Competence conflict between tribunal and court of first instance for annulment of prefectural land reconstitution order under Law no. 18/1991

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului din Judeţul Dâmboviţa, Prefectul Judeţului Dâmboviţa, în calitate de emitent al Ordinului nr. 319/2020, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Moroeni şi B.:

- anularea Ordinului Prefectului Judeţului Dâmboviţa nr. 319/11.06.2020 şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestui, prin care terenul în suprafaţă de 250 mp din jud. Dâmboviţa, nr. CF x, a fost atribuit în proprietatea exclusivă a lui B., cu nesocotirea calităţii de moştenitor a reclamantului, atribuire ce a fost validată prin Hotărârea Comisiei Judeţene de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată din Judeţul Dâmboviţa nr. 5890/23.06.2020;

- desfiinţarea parţială a Hotărârii Comisiei Judeţene de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată Dâmboviţa nr. 5890/23.06.2020, cu referire la art. 2;

- obligarea pârâţilor Comisia Locală, Comisia Judeţeană, Instituţia Prefectului, Prefectul Judeţului Dâmboviţa la parcurgerea tuturor paşilor administrativi necesari şi obligatorii în vederea emiterii unui nou ordin de prefect, emiterea şi validarea unui nou ordin de prefect prin care terenul nr. CF x în suprafaţa de 250 mp din jud. Dâmboviţa, să fie atribuit în proprietate atât reclamantului, cât şi lui B., ambii având în mod egal calitatea de moştenitori ai lui C., astfel cum reiese din Certificatul de moştenitor nr. x/19.05.2020 şi Certificatul de moştenitor suplimentar nr. 85/24.08.2020, respectiv reclamantul cota de 5/16, iar pârâtul B. cota de 11/16; înscrierea în cartea funciară x a localităţii Moroeni a hotărârii judecătoreşti emise în prezenta cauza.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 11 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor din 04.08.2005, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 890/2005 şi publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 732 din 11 august 2005.

Invocarea excepţiei de necompetenţă

Pârâta Comisia Locală Moroeni de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sibiu, având în vedere că instanţa competentă să soluţioneze un litigiu de fond funciar este judecătoria şi nu tribunalul.

A invocat dispoziţiile art. 245 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 53 alin. (2) şi 54 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, care este solicitarea de anulare a Ordinului Prefectului Judeţului Dâmboviţa nr. 319/11.06.2020 şi a Hotărârii Comisiei Judeţene Dâmboviţa de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 5890/23.06.2020, solicitând declinarea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Pucioasa, instanţa în circumscripţia căreia se află imobilul cu privire la care s-a formulat cererea de chemare în judecată.

Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 105/2022 din 25 martie 2022, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

În motivare, a stabilit că obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamantului de anulare a ordinului prefectului şi a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii, desfiinţarea parţială a hotărârii Comisiei Judeţene, obligarea pârâţilor la parcurgerea întregii proceduri pentru emiterea unui nou ordin de prefect, prin care imobilul să fie atribuit reclamantului şi pârâtului persoană fizică.

În raport de art. 53 alin. (2) şi 54 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991, tribunalul a constatat că litigiul are natura juridică de fond funciar, ceea ce atrage competenţa materială a judecătoriei.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Pucioasa, învestită prin declinare

La termenul din 7 iunie 2022, apărătorul reclamantei a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, apreciind că revine Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare, în raport de obiectul cauzei "desfiinţare ordin prefect" şi a actelor care au stat la baza emiterii lui, în sensul Legii nr. 554/2004, reclamantul nefăcând parte din procedura de constituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, cu referire la art. 53 şi 54 din Legea nr. 18/1991, care prevăd că doar persoanele care au iniţiat procedura pot formula căi de atac.

La interpelarea instanţei, apărătorul reclamantei a declarat că nu este de acord cu calificarea litigiului ca fiind de fond funciar, arătând că este unul de contencios administrativ.

Judecătoria Pucioasa, prin sentinţa civilă nr. 617/2022 din 21 iunie 2022, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a reţinut că natura juridică a litigiului este una de contencios administrativ, având în vedere atât declaraţiile avocatului ales al reclamantului, cât şi temeiul de drept al cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea reclamantului, prin care solicită anularea ordinului de prefect şi a tuturor actelor subsecvente, emise în temeiul acestuia, întrucât terenul ce face obiectul acestui ordin a fost atribuit în proprietatea exclusivă a pârâtului persoană fizică, fiind nesocotit dreptul de moştenitor al reclamantului asupra imobilului.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 11 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor din 04.08.2005, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 890/2005 şi publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 732 din 11 august 2005.

În cauza de faţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul urmăreşte anularea ordinului prefectului şi a tuturor actelor subsecvente, care au fost emise în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, pentru atribuirea terenului către B..

Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 "împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Art. 54 din acelaşi act normativ prevede:

"(1) Dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III.

(2) Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile".

Reţinând că ordinul de prefect a cărui anulare se solicită în cauza pendinte a fost emis în procedura reconstituiri dreptului de proprietate în condiţiile prevăzute de Legea nr. 18/1991, Înalta Curte constată că art. 64 alin. (1) stabileşte o competenţă de ordine publică în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul.

Împrejurarea că reclamantul a indicat prin cererea de chemare în judecată şi prevederile Legii nr. 554/2004 nu schimbă natura juridică a procesului, întrucât ordinul de prefect a fost emis în procedura specifică Legii nr. 18/1991, cum s-a arătat anterior.

Prin urmare, constatând că instanţa a fost învestită cu o acţiune în anularea actelor emise în procedura Legii nr. 18/1991, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.