Precautionary seizure lapse in criminal proceedings: Finality of civil judgment and extensivity of appeal
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the appellate court's rejection of the civil claim for the lifting of a precautionary seizure measure. The dispute concerned whether a precautionary seizure on assets instituted during a criminal trial automatically lapsed after the criminal case was terminated due to the defendant's death and the civil claim in the criminal case was left unsolved. The plaintiff argued that since the criminal judgment had become final regarding the deceased defendant, the statutory 30-day period for the injured party to file a separate civil action had expired, necessitating the lifting of the seizure. However, the court held that the exception of prematurity was correctly applied because the 30-day period had not yet begun to run. Relying on the Criminal Procedure Code, the court determined that the appeal filed by the injured party against the criminal judgment triggered the extensivity effect, meaning the criminal judgment did not become final with respect to the civil aspect until the appeal was resolved. Consequently, the condition for the automatic lapse of the precautionary measures—the non-filing of a civil action within 30 days of the finality of the criminal judgment—remained unfulfilled, and the seizure remained in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 417 C. proc. pen, art. 397 alin. (5) C. proc. pen, art. 25 alin. (5) C. proc. pen, art. 551 pct. 4 C. proc. pen, art. 414 C. proc. pen; Precautionary seizure lapse in criminal proceedings: Finality of civil judgment and extensivity of appeal: Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022
Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la 24 decembrie 2021, petentul A., în contradictoriu cu intimatele Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba şi S.C. Hidro Prahova S.A., a solicitat să se constate încetată de drept măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa DNA Alba Iulia din 26 iunie 2015 asupra bunurilor aparţinând defunctei B., şi pe cale de consecinţă, ridicarea măsurii sechestrului asigurator.
2. Încheierea Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă
Prin încheierea civilă nr. 7 din 18 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost admisă excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta S.C. Hidro Prahova S.A., prin întâmpinare; a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Hidro Prahova S.A. şi Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Alba, ca prematură.
3. Calea de atac formulată în cauză
La 24 martie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost înregistrat recursul formulat de reclamantul C. împotriva încheierii civile nr. 7 din 18 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că, prin Ordonanţa DNA, Serviciul Teritorial Alba Iulia, din 26 iunie 2015, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor aparţinând inculpatei B. până la concurenţa sumei de 7.581.307,23 RON. În cursul judecării dosarului penal nr. x/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia a decedat inculpata B., iar prin sentinţa penală nr. 90 din 16 octombrie 20202, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus încetarea, ca urmare a decesului, a procesului penal pornit împotriva acesteia, lăsând nesoluţionată acţiunea civilă formulate de partea civilă Hidro Prahova S.A. împotriva inculpatei.
Învederează că instanţa a dispus menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor, reţinând că măsurile asigurătorii vor înceta de drept dacă partea civilă Hidro Prahova S.A. nu va introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 90/2020 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Recurentul invocă dispoziţiile art. 417 C. proc. pen. vizând judecata în apel şi învederează că, în speţă, partea civilă Hidro Prahova S.A. nu a formulat apel în ceea ce o priveşte pe inculpata B., aspect reţinut ca atare şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din 23 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2015, astfel încât sentinţa penală nr. 90 din 16 octombrie 2020, pronunţată de a Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2015, a rămas definitivă în ceea ce o priveşte pe aceasta. Mai arată că instanţa supremă, în dosarul penal, a constatat că nu se impune introducerea în cauză şi citarea legatarului universal al intimatei inculpate, recurentul din prezentul dosar.
7 . Apărările formulate în cauză
La 23 mai 2022, intimata S.C. Hidro Prahova S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi.
Prin rezoluţia din 6 iunie 2022, a fost fixat termen de judecată la 13 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
În temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul reclamant a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a admis excepţia prematurităţii cererii, în condiţiile în care sentinţa penală nr. 90 din 16 octombrie 2020, pronunţată de a Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2015, a rămas definitivă faţă de inculpata B. al cărei moştenitor este recurentul, prin neexercitarea de către partea civilă Hidro Prahova S.A. a căii de atac a apelului, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 397 alin. (5) C. proc. pen. cu privire la încetarea de drept a măsurilor asigurătorii în situaţia în care persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotătârii penale.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Or, recurentul a reproşat aplicarea greşită a unor norme de drept procesual, şi nu de drept material, astfel încât critica formulată nu se încadrează în cazul de recurs descris de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi cercetată în contextul art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ, care vizează încălcarea de către instanţă a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Din această perspectivă şi în limitele criticii formulate, Înalta Curte constată că instanţa care a pronunţat decizia recurată a realizat o justă interpretare şi aplicare a prevederilor incidente, vizând încetarea de drept a măsurilor asigurătorii.
Se reţine că instanţa de fond, respingând cererea formulată de reclamantul A., a constatat că sentinţa prin care a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă în procesul penal nu a rămas definitivă, astfel încât nu a început să curgă termenul de 30 de zile în care persoana vătămată trebuie să introducă acţiune în faţa instanţei civile şi, prin urmare, dreptul reclamantului de a solicita constatarea încetării măsurii asigurătorii şi ridicarea acesteia nu s-a născut.
Potrivit art. 397 alin. (5) C. proc. pen., În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Astfel, condiţia ca măsurile asigurătorii să înceteze de drept în cazul în care instanţa penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă în condiţiile prevăzute de art. 25 alin. (5) C. proc. pen., respectiv de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), i) şi j), situaţie ce se regăseşte în speţă dat fiind decesul inculpatei B., este aceea ca persoana vătămată să nu introducă acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Potrivit art. 551 pct. 4 C. proc. pen. Hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia.
Se constată că împotriva sentinţei penale nr. 90 din 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2015, atât partea civilă/partea vătămată Hidro Prahova S.A., cât şi alte părţi, au declarat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, potrivit dispoziţiilor art. 414 C. proc. pen., apelul are efect extensiv, instanţa penală având posibilitatea de a examina cauza şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestora o situaţie mai grea.
Prin urmare, având în vedere exercitarea căii de atac a apelului de către partea civilă Hidro Prahova S.A., se constată că sentinţa penală nu a rămas definitivă cu privire la latura civilă, în raport de dispoziţiile art. 551 alin. (4) C. proc. pen. anterior citate, astfel încât termenul de 30 de zile în care persoana vătămată poate introduce acţiune în faţa instanţei civile nu a început să curgă.
Prematuritatea presupune că dreptul pretins la data sesizării instanţei este supus unui termen, unei condiţii care încă nu s-a împlinit, iar, în speţă, dreptul reclamantului de a solicita încetarea măsurii asigurătorii şi ridicarea sechestrului se află sub condiţia suspensivă a neintroducerii acţiunii în faţa instanţei civile de către partea vătămată, naşterea acestui drept producându-se abia la momentul exprimării de către această parte a opţiunii, în sensul neintroducerii acţiunii, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sau a expirării acestui termen.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticii formulate de către recurentul reclamant din perspectiva constatării de către prima instanţă a prematurităţii cererii şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii civile nr. 7 din 18 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.