Cassation appeal inadmissible in urgent child placement case: two-instance limit upholds emergency protective measures

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2022, la data de 04.03.2022, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., instituirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă a copiilor C. şi D. la Complexul de Servicii Sociale pentru Intervenţii în Regim de Urgenţă în Domeniul Protecţiei Copilului - Serviciul de Primire în Regim de Urgenţă.

De asemenea, a solicitat delegarea exerciţiului drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copiilor în favoarea şefului Complexului de Servicii Sociale pentru Intervenţii în Regim de Urgenţă în Domeniul Protecţiei Copilului, iar cu privire la bunurile copiilor în favoarea Directorului General al D.G.A.S.P.C Timiş pe perioada plasamentului în regim de urgenţă conform art. 68 alin. (5) din Legea nr. 272/2004 republicată.

2. Hotărârea Tribunalului Timiş

Prin sentinţa civilă nr. 269/04.03.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiş a admis cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

A instituit măsura plasamentului în regim de urgenţă a copiilor C., şi D., la Complexul de Servicii Sociale pentru Intervenţii în Regim de Urgenţă în Domeniul Protecţiei Copilului - Serviciul de Primire în Regim de Urgenţă.

A delegat exerciţiul drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copiilor C. şi D., în favoarea şefului Complexului de Servicii Sociale pentru Intervenţii în Regim de Urgenţă în Domeniul Protecţiei Copilului, iar cu privire la bunurile minorilor în favoarea Directorului General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş, pe perioada plasamentului în regim de urgenţă.

3. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 88 din 11 aprilie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 269/04.03.2022 pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

4. Calea de atac exercită în cauză

Împotriva deciziei nr. 88 din 11 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul B..

Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la interpretarea probelor administrate în cauză şi cu privire la soluţia pronunţată de curtea de apel.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor, însă acestea nu au formulat întâmpinare.

5. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 30 mai 2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 3, care a stabilit termen pentru analiza recursului la 05 octombrie 2022.

La termenul de judecată din 05 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând recursul din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii acestuia, invocate de instanţă din oficiu, a cărei analiză se impune cu prioritate conform art. 248 alin(.1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 mafrtie 2022 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, instituirea măsurii plasamentului în regim de urgentă a copiilor C. şi D. la Complexul de Servicii Sociale pentru Intervenţii în Regim de Urgenţă în Domeniul Protecţiei Copilului - Serviciul de Primire în Regim de Urgenţă.

De asemenea, a solicitat delegarea exerciţiului drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copiilor în favoarea şefului Complexului de Servicii Sociale pentru Intervenţii în Regim de Urgenţă în Domeniul Protecţiei Copilului, iar cu privire la bunurile copiilor în favoarea Directorului General al D.G.A.S.P.C Timiş pe perioada plasamentului în regim de urgenţă.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 68 alin. (5) din Legea nr. 272/2004 republicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calea de atac împotriva hotărârii pronunţate în cererile de ordonanţă preşedinţială:

"Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."

Conform legii speciale incidente în cauză, respectiv a prevederilor art. 134 alin. (5) din Legea nr. 272/2004, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului:

"Ordonanţa preşedinţială de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii, este dată în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor."

Totodată, potrivit art. 135 din aceeaşi lege, hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă. Aceasta se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 10 zile de la pronunţare, iar potrivit art. 137, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Cum legea specială nu prevede o altă cale de atac împotriva soluţiei date în calea ordonanţei preşedinţiale în materia protecţiei copilului, având în vedere şi dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 272/2004, republicată, potrivit cărora dispoziţiile legii referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ., Înalta Curte constată că în litigiile având ca obiect protecţia şi promovarea drepturilor copilului, pentru cererile formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale, au fost instituite numai două grade de jurisdicţie, anume fond şi apel.

În cauza de faţă, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Timiş prin sentinţa civilă nr. 269/04.03.2022, iar apelurile declarate împotriva acestei hotărâri au fost respinse prin decizia civilă nr. 88 din 11 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Drept urmare, hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Timişoara este o hotărâre definitivă şi nu este susceptibilă de recurs.

În acest sens, Înalta Curte reţine că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional inserat în art. 129 din Constituţia României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii.

În raport de argumentele expuse şi de dispoziţii legale enunţate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 88 din 11 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 88 din 11 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.