Jurisdictional conflict resolved: nationalized share compensation claim assigned to Constanța tribunal under exclusive venue rule.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată la 15 octombrie 2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 77 din 28 septembrie 2021 emisă de pârâtă, solicitând: anularea deciziei contestate, constatarea calităţii de persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru acţiunile deţinute de autorul său, B., la fosta C., obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care sa propună acordarea de măsuri reparatorii în favoarea sa; obligarea pârâtei la transmiterea dosarului administrativ direct Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii - Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor în vederea acordării despăgubirilor propuse; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

II. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Constanţa

Prin sentinţa civilă nr. 522 din 17 februarie 2022, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivare, prima instanţa sesizată a reţinut că decizia contestată a fost emisă în baza art. 31 din Legea nr. 10/2001, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 26 alin. (3) din acelaşi act normativ, potrivit cărora decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

III. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1071 din 24 iunie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Constatând incidenţa conflictului negativ de competenţă între 2 instanţe de judecată ce nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, a suspendat îndeplinirea oricărei proceduri şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 15 octombrie 2021, instanţa învestită prin declinare a constat incidenţa prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, modificate prin Legea nr. 111/2019 (în vigoare din 31 mai 2019), având următorul conţinut:

(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (11) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

De asemenea, faţă de ansamblul prevederilor art. 3 pct. 4 lit. a) şi pct. 5, art. 4, art. 21 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, instanţa a constatat că imobilul naţionalizat şi sediul/locul acestuia, fosta C. (şi, implicit acţiunile aferente), ce face obiectul dosarului administrativ şi al prezentei acţiuni, se află şi s-a aflat în oraşul Constanţa, judeţul Constanţa. În acest sens, a menţionat şi dispoziţia nr. 797 din 25 februarie 2011 a Primarului Municipiului Constanţa emisă ca urmare a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1351 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanţa.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă priveşte contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, împotriva deciziei nr. 77 din 28 septembrie 2021 emisă de pârâtă pentru acţiunile deţinute de antecesorii reclamantei la fosta C., naţionalizată, fabrică situată în oraşul Constanţa, judeţul Constanţa.

Art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019, stipulează următoarele: deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

În cauza de faţă, contestaţia a fost introdusă la 15 octombrie 2021, ulterior modificării intervenite prin Legea nr. 111/2019, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013 în forma în vigoare la data înregistrării dosarului.

Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că în privinţa litigiilor întemeiate pe Legea nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit competenţa absolută în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul.

Cum notificarea formulată de reclamantă priveşte acordarea de despăgubiri pentru acţiunile, bunurile imobile, utilajele şi instalaţiile fostei C., cu sediul în Constanţa, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, respectiv Tribunalul Constanţa.

Prin urmare, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.