Territorial jurisdiction for forced execution against a guarantor: domicile of the pursued accessory debtor governs despite principal debtor's separate location

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 20 iunie 2022, sub nr. x/2022, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului B. pentru plata debitului restant în cuantum de 101.725,16 RON la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi alte sume prevăzute în titlul executoriu sau datorate în baza legii, ce vor fi calculate până la data achitării integrale, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 30 aprilie 2018, modificat prin actele adiţionale nr. x din 18 martie 2020 şi nr. 18760.6 din 6 iulie 2020.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.

II. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Bacău:

Prin sentinţa civilă nr. 3419 din 22 iunie 2022, Judecătoria Bacău, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc A. în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

În considerente, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

A constatat instanţa că executarea silită s-a solicitat în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 30 aprilie 2018 cu modificările şi completările făcute prin actul adiţional nr. x din 18 martie 2020, cu modificările şi completările făcute prin actul adiţional nr. x din 6 iulie 2020, împotriva debitorului principal S.C. C. S.R.L., cu sediul în municipiul Bucureşti, Bulevardul x, nr. 186 şi împotriva debitorului garant fideiusor B. cu domiciliul în municipiul Bacău, judeţul Bacău.

De asemenea, a arătat că potrivit art. 112 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

III. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 5120 din 7 iulie 2022, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa învestită prin declinare a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 666 raportat la art. 651 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine instanţei de executare.

Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Instanţa a avut în vedere că cererea de executare silită a fost formulată exclusiv cu privire la B., cu domiciliul în municipiul Bacău, judeţul Bacău, iar nu şi cu privire la S.C. C. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 112 C. proc. civ.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că Judecătoria Bacău şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect încuviinţare executare silită, prezentul conflict de competenţă fiind generat de modalitatea în care cele două instanţe au înţeles să aplice art. 651 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Bacău a determinat competenţa de soluţionare a cauzei prin raportare la sediul debitorului principal din contractul de credit, iar Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut domiciliul debitorului garant fideiusor, împotriva căruia a fost formulată cererea de încuviinţare a executării silite.

Din contractul de credit nr. x din 30 aprilie 2018 rezultă că debitorul principal este S.C. C. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, iar B. şi D. sunt garanţi fideiusori.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul şi cele ale art. 648 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

În litigiul pendinte, cererea de încuviinţare a executării silite a contractului de credit nr. x din 30 aprilie 2018 a fost formulată împotriva numitului B., care are calitatea de fideiusor în respectivul contract.

Astfel, se constată că E. S.A., în calitate de creditoare, a înţeles să se îndrepte împotriva fideiusorului B., care dobândeşte în litigiu calitatea procesuală de debitor, câtă vreme cererea de încuviinţare a executării silite este formulată împotriva sa.

Totodată, întrucât actul de învestire a instanţei este formulat numai împotriva acestuia, nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., care au în vedere ipoteza în care cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva mai multor pârâţi.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, domiciliul persoanei fizice împotriva căreia a fost formulată cererea de executare silită, debitorul din prezenta cauză - Paulet Marius Toni - este în municipiul Bacău, judeţ Bacău, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Bacău, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.