Territorial jurisdiction for suspending compulsory execution: enforcement court’s exclusive competence under art. 651, 714, 719 C. proc. civ. despite debtor’s actual residence

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 16 mai 2022 contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat instanţei suspendarea executării silite pornită la cererea intimatei în dosarul nr. x/2022 până la soluţionarea contestaţiei la executarea silită.

În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 719 C. proc. civ.

II. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 4407 din 16 iunie 2022, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare executare silită în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin.

Instanţa a reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea.

De asemenea, a arătat că potrivit art. 651 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a executării silite revine instanţei de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Constatând că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în judeţul Mehedinţi, municipiul Drobeta Turnu Severin, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza de date a DEPABD, ataşate la dosar, instanţa a apreciat că revine Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin competenţa de soluţionare a cauzei, ca instanţă de executare.

Instanţa a mai reţinut că art. 651 C. proc. civ. vizează strict domiciliul debitorului, nu şi reşedinţa acestuia, norma fiind de strictă interpretare. Astfel, pentru stabilirea competenţei în prezenta cauză relevanţă prezintă domiciliul debitorului contestator, iar nu reşedinţa acestuia.

Mai mult, a constatat că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a încuviinţat executarea silită împotriva contestatorului prin încheierea din 26 aprilie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022.

III. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin:

Prin sentinţa civilă nr. 3329 din 21 iulie 2022, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de contestator, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Instanţa a constatat că domiciliul contestatorului este în Drobeta-Turnu Severin, iar reşedinţa în Sector 6, Bucureşti, iar prin încheierea nr. 1759 din 26 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2022 s-a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de descoperit de cont nr. x din 2 mai 2017, la cererea creditoarei B. S.A. privind pe debitorul A..

Raportat la considerentele Deciziei nr. x din 6 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022, instanţa a arătat că soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării silite aparţine instanţei competente să soluţioneze, în abstract, contestaţia la executare, iar, ca regulă generală, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii.

Totodată, a reţinut că particularităţile procedurii execuţionale conduc la concluzia unei competenţe teritoriale exclusive a instanţei de executare, potrivit criteriilor prevăzute de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

De asemenea, a reţinut că noţiunea de "domiciliu" menţionată în art. 651 C. proc. civ. are semnificaţia domiciliului debitorului menţionat în cartea de identitate, chiar în situaţia în care acesta nu corespunde locuinţei principale de fapt, cu excepţia situaţiei în care aceasta a fost cunoscută prin alte mijloace creditorului (sarcina probei revenind debitorului) situaţie în care domiciliul are semnificaţia locuinţei principale de fapt a debitorului, opinie ce a fost exprimată în unanimitate şi la Întâlnirea preşedinţilor secţiilor civile ale ÎCCJ şi curţilor de apel/26-27 mai 2022, Craiova.

S-a reţinut că instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în acord cu prevederile exprese ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., întrucât locuinţa de fapt a debitorului era în Sector 6 Bucureşti, situaţie cunoscută de creditor.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a menţionat că nu are aplicabilitate în prezenta cauză, având în vedere că această decizie are ca premisă (considerentul nr. 48) situaţia în care există un titlu executoriu, iar în respectivul titlu figurează mai mulţi debitori care au domicilii sau sedii diferite, situate în raza de competenţă a mai multor judecătorii, instanţa supremă stabilind că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Raţiunea stabilirii acestei soluţii este explicată în considerentul de la punctul 85 din decizie, unde se arată că "se elimină riscul de a se ajunge la situaţia în care, cu privire la acelaşi raport juridic, să fie pronunţate soluţii contrare de către instanţe diferite", fiind imaginat şi un exemplu concret.

Or, în prezenta cauză, titlul executoriu vizează un singur debitor, contestatorul din prezenta cauză, motiv pentru care nu se poate interpreta că instanţa de executare este cea care a încuviinţat executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 195/E/2022.

Instanţa a notat că există o unică instanţă de executare, respectiv instanţa competentă teritorial în raport cu specificul cauzei şi cu elementele conturate de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

A mai reţinut că acelaşi raţionament al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este reluat şi în Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din data de 10 februarie 2022, care face trimitere la Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, dată în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă priveşte cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executarea silită formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata B. S.A..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 719 şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit art. 719 alin. (1) din acelaşi cod, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Rezultă că în cazul cererii de suspendare competenţa este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Astfel, sub aspectul criteriului teritorial, competenţa instanţei de executare este una exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga.

Prin Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit că instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite este obligată să îşi verifice competenţa cu privire la cererea cu care a fost sesizată, în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., analizându-şi competenţa în funcţie de art. 714 din acelaşi cod.

Totodată, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit, în considerarea principiului unicităţii instanţei de executare, că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată drept instanţă de executare de către legiuitor.

Din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin încheierea nr. 1759 din 26 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2022.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa care a încuviinţat executarea are calitatea de instanţă de executare pe întreaga durată a procedurii execuţionale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1759 din 26 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2022, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de suspendare a executării silite urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.