Negative Jurisdiction Conflict Resolved: Bucharest District 6 Court Retains Paternity Disavowal and Filiation Claims

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 07.10.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat cerere de tăgadă paternitate, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate că pârâtul nu este tatăl biologic al minorului C., mama fiind D. şi, de asemenea, să se constate că el este tatăl minorului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 424 şi art. 432 C. civ.

Prin sentinţa nr. 1685 din 8 martie 2022, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Răcari, reţinând că reclamantul a investit instanţa cu două capete de cerere, respectiv tăgada paternităţii şi, subsecvent, stabilirea filiaţiei minorului.

Instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., precum şi cele ale art. 113 pct. 1 din acelaşi cod şi, apreciind că există o competenţă teritorială alternativă numai în materia stabilirii filiaţiei şi nu şi în cazul acţiunii de tăgadă a paternităţii.

Totodată, a reţinut că, în cauza de faţă, având ca obiect principal tăgadă de paternitate şi, numai subsecvent, stabilirea filiaţiei, competenţa se determină după regula generală, prevăzută de art. 107 C. proc. civ.

Astfel, constatând că domiciliul pârâtului se află în Titu, jud. Dâmboviţa, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Învestită prin declinare, Judecătoria Răcari, prin sentinţa civilă nr. 690 din 10 mai 2022, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că acţiunea având ca obiect tăgadă paternitate este o veritabilă acţiune în materia stabilirii filiaţiei, astfel că, pentru determinarea competenţei teritoriale în cauză sunt incidente prevederile art. 113 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, fiind în prezenţa unui caz de competenţă teritorială alternativă, de ordine privată, în mod eronat, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a invocat din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială, în raport de dispoziţiile art. 130, alin. (2) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Răcari.

Ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care cele două instanţe au calificat cererea de tăgadă a paternităţii ca făcând sau nu parte din tipurile de acţiuni reglementate de Capitolul II din C. civ. " Filiaţia" .

Temeiurile de drept în raport de care soluţionarea pretenţiilor deduse judecăţii urmează a avea loc, respectiv dispoziţiile art. 424 şi art. 432 C. civ., sunt situate la capitolul II din C. civ. - Filiaţia, Secţiunea I "Stabilirea filiaţiei", §4. Acţiuni privind filiaţia, III. Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, respectiv IV. Acţiuni privind filiaţia faţă de tatăl din căsătorie.

Drept urmare, Înalta Curte reţine că atât acţiunea în tăgada paternităţii, cât şi acţiunea în stabilirea filiaţiei sunt acţiuni văzute de legiuitor ca interesând filiaţia şi că acţiunea dedusă spre soluţionare, în ambele sale pretenţii, şi cea în tăgada paternităţii şi cea în stabilirea filiaţiei din afara căsătoriei este una care priveşte clarificarea filiaţiei minorului.

Astfel, având în vedere natura juridică a acţiunii pendinte, prin care se urmăreşte lămurirea situaţiei filiaţiei minorului C., precum şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente (...) instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, rezultă că, în prezenta cauză, competenţa este alternativă, între instanţa de la domiciliul pârâtului şi instanţa de la domiciliul reclamantului.

Sunt incidente, de asemenea, în speţă şi prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, instanţa de la domiciliul său şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., a învestit în mod legal această instanţă cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Ca atare, în cauză devin incidente şi prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Astfel, Judecătoria Sectorului 6 nu mai putea să dispună, nici din oficiu şi nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtului.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reţine că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este competentă să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.