Jurisdictional conflict over forced execution competence: "domicile" defined by administrative records rather than de facto residence under Art. 651(1) CPC

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2022, petentul B.E.J. A., la cererea creditorului B., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului C., a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 11308 din 24 octombrie 2019 completată prin sentinţa civilă nr. 15 din 9 martie 2020 ambele pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018, în toate formele de executare prevăzute de lege.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 767 din 17 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de înviinţare a executării silite, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

S-a reţinut că debitorul locuieşte efectiv în Bucureşti, sos. x,sc 5,cam 410,sector 5, astfel că instanţa competentă să soluţionez cererea de încuviinţare a executării silite a obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă privind pensia de întreţinere, este instanţa de la domiciliul în fapt al debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5667 din 5 iulie noiembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, la data sesizării organului de executare, respectiv 07.06.2022, domiciliul debitorului C. se afla în municipiul Craiova, b-dul x nr. 54, judeţul Dolj, astfel cum rezultă din consultarea bazei de date DEPABD aflată la dispoziţia instanţei.

Totodată, a constatat că nu se putea reţine că reşedinţa debitorului C. se află în circumscripţia sectorului 5 Bucureşti, această informaţie trebuind să reiasă din consultarea bazei de date DEPABD, în măsura în care debitorul ar fi declarat o adresă de reşedinţă.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care cele două instanţe au interpretat noţiunea de "domiciliu" la care face trimitere art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

În primul rând, este de remarcat că art. 651 din C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 91 C. civ., "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane,"

Prevederile legale evocate se completează cu cele ale art. 87 din acelaşi cod potrivit cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". De asemenea, art. 89 prevede că "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterior evocate, reiese că noţiunea de "domiciliu" cuprinsă în dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se referă la adresa cu care debitorul figurează în evidenţele organelor administrative şi care este menţionată în cartea de identitate. Orice altă adresă la care debitorul locuieşte, nu poate fi asimilată domiciliului, atâta timp cât aceasta nu este menţionată în cartea de identitate şi în evidenţele organelor administrative.

În cauza de faţă, din consultarea bazei de date DEPABD, aflată la dispoziţia instanţei a rezultat că, la data sesizării organului de executare, respectiv 07.06.2022, domiciliul debitorului C. se afla în municipiul Craiova, b-dul x nr. 54, judeţul Dolj. Totodată, se reţine că din consultarea acestei baze de date nu a rezultat că debitorul ar avea declarată o adresă de reşedinţă.

Este de menţionat că raţiunea pentru care legiuitorul a legat competenţa teritorială a instanţelor de executare de adresa de domiciliu a debitorului, priveşte caracterul de previzibilitate al instanţei de executare, care odată ce a încuviinţat executarea silită, râmâne competentă, potrivit principiul unicităţii instanţei de executare, să soluţioneze şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.

Totodată, trebuie avută în vedere şi împrejurarea potrivit căreia, în principiu, bunurile pe care debitorul le deţine şi care pot fi urmărite pe calea executării silite, se regăsesc la locul unde acesta îşi are locuinţa stabilă, respectiv la domiciliu.

Astfel, în cazul concret dedus judecăţii, întrucât debitorul nu şi-a stabilit, în faţa autorităţilor competente, o reşedinţă oficială, care să fie înscrisă în evidenţele autorităţilor, faptul că acesta se află temporar la o altă adresă, alta decât cea menţionată în actele de identitate, nu poate să producă efecte juridice în ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare.

Prin urmare, având în vedere menţiunile din cuprinsul evidenţelor oficiale, în aplicarea dispoziţiilor art. 666 coroborate cu cele art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ţinând cont că stabilirea competenţei instanţei de executare se face prin raportare la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, dată la care domiciliul debitorului era situat în municipiul Craiova, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Craiova, instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul actual al debitorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.