenţei instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea, aspect reţinut şi în considerentele deciziei RIL nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. x/2021, la 17 mai 2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi.

Se reţine că, în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., competenţa prevăzută de acest text legal fiind una exclusivă, având caracter absolut.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială a instanţei şi cea teritorială de ordine publică trebuie invocate de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Art. 131 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prevede că, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Raţiunea acestor dispoziţii legale este aceea de a asigura clarificarea şi tranşarea încă de la debutul judecăţii a chestiunilor privitoare la stabilirea competenţei instanţei, astfel încât ele să fie invocate, puse în discuţie şi soluţionate, ca regulă, încă de la primul termen de judecată.

Cu caracter de excepţie, legea îngăduie judecătorului să amâne judecata o singură dată pentru a obţine lămuriri sau, după caz, probe suplimentare utile determinării competenţei, însă o asemenea posibilitate trebuie să rămână una de care se uzează cu prudenţă, anume doar atunci când, în mod necesar, acordarea unui termen apare ca indispensabilă clarificării ori dovedirii unor împrejurări direct legate de stabilirea competenţei.

Rezultă, aşadar, că atunci când excepţia de necompetenţă materială sau teritorială exclusivă este invocată din oficiu de judecătorul cauzei, trebuie respectat termenul prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar eventuala amânare a judecăţii pentru a se obţine lămuriri sau probe suplimentare în scopul verificării competenţei, trebuie dispusă încă de la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi numai o singură dată.

Se reţine că instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi Judecătoria Botoşani, această din urmă instanţă reţinând invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive a primei instanţe cu încălcarea dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ.

În cauză, la termenul acordat de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin la 10 septembrie 2021, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având în vedere că părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se constată că la acest termen de judecată instanţa nu putea proceda la verificarea competenţei sale, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 28 septembrie 2021, reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, fiind acordat termen de judecată la 12 noiembrie 2021, când instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., a încuviinţat pentru reclamantă proba cu un martor, în vederea stabilirii competenţei teritoriale, fiind prorogată pronunţarea asupra competenţei.

Faţă de succesiunea actelor de procedură efectuate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, Înalta Curte constată că această instanţă nu a nesocotit obligaţiile care îi reveneau potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale exclusive nefiind invocată cu încălcarea limitelor temporale impuse de aceste dispoziţii legale.

Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, în cazul în care cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia instanţei de la această locuinţă, iar dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în sat Tudor Vladimirescu, comuna Albeşti, jud. Botoşani, conform fişelor de evidenţă aflate în dosarul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Totodată, din susţinerile coroborate ale părţilor rezultă că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul locuia la aceeaşi adresă din judeţul Botoşani.

Drept urmare, având în vedere că, în speţă, sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze prezenta pricină este judecătoria de la ultimul domiciliu comun al celor doi soţi.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Botoşani, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.