Energy certificate annulment claim fails as authentication endorsement meets legal requirements; appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 23 octombrie 2019, sub numărul x/2019, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea certificatului energetic nr. 122/28.05.2014 şi anularea încheierii de autentificare nr. 654/30.05.2014 emise de notarul public B. şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 573 din data de 24 februarie 2021, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B..

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia nr. 159/C din 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant A..

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei nr. 159/C din 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă că instanţa s-a pronunţat fără a cerceta fondul cauzei şi fără a analiza probatoriul nou depus în apel, analiza acesteia fiind una superficială şi încălcându-se astfel dreptul reclamantului la un proces echitabil.

A susţinut totodată că, la data pronunţării soluţiei, completul de judecată se afla în situaţia incompatibilităţii absolute conform art. 41 alin. (2) şi art. 42 alin. (2) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, recurentul a învederat că, la momentul pronunţării soluţiei, doamna judecător C., membru al completului de judecată, s-a aflat în cazul de incompatibilitate absolută prevăzut de art. 41 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât a fost preşedinte de complet în dosarul x/2019, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 23/C a Curţii de Apel Constanţa din 01 octombrie 2020, prin care s-a soluţionat conflictul negativ de competenţă, apărut între Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Medgidia cu privire la competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Totodată, recurentul a arătat că instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 23/C din 01 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, prin care s-a calificat obiectul dosarului ca fiind acţiune în anulare şi nu anulare act.

Printr-o altă critică adusă deciziei recurate, recurentul a susţinut că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate, respectiv cele de la fila x până la fila x din cererea de apel.

A susţinut că, după judecarea conflictului de competenţă în dosarul civil x/2019 conform art. 137 C. proc. civ., tot materialul probator administrat în faţa instanţei necompetente (Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Medgidia), probele au rămas câştigate judecăţii, fără a fi completat probatoriul, conform cererilor depuse în termen.

Concluzionând, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

6. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 februarie 2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 3, care a stabilit termen pentru analiza recursului la data de 5 octombrie 2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conţinutul memoriului de recurs, prin gruparea criticilor cu conţinut similar, Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat al acestuia, potrivit celor ce urmează:

- Criticile de recurs subsumate motivului legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - relative la necercetarea fondului cauzei, la judecata superficială realizată care l-ar fi privat pe reclamant de un proces echitabil, la necercetarea probelor noi din apel, la neobservarea de către instanţa de apel a faptului că prima instanţă s-a pronunţat pe un obiect greşit, cu nesocotirea temeiurilor juridice invocate în susţinerea cererii - sunt toate nefondate, observându-se că reclamantul a învestit instanţele judecătoreşti cu o cerere prin care a solicitat anularea certificatului energetic nr. 122/28.05.2014 şi anularea încheierii de autentificare nr. 654/30.05.2014 emisă de notarul public B., cerere care a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1246 alin. (1), (12)47, 1254 (2) şi 1325 C. civ.

Această cerere a fost soluţionată de instanţele de fond pe baza probelor administrate şi cu aplicarea dispoziţiilor legale invocate, reţinându-se, în esenţă, că certificatul energetic nr. 122/28.05.2014 a cărui anulare s-a solicitat constituia un act anulat deja de emitentul său, S.C. D. S.R.L. (prin procesul-verbal de anulare nr. x/29.01.2019), la data sesizării instanţei (23.10.2018), iar cât priveşte încheierea de autentificare nr. 654/30.05.2014 (şi nu actul juridic a cărui autentificare s-a realizat prin mijlocirea acesteia), că se regăsesc în cuprinsul său - verificat prin raportarea dispoziţiilor art. 1246 alin. (1) şi 1325 C. civ. la cele ale art. 100 alin. (2) şi 84 din Legea nr. 36/1995 - toate elementele cerute de lege pentru valabilitatea sa (ca menţiuni obligatorii impuse de lege).

Precizând corect că, în raport de conţinutul art. 100 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, nulitatea absolută a încheierii de autentificare vizată prin acţiunea reclamantului poate privi aspecte care, fie ţin de constatările personale ale notarului public, fie de eventuale încălcări ale menţiunilor obligatorii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 36/1995, instanţele de fond au răspuns chiar şi formulărilor de ordin general invocate de reclamant ca motive de anulare a încheierii contestate, cum ar fi cele relative la încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 ori la nulitatea certificatului fiscal ce a stat la baza autentificării actului.

