Conflict of jurisdiction in interdiction proceedings: domicile interpreted as effective residence for vulnerable persons

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. x/2021, petenta A. a solicitat instanţei punerea sub interdicţie a intimatei B..

În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 104-106 şi art. 118 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1643 din 1 martie 2022 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi s-a dispus declinarea cauzei către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Ploieşti a reţinut incidenţa art. 114 şi art. 936 C. proc. civ. şi, făcând trimitere la art. 87 C. civ. a reţinut că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens mai larg, prezentând importanţă nu atât locuinţa statornică şi principală, ci adresa unde intimata locuieşte efectiv.

A constatat că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pârâta este internată în Căminul C. din Bucureşti, fiind rezidenta acestui cămin, astfel că a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 4948/2022 din 2 iunie 2022 din 10 februarie 2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, a avut în vedere că acţiunea de faţă, având ca obiect punere sub interdicţie, vizează o măsură de ocrotire a persoanei fizice majore, în sensul art. 106 C. civ., fiind incidentă regula de competenţă de la art. 114 C. proc. civ.

A considerat că, pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie făcută aplicarea art. 114 C. proc. civ., referitoare la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, şi anume domiciliul intimatei B..

Instanţa a apreciat că, în cererile având ca obiect punere sub interdicţie, nu poate fi avută în vedere ca reşedinţă un cămin în care este internată o persoană incapabilă, ci domiciliul stabil din cartea de identitate. Totodată, a reţinut că persoanele îşi pot modifica locul în care acestea sunt internate la perioade constante de timp, acest lucru neputând echivala cu o schimbare a reşedinţei care să atragă, în mod constant, competenţa unor alte instanţe judecătoreşti.

Reţinând că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, intimata nu locuieşte efectiv pe raza Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ci pe raza Judecătoriei Ploieşti, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii în primă instanţă revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, petenta A. a solicitat punerea sub interdicţie a intimatei B..

Faţă de obiectul acţiunii civile, în raport de care se stabileşte competenţa instanţei, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 936 C. proc. civ., conform cărora "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul", care se coroborează cu cele ale art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ şi care stipulează că, în cazul în care legea nu prevede altfel, "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", iar, conform art. 89 din acelaşi cod, "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală; (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt".

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale enunţate rezultă că noţiunea "domiciliu" la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită şi urmăreşte asigurarea respectării dreptului la apărare şi facilitarea administrării probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Reţinând aceste considerente, Înalta Curte constată că noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanţă având nu atât locuinţa statornică sau principală a persoanei ocrotite, ci adresa unde aceasta locuieşte efectiv.

Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competenţa instanţei de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate în soluţionarea cererii de punere sub interdicţie, anume de a facilita accesul acestor persoane, aflate în situaţii speciale, la instanţă, precum şi la semnificaţia noţiunii "domiciliu" dată de normele C. civ., rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenţei teritoriale este reprezentat de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite.

Conform aspectelor factuale relevate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, pârâta suferă de demenţă mixtă vasculară şi generativă, din acest motiv fiind internată în Căminul C. cu sediul în Bucureşti.

Faţă de aspectele de fapt relevate, Înalta Curte, la stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, va ţine seama de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesităţile probatorii şi la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, domiciliul menţionat în cartea de identitate al pârâtei fiind lipsit de relevanţă, cu atât mai mult cu cât pârâta este rezidentă în Căminul C., nefiind beneficiara unei internări obişnuite, ci a uneia impuse de deficienţele cauzate de boala degenerativă de care aceasta suferă.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale mai sus evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.