Territorial competence as private order: Court prohibited from ex officio declination in specific performance claim for tree demarcation

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Institutul National de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "C.", au solicitat obligarea pârâtului la demarcarea tuturor arborilor pe care a fost aplicată marca, arbori care se află în proprietatea reclamanţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 143 din 15 februarie 2022, Judecătoria Panciu a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtului la demarcarea tuturor arborilor pe care a fost aplicată marca, arbori care se află în proprietatea reclamanţilor, în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x la 29 noiembrie 2019, iar obiectul generic în cauză îl reprezintă obligaţia de a face.

A reţinut competenţa materială a judecătoriei în primă instanţă, în raport de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., precum şi competenţa teritorială a instanţei de la sediul pârâtului, care se află în Voluntari, jud. Ilfov, faţă de prevederile art. 107 din acelaşi act normativ.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, apreciind că, din datele concrete ale cererii introductive de instanţă, nu se poate reţine incidenţa niciunui caz de competenţă alternativă prevăzut de art. 113 C. proc. civ., care să atragă competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului sau de la locul situării imobilului.

Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea a pronunţat sentinţa civilă nr. 10874 din 30 iunie 2022, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Panciu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială a cauzei se stabileşte potrivit art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., fiind o competenţă de ordine privată ce poate fi invocată strict de către pârât prin întâmpinare, conform art. 130 din acelaşi act normativ.

A constatat că pârâta nu a invocat excepţia necompeteţei teritoriale conform dispoziţiilor legale incidente, ci a fost invocată de instanţă, din oficiu, şi a apreciat că, în speţă, competenţa a rămas câştigată Judecătoriei Panciu.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de felul necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea pin care reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Institutul National de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "C.", au solicitat obligarea pârâtului la demarcarea tuturor arborilor pe care a fost aplicată marca, arbori care se află în proprietatea reclamanţilor.

Competenţa teritorială a instanţei chemate să soluţioneze acest tip de cauze este de ordine privată, situaţie în care doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.

În acest sens, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, rezultă că şi în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente potrivit legii, instanţa neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta, deşi a formulat întâmpinare în termen legal, nu a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Panciu, fiind invocată de instanţă, din oficiu, la termenul din 15 februarie 2022.

Prin urmare, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, fără a se putea dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Astfel, Judecătoria Panciu, chiar dacă nu ar fi fost competentă să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să se desesizeze astfel de soluţionarea pricinii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Panciu, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.