Negative conflict of jurisdiction over provisional suspension of enforcement: exclusive competence of the enforcement court despite party's institutional status under Art. 127 CPC

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la 29 iunie 2022, contestatoarea Curtea de Apel Oradea în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG. a solicitat suspendarea provizorie a executării silite pornite de Biroul executorului judecătoresc HHH. în dosarul execuţional nr. x/2020 la cererea creditorilor, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite aflată pe rolul Judecătoriei Arad.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

II. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Arad:

Prin încheierea nr. 3681 din 1 iulie 2022, Judecătoria Arad, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2020 al Biroului executorului judecătoresc HHH. în favoarea Judecătoriei Oradea.

Instanţa a reţinut incidenţa Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 şi a Deciziei nr. 27/2021 din 6 decembrie 2021, pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea recursului în interesul legii.

În contextul deciziilor enunţate, a reţinut, pe de o parte, că este obligatorie verificarea competenţei de către instanţa învestită cu soluţionarea unui cereri de suspendare provizorie a executării silite şi, pe de altă parte, că, în ipoteza în care titlul executoriu la care se referă executarea silită vizează mai mulţi debitori, instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare şi, implicit, şi cererea de suspendare provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu, în baza principiului unicităţii instanţei de executare.

De asemenea, a constatat că executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2020 al Biroului executorului judecătoresc HHH., în care au calitatea de debitori mai multe părţi a fost încuviinţată de către Judecătoria Oradea, prin încheierea civilă nr. 2116/2020 din 5 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020. În consecinţă, a reţinut că aceasta va fi instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de către Curtea de Apel Oradea, respectiv prezenta cerere de suspendare provizorie a executării silite, în baza principiului unicităţii instanţei de executare, iar nu Judecătoria Arad, care a fost în mod greşit sesizată de către debitoarea Curtea de Apel Oradea.

III. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Oradea:

Prin încheierea civilă nr. 5352 din 27 iulie 2022, Judecătoria Oradea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de petenta Curtea de Apel Oradea în favoarea Judecătoriei Arad.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa învestită prin declinare a reţinut că Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii permite adoptarea unei soluţii distincte în situaţia în care legea dispune altfel.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 127, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, în vreme ce alin. (2)1 al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

S-a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 raportat la alin. (1) C. proc. civ. stabilesc un caz de competenţă teritorială exclusivă şi că instanţa de judecată este ţinută de aceste dispoziţii să sesizeze o instanţă de judecată de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află aceasta. Cu alte cuvinte, instanţa petentă are posibilitate de a alege între instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, nefiindu-i însă permis să sesizeze o instanţă din circumscripţia teritorială în care activează.

De asemenea, s-a constatat că este întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimaţi prin întâmpinarea depusă la 27 iulie 2022, având în vedere calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Oradea şi că, raportat la dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Oradea nu este competentă să soluţioneze prezenta cerere.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă priveşte cererea de suspendare provizorie a executării silite, formulată de Curtea de Apel Oradea în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 719 şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit art. 719 alin. (1) din acelaşi cod, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea.

De asemenea, în conformitate cu art. 719 alin. (7) C. proc. civ., dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Rezultă că în cazul cererii de suspendare competenţa este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Astfel, sub aspectul criteriului teritorial, competenţa instanţei de executare este una exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga.

Prin Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit că: instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite este obligată să îşi verifice competenţa cu privire la cererea cu care a fost sesizată, în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., analizându-şi competenţa în funcţie de art. 714 din acelaşi cod.

Totodată, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit, în considerarea principiului unicităţii instanţei de executare, că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată drept instanţă de executare de către legiuitor.

Deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

Din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin încheierea civilă nr. 2116 din 5 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Oradea.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa care a încuviinţat executarea are calitatea de instanţă de executare, astfel că, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 2116 din 5 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Oradea, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de suspendare provizorie urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.