În alte cuvinte, instanţele au departajat foarte clar judecata înfăptuită care, în respectarea principiului disponibilităţii, a fost realizată în limitele date de cererea de chemare în judecată, specificându-se că astfel de motive de nulitate invocate de reclamant pot privi actul juridic în legătură cu autentificarea căruia a fost emisă încheierea notarului, iar nu însăşi încheierea, ca act procedural al notarului public.

Prin urmare, s-a cercetat fondul cauzei în limitele cererii de învestire a instanţei, aşadar cu respectarea obiectului acesteia, pe baza probelor necesare şi utile judecăţii şi cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente cauzei şi a celor invocate de reclamant.

De aceeaşi manieră generală, reclamantul a criticat soluţia din apel afirmând că nu a avut în vedere probatoriul nou depus în această etapă procesuală (apel), fără să arate în concret care era relevanţa şi utilitatea acestuia prin raportare la obiectul litigiului şi la argumentele pentru care prima instanţă respinsese acţiunea.

De asemenea, deşi instanţele i-au argumentat nerelevanţa motivului constând în încălcarea gravă a Legii nr. 18/1991 şi a H.G. nr. 890/2005 (lipsa titlului de proprietate) în raport cu pretenţiile concrete deduse judecăţii, recurentul invocă drept critică de recurs cu trimitere la acest aspect, lipsa unei analize corecte din partea instanţei de apel, fără a arătat legătura juridică dintre încheierea de autentificare nr. 654/30.05.2014 (iar nu a însuşi actului juridic autentificat, ce nu a fost supus cercetării judecătoreşti) sau certificatul energetic nr. 122/28.05.2014 şi dispoziţiile normative pretins nesocotite.

- Nefondat este şi motivul întemeiat pe norma art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin care s-a invocat faptul că decizia din apel a fost pronunţată de un judecător aflat în stare de incompatibilitate absolută (art. 41 şi art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ.) întrucât este cel care a pronunţat sentinţa civilă nr. 23/C/1.10.2020 a Curţii de Apel Constanţa prin care a fost rezolvat conflictul negativ de competenţă ivit în soluţionarea în primă instanţă chiar a litigiului pendinte.

În primul rând, cazurile de incompatibilitate absolută sunt doar cele descrise în cuprinsul art. 41 C. proc. civ. şi, între cele care prezintă relevanţă în speţă de la alin. (1) al articolului, se referă, în esenţă la judecarea aceleiaşi pricini de către judecător în diverse stadii procesuale ale cauzei, pronunţând o încheiere interlocutorie sau o hotărâre de soluţionare a litigiului, împreună cu realizarea judecăţii dosarului şi în apel, recurs, contestaţia în anulare sau revizuire ori în rejudecare după casare.

Or, ipoteza invocată de recurent nu corespunde aceleia descrise de lege întrucât soluţionând conflictul de competenţă ivit între primele instanţe de fond (judecătorie şi tribunal), nu se poate spune că judecătorul a soluţionat aceeaşi pricină cu cea dezlegată prin decizia nr. 159/27.10.2021.

Din acest punct de vedere, conflictul de competenţă (reglementat prin dispoziţiile art. 133 C. proc. civ.) are valoarea şi natura unei proceduri incidentale judecării unui litigiu, distincte însă de acesta, al cărui obiectiv limitat este acela al determinării instanţei competente să judece pricina, funcţie de natura şi obiectul acesteia, prin aplicarea regulilor de drept care reglementează competenţa instanţelor.

Din acest motiv, situaţia invocată de recurent nu corespunde nici aceleia descrise în cuprinsul art. 42 alin. (1) pct. 1 sau pct. 13 C. proc. civ., deoarece soluţionând conflictul de competenţă ivit în legătură cu judecata în primă instanţă a dosarului, nu se poate spune că judecătorul ce a pronunţat sentinţa civilă nr. 23C/1.10.2020 a Curţii de Apel Constanţa - şi care a acţionat în virtutea unei abilitări legale limitate, rezumate la a determina instanţa competentă material să judece în primă instanţă cauza, în raport cu obiectul şi natura acesteia - şi-ar fi spus părerea cu privire la soluţia în pricina pe care a fost mai apoi desemnat să o judece în etapa apelului.

