Conflict of jurisdiction in forced execution resolved in favor of the court that authorized enforcement

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la 13.12.2021, sub nr. x/2021, contestatorul Tribunalul Bihor a chemat în judecată intimatul A., solicitând anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 5246/2020 pronunţate în dosar nr. x/2020 de Judecătoria Oradea; anularea întregii executări silite declanşate şi efectuate în dosarul execuţional nr. x/2020 al Bej B..

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 566/10.02.2022, pronunţată de Judecătoria Arad, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că instanţa de executare este Judecătoria Oradea, care a încuviinţat executarea silită, conform statuărilor cuprinse în Decizia nr. 20/2021 pronunţată de instanţa supremă în recurs în interesul legii.

2.2. Judecătoria Oradea, prin sentinţa civilă nr. 2927 din 12.09.2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Aceasta a statuat că Decizia nr. 20/2021, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu vizează situaţia din prezenta speţă. Întrucât contestatoare este Curtea de Apel Oradea, în cauză îşi găsesc aplicabilitate dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2)1 Cod prcoedură civilă care au caracter special în raport de cele ale art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, iar aceste dispoziţii nu au făcut obiectul interpretării instanţei supreme în decizia amintită, ci însăşi Înalta Curte a atras atenţia asupra faptului că pot exista cazuri în care legea ar dispune altfel, cum este ipoteza în prezenta speţă.

Astfel, Judecătoria Oradea nu este competentă să judece o cerere precum cea dedusă judecăţii, în care contestator este Tribunalul Bihor, instanţă ierarhic superioară prezentei instanţe.

Prin urmare, Judecătoria Arad este competentă să soluţioneze prezenta cauză, în temeiul art. 127 alin. (1) şi alin. (2)1 C. proc. civ., fiind o instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit prezentul conflict de competenţă, debitorul Tribunalul Bihor, în contradictoriu cu intimatul A. a contestat executarea silită desfăşurată de BEJ B. în dosarul nr. x/2020 în temeiul titlurilor executorii, decizia civilă nr. 2478/08.06.2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2010 şi încheierea civilă nr. 79/22.07.2020 pronunţaţă de Curtea de Apel Alb Iulia în dosar nr. x/2010.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Oradea şi Judecătoria Arad şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima dintre instanţe reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., iar cea de a doua instanţă aplicând decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 5246/14.10.2020 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020 a fost încuviinţată executarea silită demarată în cadrul dosarului execuţional nr. x/2020, având ca obiect cererea formulată de intimatul creditor - fost judecător în cadrul Judecătoriei Beiuş, în prezent pensionar - în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor şi Ministerul Justiţiei.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Acest principiu al unicităţii instanţei de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenţei teritoriale a instanţei care încuviinţează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenţei art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Drept urmare, stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul investirii Judecătoriei Oradea cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv odată cu reţinerea de către această instanţă a competenţei de soluţionare a cererii în favoarea sa.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Oradea, instanţă care a încuviinţat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Oradea, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2022.