Jurisdiction for compulsory enforcement against a surety: domicile of the accessory debtor vs. principal debtor

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 15.07.2022, sub nr. x/2022, BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x din 23.02.2021 şi contract de fidejusiune nr. x/23.02.2021, încheiat între Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Târgu Neamţ, B. şi debitorul C., în vederea recuperării creanţei în cuantum de 11527 RON, reprezentând debit neachitat, dobânzi remuneratorii şi dobânzi penalizatoare.

Prin sentinţa civilă nr. 447/CC din 20 iulie 2022, Judecătoria Bicaz a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivare, a reţinut că între părţi a fost încheiat un contract de împrumut, al cărei debitor este B., iar garant debitor D..

Instanţa a constatat că, potrivit art. 2280 C. civ., fideiusiunea este o garanţie, un accesoriu al contractului principal; ca urmare, toate apărările ar putea fi valorificate doar în faţa instanţei de executare, în privinţa contractului de credit.

Instanţa a apreciat că nu poate exista o instanţă de executare pentru contractul de credit pentru executarea silită a debitorului principal şi o altă instanţă de executare pentru contractul de credit în executarea garantului.

Ca urmare, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de executare, în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului principal, respectiv în favoarea Judecătoriei Suceava.

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 3085 din 13 septembrie 2022, Judecătoria Suceava, secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a reţinut că cererea de executare silită îl priveşte pe debitorul garant fideiusor C., cu domiciliul în Poiana Teiului, Neamţ.

De asemenea, a reţinut că art. 112 alin. (1) C. proc. civ. prevede un caz de prorogare legală de competenţă, în cazul pluralităţii de pârâţi, stabilind că, în cazul în care printre pârâţi se află şi obligaţi principali şi obligaţi accesorii, cererea se va introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali. Or, în cauză, nu există o pluralitate de pârâţi, solicitându-se încuviinţarea executării silite exclusiv faţă de debitorul garant fideiusor C., cu domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Bicaz.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul acestui dosar, BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului D., la cererea creditorului Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Târgu Neamţ, cu referire la titlurile executorii constând în contractul de credit nr. x şi contractul de fideiusiune nr. x.

Chestiunea care a condus la ivirea conflictului de competenţă a fost determinată de stabilirea diferită a debitorilor în cauză de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa; astfel, una din instanţe a reţinut că cererea de executare silită vizează un debitor principal şi unul obligat accesoriu, ipoteză în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar cealaltă a constatat că este vorba despre un singur debitor, în calitate de fideiusor, iar încuviinţarea se face de instanţa de la sediul acestuia.

Înalta Curte reţine prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care definesc instanţa de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Alin. (3) al aceluiaşi articol dispune că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Înalta Curte notează că, deşi cererea de executare silită adresată de creditoare executorului judecătoresc îl vizează atât pe debitorul principal, cât şi pe fideiusorul ce s-a obligat prin angajamentul de plată, în cererea formulată la instanţă de organul de executare silită, la dosarul primei instanţe sesizate, se menţionează că doar debitorul fideiusor C. este cel împotriva căruia se solicită încuviinţarea de executare.

Reţinând că executarea silită se limitează la urmărirea debitorului C., care are domiciliul în Comuna Poiana Teiului, Satul Dreptu, judeţul Neamţ, România, în aplicarea normelor înscrise în art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii se va fixa în favoarea Judecătoriei Bicaz.

Dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează pluralitatea de pârâţi (debitori), nu sunt aplicabile în speţă în condiţiile în care cererea de executare silită formulată de executor îl are în vedere doar pe debitorul garant C..

Pentru toate considerentele înfăţişate, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Bicaz.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.