Jurisdiction for labor wage retention injunctions against public employers

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată cu nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, numitul A. a chemat în judecată Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa S.A. solicitând ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să fie pronunţată o hotărâre executorie, fără somaţie sau trecerea vreunui termen, prin care să se dispună sistarea reţinerilor salariale cu titlu de pensie de întreţinere, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul prezentului dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 997 şi următoarele, art. 729 C. proc. civ. şi art. 169 din Codul Muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 315 din 9 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi conflicte de muncă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de către instanţă din oficiu, cauza fiind declinată spre competentă soluţionare Judecătoriei Cluj-Napoca.

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că în cauză este vorba despre o solicitare de sistare a plăţii întreţinerii către copilului major, considerent care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., instanţa de tutelă fiind cea competentă să soluţioneze cauza.

Astfel, reţinând că din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamantul are un dosar pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, ca instanţă de tutelă, a considerat această din urmă instanţă ca fiind competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa civilă nr. 6287/2022 din 30 mai 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi conflicte de muncă şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Totodată, a reţinut că temeiul pretenţiilor formulării cererii de către reclamant a fost indicat ca fiind raportul contractual de muncă dintre cele două părţi litigante, finalitatea urmărită prin demersul juridic iniţiat de către reclamant fiind aceea de a se sista reţinerile salariale efectuate de către pârâtă până la soluţionarea dosarului de fond.

A apreciat că din interpretarea dispoziţiilor art. 266 din Legea nr. 53/2003 republicată, privind Codul Muncii, reiese cu evidenţă că reprezintă litigiu de muncă cererea salariaţilor formulată împotriva angajatorului, cu privire la plata unor sume de bani reţinute nelegal de angajator din salarii, aspect ce atrage competenţa materială a tribunalului, secţia litigii de muncă.

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 997 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, având în vedere calificarea dată cererii de chemare în judecată ca fiind conflict individual de muncă, a considerat ca fiind competentă să judece prezenta cauză Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care cele două instanţe au interpretat natura juridică a cererii de chemare în judecată formulată de A., ca fiind cea a conflictului de muncă ori cea a raporturilor de familie.

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, prin care reclamantul A. a chemat în judecată Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa S.A. solicitând ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să fie pronunţată o hotărâre executorie prin care să se dispună sistarea reţinerilor salariale cu titlu de pensie de întreţinere, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte, verificând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constată că, într-adevăr, pe rolul Tribunalului Bucureşti se află, în curs de soluţionare, dosarul nr. x/2022, având ca obiect drepturi băneşti - reţineri salariale cu titlu de pensie.

Potrivit dispoziţiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Măsurile provizorii reglementate prin textul legal redat reprezintă cereri accesorii cererii principale, care pot fi luate de instanţa de judecată pe calea ordonanţei preşedinţiale atunci când sunt îndeplinite condiţiile legale care o reglementează.

Cum prin prezenta cerere reclamantul solicită instituirea unor măsuri temporare cu privire la drepturile sale salariale asupra cărora instanţa va trebui, ulterior, să le tranşeze odată cu analizarea fondului dreptului, cererea formulată de reclamant nu poate fi considerată o acţiune cu caracter de sine-stătător pentru a se aplica norme specifice de competenţă.

Reţinând că prezentei cereri se subsumează dispoziţiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare urmează a se stabili prin raportare la dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., conform cărora "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."

Astfel, pentru a se putea stabili competenţa de soluţionare a prezentei cereri formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, Înalta Curte reţine că trebuie determinată natura juridică a solicitărilor formulate în dosarul de fond nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă.

În acest sens, se constată că, prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosarul de fond), reclamantul a solicitat să se constate caracterul nelegal al reţinerilor salariale de către angajatorul său, întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 169 din Codul Muncii, natura juridică fiind specifică raporturilor de muncă, atât prin temeiul de drept invocat, cât şi prin solicitarea formulată, respectiv constatarea caracterului nelegal al reţinerilor salariale.

În acest sens, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., "(4) Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.".

Un argument în plus în sprijinul acestei calificări îl constituie împrejurarea că cererea de chemare în judecată este formulată în contradictoriu cu angajatorul reclamantului şi nu cu creditorul obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere, astfel că nu se poate vorbi despre o acţiune ce trebuia înregistrată pe rolul instanţei de tutelă, aşa cum în mod greşit a reţinut Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări.

Având în vedere argumentele expuse, Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul din prezenta cauză, constituie litigiu de muncă, aspect ce atrage competenţa materială a tribunalului, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În lumina dispoziţiilor art. 997 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.