Unpaid subsidies claim assigned to Dolj Tribunal under special impartiality jurisdiction

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 5 aprilie 2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii AJOFM Valcea şi Tribunalul Vâlcea, a solicitat obligarea acestora la plata subvenţiei acordate angajatorilor potrivit Legii nr. 76/2002, în cuantum de 2250 RON lunar pentru 12 luni, inclusiv dobânda legală, începând de la data la care trebuia să i se plătească sumele. A mai solicitat penalităţile percepute pentru întârzierea plăţii contribuţiilor obligatorii prevăzute de lege, daune morale, în cuantum de 100.000 RON, precum şi despăgubiri, după caz, pentru pierderea vechimii în munca, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2574 din 10 septembrie 2021, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâta AJOFM Vâlcea, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială alternativă a instanţei de la domiciliul/sediul reclamantului sau de la domiciliul/sediul pârâtului, în cazul acţiunilor îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public.

În raport de dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 202 din 22 mai 2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă a constatat că pârâta AJOFM Vâlcea este instituţie publică, iar potrivit art. 36 alin. (1) din legea nr. 304 din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciară Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ.

Ca situaţie de fapt a reţinut că reclamantul are domiciliul în judeţul Vâlcea şi pârâţii au sediile tot în judeţul Vâlcea, apreciind că instanţa competentă este Tribunalul Vâlcea.

Învestit prin declinare, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 1159 din 24 mai 2022, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată şi împotriva Tribunalului Vâlcea, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1)-(3) C. proc. civ.

A constatat că, din considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018, rezultă că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii, în cazul în care cererea este introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar, grefier sau a instanţei de judecată.

A reţinut că reclamantul a înţeles, în exercitarea opţiunii date de art. 127 alin. (2) şi art. 116 C. proc. civ., să îndrepte cererea către Tribunalul Dolj, aflată în raza Curţii de Apel Craiova, învecinată Curţii de Apel Piteşti.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie cererea formulată de reclamantul A. prin care a solicitat obligarea pârâţilor AJOFM Valcea şi Tribunalul Vâlcea la plata subvenţiei acordate angajatorilor potrivit Legii nr. 76/2002, în cuantum de 2250 RON lunar pentru 12 luni, inclusiv dobânda legală, începând de la data la care trebuia să i se plătească sumele, precum şi penalităţile percepute pentru întârzierea plăţii contribuţiilor obligatorii prevăzute de lege, daune morale, în cuantum de 100.000 RON, precum şi despăgubiri, după caz, pentru pierderea vechimii în munca, cu cheltuieli de judecată.

Conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Dolj şi Tribunalul Vâlcea a fost generat de aplicarea de către cea din urmă instanţă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care parte în cauză este Tribunalul Vâlcea - pârât împotriva căruia a fost îndreptat demersul judiciar, fiind instanţa competentă să judece în primă instanţă cauza, potrivit dispoziţiilor art. 95 alin. (1), coroborat cu art. 107 C. proc. civ.

În raport de particularitatea speţei, determinată de calitatea părţilor, Înalta Curte constată incidenţa, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, a dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor "

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei parte în proces, care are calitatea de reclamant, precum şi o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa pârâtă în proces.

Scopul reglementării dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. este de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin aceste norme sunt nominalizaţi subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari, grefieri sau instanţa de judecată.

Prin Decizia nr. 290/2018 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Curtea Constituţională a statuat că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, iar nu şi ipotezei în care instanţa de judecată ar avea această calitate, "dispoziţiile legale nu îşi ating scopul pentru care au fost reglementate"; "atunci când judecătorul decide să uzeze de beneficiul acordat de art. 127 C. proc. civ., apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanţă imparţială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanţa competentă să îi judece cauza, legiuitorul reglementând acest beneficiu în considerarea calităţii de judecător a părţii pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanţa de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opţiune părţii reclamante, mai ales că, în viziunea legiuitorului exercitarea unei acţiuni de competenţa de soluţionare a instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privinţa modului de soluţionare a litigiului tocmai de colegii acestuia."

Astfel, faţă de calitatea pârâtului Tribunalul Vâlcea se constată că este îndeplinită condiţia pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea Tribunalului Dolj, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, învecinată cu Curtea de Apel Piteşti, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Vâlcea.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Tribunalului Dolj, care este şi instanţa sesizată de reclamant, în exercitarea dreptului conferit de art. 116 C. proc. civ., urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.