Conflict of Jurisdiction: Consolidation of Material Competence Upon Failure to Raise Incompetence Exception at First Legally Cited Hearing

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8.02.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Municipiului Gorj prin Preşedinte C., D., E. şi F. au solicitat instanţei:

1) să constate nulitatea absolută a încheierii de şedinţă nesemnată din 12 august 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi a încheierii de şedinţă nesemnată din 12 august 2020, pronunţată în dosarul x/2020 de judecător D.;

2) să constate nulitatea absolută a încheierii din 26 august 2020 şi a încheierii nr. 34 din 09 octombrie 2020, ambele nesemnate, pronunţate de judecător F. în dosar x/2020;

3) să constate nulitatea absolută a încheierii nr. 55 din 26 august 2020, nesemnată pronunţata în dosarul x/2020 de judecător E. şi în acelaşi timp.

4) să se restabilească situaţia anterioară (restitutio în integrum), să fie obligaţi pârâţii, să repună pe rol dosarul nr. x/2020 în vederea soluţionării cererii deduse judecăţii conform cu legile în vigoare;

5) să se dispună eliminarea restricţionării fără drept a accesului acestora la documentele din dosarele electronice nr. x/2020; 1467/95/2020/al;

6) să dispună introducerea datelor informatice scanate de către reclamanţi, aşa cum au fost trimise cu poşta electronică: cu vizibilitate maximă;fără alterarea conţinutului şi fără introducerea de file albe după fiecare filă a cererii deduse judecăţii şi a fiecărei file din înscrisurile trimise on-line la dosar;

7) să se semneze orice înscris emis în cele două dosare prin identificare cu nume şi prenume, semnătura indescifrabilă şi dată;

8) să se completeze cele două dosare electronice de pe portalul infodosar curteadeapelcraiova cu înscrisurile sustrase, citaţii, rezoluţii, corespondenţa.etc.

9) să se dispună achitarea prejudiciul produs, pentru care reclamanţii nu se pot bucura de recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului din din Municipiul Râmnicu Vâlcea care le aparţine în mod legal, în urma decesului bunicului G. şi de care au fost lipsiţi în mod incorect, prin refuzul pârâţilor Primăria Vâlcea secretar H. şi I. de a menţiona terenul cu pricina în ANEXA24.

La termenul de judecată din 19 octombrie 2021, Curte de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut dosarul în pronunţare şi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 26 octombrie 2021.

Prin încheierea din 26 octombrie 2021, instanţa a repus cauza pe rol, în temeiul art. 400 C. proc. civ., pentru a discuta în contradictoriu cu părţile competenţa materială a acesteia de soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 156 F din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamanţilor formează obiectul unor capete de cerere distincte, cu caracter principal, între care există o legătură, în sensul că actele a căror nulitate se cere a fi constată şi obligaţiile de a face formulate vizează cele două dosare aflate pe rolul Tribunalului Gorj, respectiv al Curţii de Apel Craiova.

Constatând incidenţa în cauză a prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a considerat existentă în cauză ipoteza în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, astfel că instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Făcând aplicarea acestor dispoziţii procedurale, instanţa a subliniat că pretenţiile referitoare la constatarea nulităţii actelor juridice, reprezentate de încheierile de şedinţă din dosarele nr: x/2020 şi y/2020 ale Tribunalului Gorj şi ale Curţii de Apel Craiova, sunt în competenţa tribunalului, potrivit prevederilor art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar obligaţia de a face, neevaluabilă pecuniar, este de competenţa judecătoriei, conform prevederilor art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Totodată, având în vedere şi calitatea pârâţilor, de judecători la Tribunalul Gorj, Curtea a dat eficienţă prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Bucureşti, ca fiind instanţa egală în grad cu cea la care funcţionează pârâţii ca judecători, dar care este situată în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, curte învecinată cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 802 din 6 mai 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru caze cu miori şi de familie şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., dacă nu a fost invocată în termenul legal, excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale de ordine publică nu va mai putea fi invocată până la finalizarea procesului, nici în faza judecăţii în primă instanţă, nici în căile de atac.

Totodată, a reţinut că în speţă, primul termen de judecată la care erau îndeplinite condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. a fost cel din 19.10.2021 în faţa Curţii de Apel Bucureşti, când instanţa, constatând că părţile sunt legal citate, a reţinut cauza în pronunţare.

Întrucât excepţia necompetenţei materiale nu fusese invocată de părţi anterior sau cel târziu la termenul din 19.10.2021 şi nici de către instanţă la termenul din 19.10.2021, competenţa, inclusiv cea materială, s-a definitivat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prezentul conflict de competenţă a fost generat de interpretarea şi aplicarea diferită pe care au dat-o instanţele aflate în conflict, a textelor de lege referitoare la excepţia de necompetenţă materială, respectiv a momentului până la care această excepţie poate fi invocată.

Prin demersul lor judiciar, reclamanţii au solicitat instanţei de judecată anularea unor acte juridice efectuate în dosarele civile cu nr. x/2020 şi nr. y/2020 ale Tribunalului Gorj şi ale Curţii de Apel Craiova, încuviinţarea unor obligaţii de a face şi plata de despăgubiri.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ.:

"În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt."

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. prevăd anumite limite procedurale referitoare la posibilitatea şi momentul invocării excepţiei de necompetenţă de ordine publică, stabilind obligaţia judecătorului de a verifica din oficiu competenţa la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", excepţia pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În cauza dedusă judecăţii, la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut dosarul în pronunţare şi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 26 octombrie 2021. Prin încheierea din 26 octombrie 2021, instanţa a repus cauza pe rol, în temeiul art. 400 C. proc. civ., pentru a discuta, în contradictoriu cu părţile, competenţa materială a acesteia de soluţionare a cauzei.

În acest context, Înalta Curte constată că primul termen de judecată, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu procedura de citare legal îndeplinită, a fost termenul din 19 octombrie 2021, când instanţa a rămas în pronunţare asupra fondului litigiului, fără a îşi verifica competenţa de a soluţiona cauza.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., spre deosebire de necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti care poate fi invocată în orice stare a pricinii, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică şi cea de ordine privată pot fi invocate cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, iar, în raport de prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

Ca atare, neinvocarea excepţiei necompetenţei materiale, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, a avut ca efect consolidarea competenţei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, aceasta devenind competentă să soluţioneze cauza, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, prin admiterea excepţiei de necompetenţă.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reţine ca fiind competentă să soluţioneze prezenta cauză Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.