În plus, cazurile de incompatibilitate ce corespund acelora descrise în cuprinsul art. 42 C. proc. civ., spre deosebire de cele descrise în art. 41 C. proc. civ., nu pot fi invocate direct în calea de atac, partea fiind ţinută să le invoce direct în faţa instanţei vizate de eventuala stare de incompatibilitate, pe calea cererii de recuzare, aspect care se deduce din cuprinsul art. 45 teza finală şi art. 46 din C. proc. civ.

- Nefondate sunt şi criticile subsumate motivului legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. prin care s-a invocat că decizia atacată încalcă dispozitivul sentinţei civile nr. 23/C/1.10.2020, dispozitivul deciziei nr. 159/27.10.2021 fiind străin şi contradictoriu celor menţionate în dispozitivul sentinţei din regulator.

Astfel de critici sunt evident nefondate întrucât, cum s-a arătat, cele două hotărâri judecătoreşti tranşează chestiuni diferite ale aceluiaşi litigiu, prima dintre acestea (sentinţa), problema competenţei materiale de soluţionare a litigiului, iar decizia, problemele de fond deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, de principiu, nu se poate pune în discuţie o nesocotire a puterii de lucru judecat a sentinţei din regulator prin decizia dată în dezlegarea pe fond a litigiului, iar menţiunile din dispozitivele celor două hotărâri nu pot fi unele uniforme ori corelabile.

Nici critica de încălcare a autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2146/28.09.2019 pronunţată în dosar nr. x/2019 prin hotărârea ce face obiectul recursului, nu poate fi văzută ca întemeiată de vreme ce, prin formularea acesteia, recurentul s-a rezumat la a susţine că instanţa de apel "afirmă greşit şi fără temei" că el nu ar fi probat existenţa unei triple identităţi de părţi, obiect şi cauză între prezentul dosar şi cel finalizat cu hotărârea de a cărei autoritate s-a prevalat acesta încă din etapa judecăţii în apel (fără a explica în ce sens şi cu ce implicaţii), cerând totodată să fie examinate în recurs excepţia de autoritate.

Este adevărat că potrivit art. 432 C. proc. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a pricinii, chiar înaintea instanţei de recurs, însă invocând-o, partea este ţinută a explicita care este legătura între cele două litigii şi cum judecata unuia dintre acestea, în speţă cel finalizat prin sentinţa civilă nr. 2146/28.09.2019, are a influenţa judecata celuilalt, respectiv cel pendinte. Or, tocmai absenţa acestor justificări a condus la răspunsul dat de instanţa de apel chestiunii invocate de reclamant, privitoare la pretinsa nesocotire a autorităţii de lucru judecat a menţionatei sentinţe.

Observând şi că prin sentinţa civilă nr. 2146/28.09.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de lămurire şi înlăturare a dispoziţiilor contradictorii ale sentinţei civile nr. 1036/18.04.2019 şi, totodată, admisă o cerere de completare a aceleiaşi hotărâri, dar prin respingerea capătului de cerere având ca obiect stingerea clauzelor şi efectelor juridice ale încheierii de autentificare nr. 654/30.05.2014 emisă de notarul public B. (cu motivul că pretenţiile petentului vizau clauzele încheierii de autentificare, deşi acestea aparţin, în realitate, contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct viager, în privinţa căruia instanţa nu a fost învestită cu cenzurarea sa) Înalta Curte reţine că explicarea modului în care funcţionează în acest caz o pretinsă autoritate de lucru judecat ce ar fi fost încălcată şi care ar trebui respectată prin judecata din prezentul dosar, era cu atât mai mult necesară.

Cât priveşte partea finală a memoriului de recurs, prin care recurentul invocă spre a fi examinate direct în recurs aspecte precum încălcarea de către notarul public a dispoziţiilor art. 84 lit. g) şi h) din Legea nr. 36/1995, art. 99 lit. a) şi 100 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 36/1995, a dispoziţiilor din H.G. nr. 890/2005 cu prilejul încheierii actului notarial autentificat sub nr. x/30.05.2014, ori nulitatea certificatului de atestare fiscală nr. x/23.05.2014, Înalta Curte reţine că tuturor acestor motive li s-a dat un răspuns prin hotărârile instanţelor de fond, iar aducerea lor în analiza instanţei de recurs se realizează pe cale invocării motivelor de recurs, deoarece judecata acesteia presupune nu o evaluare în fond a litigiului, ci un control în legalitate asupra hotărârii pronunţate în calea de atac a apelului.

În considerarea tuturor acestor motive, apreciind legală dezlegarea dată, în raport cu obiectul cererii şi temeiurile juridice ale acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 159/C din 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.